Kilimanjaro — acoperişul Africii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA

CU NUMAI 150 de ani în urmă, interiorul continentului african era, în mare parte, necunoscut. Pentru lumea de afară, acest mare continent era neexplorat şi învăluit în mister. Dintre multele povestiri care s-au strecurat în afara Africii de Est, una li s-a părut europenilor deosebit de ciudată. Era vorba despre un raport întocmit de misionarii germani Johannes Rebmann şi Johann L. Krapf, care susţineau că, în 1848, au văzut în apropiere de ecuator un munte atât de înalt, încât vârful lui era alb, deoarece era acoperit cu zăpadă.

Această povestire despre un munte acoperit cu zăpadă care ar exista în Africa tropicală a fost întâmpinată nu numai cu neîncredere, ci şi cu batjocuri. Cu toate acestea însă, relatările despre un munte uriaş au stârnit curiozitatea şi interesul geografilor şi al exploratorilor, care, în cele din urmă, au confirmat rapoartele misionarilor. În Africa de Est exista, într-adevăr, un munte vulcanic acoperit cu zăpadă, căruia i se spunea Kilimanjaro. Unii au înţeles că acest nume ar însemna „Muntele Măreţiei“.

„Acoperişul“ Africii

În prezent, marele Kilimanjaro este renumit pentru frumuseţea lui extraordinară şi pentru înălţimea lui impresionantă. Nu există multe imagini la fel de pitoreşti şi de neuitat ca cea a unei turme de elefanţi care pasc în timp ce traversează câmpiile africane aride şi pline de praf, iar în fundal, conturându-se, la mare distanţă, maiestuosul „Kili“ acoperit cu zăpadă.

Kilimanjaro este cel mai înalt munte de pe continentul african şi se numără printre cei mai mari vulcani stinşi din lume. Se află situat în Tanzania, exact la sud de ecuator, lângă graniţa cu Kenya. Aici, pământul a aruncat afară peste patru miliarde de metri cubi de material vulcanic, formând acest munte care are vârfurile ascunse în nori.

Dimensiunile imense ale muntelui sunt accentuate de faptul că este izolat. Stând singur şi departe de tot ce este în jur, el se înalţă din ţinutul arid, plin de arbuşti, locuit de populaţia masai, ţinut aflat la circa 900 de metri deasupra nivelului mării, şi ajunge la colosala înălţime de 5 895 de metri! Nu este de mirare că Kilimanjaro este, uneori, prezentat drept acoperişul Africii.

Kilimanjaro a mai fost numit şi „Muntele Caravanelor“, deoarece, asemenea unui far alb strălucitor, marile calote glaciare şi gheţarii lui puteau fi văzuţi de la o distanţă de sute de kilometri, din orice direcţie. În secolele trecute, vârful lui înzăpezit a fost de multe ori o călăuză pentru caravanele care îşi croiau drum pentru a ieşi din ţinuturile sălbatice aflate în interiorul continentului, transportând fildeş, aur şi sclavi.

Vârfurile sale impresionante

Kilimanjaro este format din două vârfuri vulcanice. Kibo este principalul vârf vulcanic; frumosul lui con simetric este acoperit cu gheaţă şi cu zăpadă ce nu se topesc niciodată. Spre est se înalţă până la 5 150 de metri un al doilea vârf, numit Mawenzi, care este al treilea ca înălţime din Africa, după Kibo şi Mount Kenya. Spre deosebire de versanţii lini ai lui Kibo, Mawenzi este un vârf colţuros şi frumos sculptat, având de jur împrejur pereţi de stâncă abrupţi şi crestaţi. Vârfurile Kibo şi Mawenzi sunt legate printr-un imens platou în pantă, presărat ici-colo cu bolovani, aflat la o altitudine de 4 600 de metri. Spre vest de Kibo se întinde Shira, adică rămăşiţele unui vechi vulcan care s-a prăbuşit şi care vreme îndelungată a fost erodat de apă şi de vânt; în prezent s-a format un platou impresionant cu mlaştini de turbă şi iarbă neagră, aflat la 4 000 de metri deasupra nivelului mării.

O capodoperă ecologică

Ecosistemul lui Kilimanjaro este alcătuit din diferite zone demarcate de altitudine, precipitaţii şi vegetaţie. Versanţii inferiori sunt acoperiţi cu păduri tropicale virgine, în care turmele de elefanţi şi de bivoli africani hoinăresc în voie. Mai multe specii de maimuţe trăiesc sus, în bolta pădurii, iar, uneori, un vizitator poate zări în treacăt o antilopă kudu, care se sperie uşor, şi antilope mici care se contopesc cu atâta uşurinţă cu arboretul des de jos.

