Un paradis în care nu există probleme este doar un vis?

„CÂTĂ linişte!“ Priveliştea oferită de pădurea de pini, la poalele căreia se întindea lacul Redfish din statul Idaho, S.U.A., era într-adevăr plină de tihnă. „Exact aşa îmi imaginez eu paradisul“, a spus drumeţul.

Pe ţărmul sudic al insulei Cipru din Marea Mediterană, soarele strălucea puternic. Valurile se spărgeau uşor pe plajă. Aşezat la o masă a unui restaurant de pe faleză, vizitatorul privea de sus această panoramă. El exclamă: „Iată paradisul!“

Mulţi dintre noi ne amintim cu drag astfel de imagini. Însă locuitorii acestor ţinuturi îşi dau seama că împrejurimile paradiziace ascund adesea realităţile dure ale vieţii cotidiene: incendiile din pădurile aflate în zona subalpină a Munţilor Stâncoşi, poluarea mării care afectează peştii şi, în final, oamenii — ca să nu mai vorbim de conflictele internaţionale şi interrasiale care le pun în pericol viaţa.

Ce este paradisul?

Cum vă imaginaţi dumneavoastră paradisul? Dicţionarul englez The New Shorter Oxford English Dictionary oferă ca primă definiţie a termenului „paradis“ următoarea explicaţie: „Grădina Edenului descrisă în Gen[eza] 2, 3“. Aceasta se referă la descrierea din prima carte a Bibliei făcută regiunii în care Dumnezeu l-a aşezat pe primul om, Adam. În Paradisul iniţial creşteau o mulţime de pomi „plăcuţi la vedere şi buni de mâncare“. — Geneza 2:9.

A doua definiţie dată de dicţionar asociază „paradisul“ cu „Cerul din teologia creştină şi musulmană“, însă adaugă apoi, „în prezent, folosit mai ales cu sens poetic“. Totuşi, pentru drumeţul şi vizitatorul nostru, paradisul era „o regiune de o frumuseţe sau încântare fără egal“, aceasta fiind cea de-a treia definiţie din dicţionar.

Sir Thomas Morus, om de stat englez din secolul al XVI-lea, a scris o carte intitulată Utopia, în care descria o ţară imaginară, unde legile, guvernul şi condiţiile sociale erau perfecte. Atât de ireală pare aceasta, încât una dintre definiţiile date de Webster’s New Collegiate Dictionary cuvântului „utopie“ este „proiect irealizabil în vederea progresului social“.

Pentru discipolii lui Jim Jones, conducătorul sectei Templul Poporului, Utopia era un loc defrişat din jungla Guyanei. Din nefericire, în 1978, acest paradis sperat a devenit scena morţii şi a distrugerii pentru mai mult de 900 dintre aceştia — într-adevăr, un coşmar! Ca urmare, oamenii asociază uneori conceptul de paradis cu secte ciudate, ale căror practici îi şochează şi îi tulbură.

Într-o lume în care criminalitatea şi violenţa constituie o ameninţare, în care bolile îi ameninţă pe adulţi şi pe copii deopotrivă şi în care ura şi diferendele religioase scindează comunităţi, frumoasele împrejurimi sunt adesea doar o simplă faţadă. Nu este de mirare că oamenii cred că paradisul nu este decât un vis! Însă acest lucru nu i-a împiedicat pe unii să încerce să găsească sau chiar să-şi facă un paradis pentru ei înşişi. Ce au reuşit ei să facă?