Cuzco, străvechea capitală a incaşilor

De la corespondentul nostru din Perù

ÎN TIMP ce noi stăteam cu respiraţia întretăiată, înclinat, avionul a făcut o curbă largă, după care s-a îndreptat cu viteză în jos, spre valea îngustă. Urma să aterizăm pe aeroportul istoricului oraş peruan, Cuzco. Deşi oraşul este situat la o altitudine de peste 3 400 de metri, în zare, munţii stâncoşi se vedeau şi mai înalţi, făcând ca apropierea noastră de pista de decolare să pară foarte periculoasă. Din fericire, aterizarea a decurs fără probleme. Aşteptam cu nerăbdare să vizităm acest faimos oraş — cândva capitala uriaşului Imperiu Incaş —, cu cei 275 000 de locuitori ai lui.

În Cuzco există încă urme ale străvechii culturi incaşe. Mulţi dintre locuitorii oraşului vorbesc încă limba quechua. De fapt, aproximativ opt milioane de locuitori ai munţilor Anzi încă mai vorbesc această limbă străveche. Recent, comunitatea quechua a convins autorităţile să schimbe numele de Cuzco în Qosqo, deoarece pronunţarea numelui Qosqo este mai apropiată de numele original din limba quechua.

Un oraş străvechi

Istoricii spun că începuturile acestui oraş merg înapoi în timp până aproximativ în anul 1500 înainte de Cristos. Cam pe atunci, Moise a condus poporul Israel afară din Egipt. Mult mai târziu, adică cu aproximativ 600 de ani în urmă, Pachacuti, cel de-al nouălea împărat incaş, a făcut din lut noul model al oraşului Cuzco reconstruit. Pachacuti a început să domnească în jurul anului 1527, cu 89 de ani înainte de sosirea conchistadorilor spanioli. Sub domnia lui, oraşul a fost transformat într-o metropolă cu o înfăţişare nouă şi cu mii de case — vatra modernului Cuzco.

Unii dintre băştinaşi susţin că oraşul era împărţit în patru sectoare, care începeau din centru, unde era amplasată piaţa oraşului. În limba quechua, acestei pieţe i se spunea huacaypata, un loc al sărbătorilor, al distracţiilor şi al băuturii. Câţiva experţi, cunoscători ai limbii quechua, sunt de părere că „Cuzco“, sau „Qosqo“, înseamnă „buricul pământului“. Astfel, centrul pieţei oraşului Cuzco a devenit chawpi, adică „centrul centrului Imperiului Incaş“.

Din Cuzco, împăratul incaş a guvernat peste diferite teritorii care în prezent se găsesc în Argentina, Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador şi Perù — cea mai mare parte a acestui teritoriu fiind un pământ bogat şi fertil. Oamenii au obţinut rezultate frumoase în agricultură, construind la altitudini diferite terase pe mai multe nivele. Pe aceste terase productive, ei au cultivat câteva dintre plantele care şi în prezent furnizează o mare parte din hrana lumii, de pildă cartoful şi fasolea.

Călătoria prin teritoriul incaş ar fi fost, practic, imposibilă fără extraordinara reţea de şosele care împânzeau întregul imperiu. În pitorescul Cuzco ţi-i poţi imagina cu uşurinţă pe vechii incaşi care soseau cu caravanele lor trase de lame, animalele de povară ale Anzilor. Încărcătura lor preţioasă consta în nestemate, cupru, argint şi aur.

Aur se găsea din belşug, însă incaşii nu îl foloseau sub formă de monede. Din cauza strălucirii lui galben-metalizate, aurul era asociat cu zeul incaşilor, soarele. Deseori, templele şi palatele lor erau poleite cu aur. Au construit chiar şi o grădină de aur, în care animalele şi plantele erau sculptate în aur masiv. Imaginaţi-vă cât de impresionant arăta anticul Cuzco, cu clădirile lui poleite în aur, strălucind în lumina soarelui! Nu este de mirare că acest belşug de aur i-a atras pe lacomii invadatori spanioli, care au cucerit Cuzco şi l-au prădat în 1533.

Arhitectura unică a oraşului Cuzco

Incaşii au lăsat ca moştenire modernului Cuzco un minunat şi unic stil de arhitectură în piatră. Multe dintre clădirile din prezent sunt înălţate pe ziduri de piatră rămase intacte de sute de ani. Unele pietre au fost tăiate, în aşa fel, încât să se potrivească exact în anumite locuri din ziduri. Într-un zid — devenit un renumit punct de atracţie turistică — există o astfel de piatră, care are douăsprezece colţuri! Datorită tăieturilor în mai multe colţuri, aceste pietre sunt ca nişte chei care se potrivesc numai în găurile corespunzătoare.

Lucrătorii în piatră erau constructori desăvârşiţi. Fără să dispună de tehnologia modernă, ei tăiau cu atâta precizie pietrele, încât, după ce acestea erau incrustate în perete, între ele nu putea încăpea nici măcar o lamă de cuţit! Unele dintre aceste pietre cântăreau fiecare câteva tone. Cum au reuşit aceşti oameni din vremurile apuse să dobândească astfel de meşteşuguri rămâne un mister.

Religia din Cuzco

Fiindcă au adoptat religia catolică, băştinaşii quechua, în general, nu mai sunt consideraţi închinători ai soarelui. Totuşi, în religia lor se regăsesc unele rămăşiţe ale credinţelor animiste păgâne care datează chiar dinainte de închinarea la soare practicată de incaşi. Ei încă mai sărbătoresc sezonul recoltei prin jertfele aduse aşa-numitei Pacha-Mama, nume provenit dintr-un cuvânt quechua care înseamnă „mama-pământ“.

Martorii lui Iehova din Perù îşi îndeplinesc cu mult succes programul lor de instruire biblică. De câtva timp, Societatea Watch Tower produce literatură biblică în limba quechua, astfel că cei care vorbesc această limbă să poată primi mesajul Regatului în limba lor maternă. Există şase localităţi în care întrunirile creştine se ţin în această limbă.

Azi Cuzco nu mai este considerat „buricul pământului“, însă turiştii merg să viziteze acest oraş unic. Poate că şi voi veţi vizita într-o bună zi fascinanta ţară Perù!

[Legenda fotografiilor de la paginile 18, 19]

1. Cuzco: vedere panoramică a oraşului, cu piaţa din centru

2. Incaşii tăiau cu atâta precizie pietrele, încât între ele nu ar încăpea nici măcar o lamă de cuţit

3. Rochie tradiţională peruană

4. Lamele, animalele de povară ale Anzilor