Deasupra pădurii se află zona cu iarbă neagră. Copacii bătrâni şi noduroşi, deformaţi de asprimea vântului şi a vremii, sunt împodobiţi cu fâşii de licheni care seamănă cu barba căruntă şi lungă a bătrânilor. Aici, în loc de versanţi întâlnim spaţii deschise, unde înfloreşte iarba neagră gigantică. Mănunchiurile de flori viu colorate, presărate printre smocurile de iarbă, dau un plus de frumuseţe priveliştii.

Mai sus de limita de demarcaţie a pădurilor îşi fac apariţia ţinuturile cu mlaştini de turbă şi iarbă neagră. Copacii sunt înlocuiţi de plantele cu aspect ciudat, numite cruciuliţe gigantice, care ating o înălţime de 4 metri, şi de lobelii, care seamănă cu nişte verze mari sau cu anghinarea. În jurul bolovanilor şi al aflorimentului stâncos cresc imortelele — plante asemănătoare paielor, care, când le atingi cu mâna, ţi se par uscate —, adăugând astfel culoare peisajului care altminteri ar fi gri-argintiu.

Mai sus, zona alpină ia locul acestor ţinuturi. Terenul are culori mohorâte, cu nuanţe de maro închis şi gri. Puţine plante pot prinde rădăcini în acest sol subţire şi arid. La această altitudine, cele două vârfuri principale, Kibo şi Mawenzi, sunt legate printr-o uriaşă şa, un deşert arid şi stâncos aflat la o altitudine înaltă. Aici temperaturile sunt extreme, ajungând până la 38°C în timpul zilei, iar noaptea coborând cu mult sub zero grade.

În sfârşit, ajungem la zona vârfului. Aici aerul este rece şi curat. Pe fundalul cerului de un albastru intens, uriaşii gheţari şi calotele glaciare par de un alb imaculat, contrastând în mod extraordinar cu solul închis la culoare al muntelui. Aerul este rarefiat, conţinând jumătate din cantitatea de oxigen care se găseşte la nivelul mării. Sus, în vârful plat al lui Kibo se află craterul vulcanului, a cărui gură are forma unui cerc aproape perfect cu un diametru de 2,5 kilometri. În interiorul craterului, chiar în inima muntelui, se află o uriaşă groapă în cenuşă, care măsoară peste 300 de metri în diamentru şi coboară în gura vulcanului până la o adâncime de 120 de metri. Vapori fierbinţi de acid sulfuric ies încet din mici fumarole (găuri fumigene) şi se ridică în aerul extrem de rece, fiind o mărturie a agitaţiei din adâncurile acestui gigant care doarme.

Dimensiunile şi volumul extrem de mari ale muntelui Kilimanjaro îi permit să-şi creeze propria climă. Vântul umed, ce bate dinspre Oceanul Indian spre interiorul continentului, trecând peste şesuri semiaride, loveşte muntele şi este deviat în sus, unde condensează vaporii de apă şi produce precipitaţii. Datorită acestora, versanţii inferiori sunt fertili pentru plantaţiile de cafea şi pentru culturile alimentare, cu care îşi întreţin existenţa oamenii ce trăiesc la poalele muntelui.

Cucerirea lui „Kili“

Cei care trăiesc la umbra lui Kilimanjaro au crezut în unele superstiţii conform cărora pe versanţii muntelui locuiesc spirite rele care le-ar fi făcut rău tuturor acelora care ar fi încercat să urce pe vârful lui îngheţat. Acest lucru i-a împiedicat pe cei din partea locului să încerce să ajungă în vârf. Abia în 1889, doi exploratori germani au urcat pe munte şi au cucerit cel mai înalt vârf din Africa. Al doilea vârf, Mawenzi, care din punct de vedere tehnic este mai greu de urcat, nu a fost cucerit decât în 1912.

În prezent, tuturor celor care au o sănătate bună li se dă posibilitatea să vadă cum este să urci pe Kilimanjaro, iar de această posibilitate profită în număr mare cei care vin să viziteze Africa de Est. Autorităţile tanzaniene ale Parcului Naţional Kilimanjaro au luat unele măsuri foarte eficiente pentru cei care doresc să urce pe munte. Se pot închiria îmbrăcămintea şi echipamentul necesare. Sunt puşi la dispoziţie hamali şi călăuze, iar mai multe hanuri oferă camere confortabile pe tot parcursul unui safari organizat pentru escaladarea muntelui. Pe munte, la diferite altitudini, se află colibe bine construite, care oferă adăpost şi loc de dormit pentru căţărători.

Este impresionant să vezi cu ochii tăi Kilimanjaro, iar acest lucru te îndeamnă la meditare. Probabil că veţi fi imediat de acord cu următoarele cuvinte referitoare la Dumnezeu: „El a stabilit munţii prin tăria Lui“ (Psalmul 65:6). Da, înalt şi solitar deasupra Africii, Kilimanjaro stă ca o măreaţă mărturie a puterii Marelui Creator.

[Harta de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

AFRICA

Kenya

KILIMANJARO

Tanzania