De ce atât de multă ură?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA

„DE CE“ — două cuvinte scurte, dar care cer un răspuns. De exemplu, ele cereau un răspuns atunci când, în martie 1996, puteau fi citite pe o bucăţică de hârtie aşezată pe un morman de flori şi ursuleţi, aflat în faţa unei şcoli din Dunblane, Scoţia. Cu numai câteva zile înainte, un bărbat a dat buzna în şcoală şi a împuşcat mortal 16 copii, precum şi pe profesoara lor. El a rănit şi alţi copii şi profesori, după care a îndreptat pistolul spre el şi a tras. Este clar că era plin de ură — faţă de el însuşi, faţă de alţii şi faţă de societate, în general. Părinţii şi prietenii îndureraţi, precum şi milioane de persoane din lumea întreagă şi-au pus aceeaşi întrebare: „De ce? De ce mor copii nevinovaţi astfel?“

Probabil că aţi remarcat că această lume este plină de ură oarbă, pentru care nu găsim nici o explicaţie. De fapt, poate că, dintr-un motiv sau altul, aţi fost chiar dumneavoastră o victimă a urii. Probabil că şi dumneavoastră v-aţi întrebat „De ce?“, şi asta poate că nu numai o dată.

Ura — pozitivă şi negativă

„Ura“ este definită drept „aversiune şi ostilitate intense“. Bineînţeles, este folositor să ai „aversiune şi ostilitate intense“ faţă de lucruri care sunt dăunătoare sau care ar putea periclita relaţiile cu cei din jur. Dacă toţi am avea acest gen de ură, lumea ar fi cu adevărat un loc mai bun de trăit. Din nefericire însă, oamenii imperfecţi sunt înclinaţi să urască lucrurile greşite din motive greşite.

Ura distructivă se bazează pe prejudecăţi, ignoranţă sau dezinformare şi este, de obicei, declanşată de „teamă, mânie sau sentimentul că s-a comis o nedreptate“, potrivit unei definiţii. Neavând o bază corectă, această ură are ca rezultat lucruri rele şi, de repetate ori, dă naştere întrebării „De ce?“.

Cu toţii cunoaştem persoane ale căror trăsături sau obiceiuri, probabil, ne enervează uneori şi cu care ne vine greu să stabilim legături. Însă una este să ne enervăm, şi cu totul altceva să dorim să le facem rău oamenilor, vătămându-i corporal. Prin urmare, poate că ne este greu să înţelegem cum poate cineva să nutrească sentimente de ură faţă de un întreg grup de oameni, pe care, în cele mai multe cazuri, nici măcar nu-i cunoaşte. Poate că aceştia nu-i împărtăşesc părerile politice, poate că aparţin unei alte religii sau poate că fac parte dintr-un alt grup etnic, însă este acesta un motiv ca să-i urască?

Cu toate acestea, o astfel de ură există! În 1994, în Africa, mai precis în Rwanda, ura i-a determinat pe cei din triburile hutu şi tutsi să se măcelărească reciproc, ceea ce a făcut-o pe o reporteră să pună următoarea întrebare: „Cum de s-a acumulat atât de multă ură într-o ţară atât de mică?“ În Orientul Mijlociu, ura a fost răspunzătoare de atacurile teroriste comise de arabi şi de extremiştii israelieni. În Europa, ura a dus la dezmembrarea fostei Iugoslavii. Iar potrivit unei ştiri dintr-un ziar, numai în Statele Unite „circa 250 de grupări care promovează ura“ răspândesc idei rasiste. De ce atât de multă ură? De ce?

Ura este atât de adânc înrădăcinată, încât, chiar şi atunci când conflictele pe care ea le-a declanşat se încheie, ura rămâne. Cum altfel am putea explica faptul că este greu să se menţină pacea şi încetarea focurilor de arme în ţările sfâşiate de război şi în cele afectate de terorism? Cum altfel am putea explica ceea ce s-a întâmplat după ce, la sfârşitul anului 1995, s-a semnat la Paris tratatul de pace care stipula ca oraşul Sarajevo să fie reunit sub conducerea unei federaţii croato-bosniace-herţegovine? Majoritatea sârbilor care locuiau aici au început să părăsească oraşul şi suburbiile acestuia de frica represaliilor. După ce a precizat că oamenii jefuiau şi dădeau foc clădirilor pe care le lăsau în urmă, revista Time încheia cu următoarele cuvinte: „Sarajevo a fost reunificat; locuitorii săi nu“.

Pacea în mijlocul oamenilor care se urăsc unii pe alţii este, în cel mai fericit caz, o pace falsă, la fel de lipsită de valoare ca şi banii falşi. Neavând nimic de valoare care să o susţină, ea se poate destrăma la cea mai mică presiune. Dar există atât de multă ură în această lume şi atât de puţină iubire! De ce?

[Text generic pe pagina 4]

Ura distructivă se bazează pe prejudecăţi, ignoranţă sau dezinformare