Fauna pământului dispare

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

NU VĂ simţiţi cuprinşi de emoţie când vedeţi şi auziţi animale sălbatice în carne şi oase — un tigru, o balenă sau o gorilă? Când îngrijiţi un koala? Când simţiţi cum freamătă pământul sub loviturile picioarelor păsărilor migratoare aflate în stoluri care se întind cât vezi cu ochii? Din nefericire însă, mulţi oameni nu au avut parte, probabil, niciodată de o asemenea aventură — numai în cazul în care un muzeu, o carte sau un ecran de computer sunt considerate o aventură. De ce stau aşa lucrurile?

Deoarece chiar în timp ce citiţi acest articol, mii de plante şi de animale sunt împinse în mod necruţător spre dispariţie. Dr. Edward O. Wilson, biolog la Universitatea Harvard, estimează că anual dispar 27 000 de specii, adică trei specii pe oră. În acest ritm, în următorii 30 de ani s-ar putea să dispară până la 20% din totalul speciilor de pe pământ. Însă ritmul dispariţiei nu este constant; el creşte. Se aşteaptă ca la începutul următorului secol să dispară zilnic sute de specii!

În pragul dispariţiei se află rinocerul negru african. Braconajul a redus în mod dramatic numărul rinocerilor, de la 65 000 la 2 500, în mai puţin de 20 de ani. În jungla de pe insulele Borneo şi Sumatra, a cărei suprafaţă se reduce în permanenţă, au rămas mai puţin de 5 000 de urangutani. Nenorocirea s-a abătut şi asupra apelor planetei noastre. Una dintre victime este graţiosul delfin de apă dulce care trăieşte în fluviul Yangtze din China. Poluarea şi pescuitul la întâmplare au mai lăsat în viaţă puţine exemplare, doar o sută, care vor dispărea, probabil, în următorul deceniu.

„Oamenii de ştiinţă din diferite domenii nu sunt de aceeaşi părere în multe privinţe“, spune Linda Koebner în cartea Zoo Book, „însă, în legătură cu faptul că speciile şi sănătatea biologică a planetei trebuie salvate de urgenţă, ei vorbesc la unison: Următorii 50 de ani sunt deosebit de importanţi“.

Cine este de vină?

Creşterea populaţiei globului a accelerat ritmul dispariţiei, însă nu se poate da vina numai pe creşterea populaţiei. Multe creaturi — porumbelul călător, pasărea Moa, marele pinguin nordic şi tigrul marsupial, ca să nu menţionăm decât câteva — au dispărut cu mult înainte ca populaţia umană să constituie în sine o ameninţare. Iată ce spune dr. J. D. Kelly, director al Comisiei pentru Parcurile Zoologice din statul New South Wales, Australia, despre realizările acestei ţări: „Pierderea biodiversităţii, începând din 1788, când Australia a fost colonizată, este o ruşine naţională“. Această remarcă este, fără îndoială, adevărată şi în cazul multor altor ţări. În plus, ea face aluzie la alte cauze dezastruoase ale dispariţiei speciilor: ignoranţa şi lăcomia.

Din cauza crizei mondiale generate de procesul dispariţiei, de partea animalelor a intrat în luptă un nou aliat, care are puţine şanse de reuşită: grădinile zoologice. În tot mai multe locuri, aceste enclave urbane sunt ultimul refugiu în cazul multor specii. Însă grădinile zoologice au spaţiul limitat, iar animalele sălbatice sunt şi costisitoare, şi greu de îngrijit. Mai este şi aspectul etic al problemei, şi anume ţinerea lor în spatele gratiilor, chiar dacă sunt îngrijite în mod omenos. Mai mult, animalele din grădinile zoologice sunt complet dependente de dărnicia oamenilor pe plan financiar şi de sistemele economice şi politice lipsite de putere şi, adesea, instabile. Prin urmare, de câtă siguranţă se bucură în realitate aceşti refugiaţi din sălbăticie?

[Chenarul de la pagina 3]

Este dispariţia un proces natural?

„Nu face parte oare dispariţia din ordinea firească a lucrurilor? Răspunsul este nu, cel puţin nu la scara la care are loc în zilele noastre. În cea mai mare parte a ultimilor 300 de ani, ritmul dispariţiei speciilor a fost de o specie pe an. În prezent, ritmul în care dispar speciile din cauza oamenilor este de cel puţin de o mie de ori mai mare. . . . Cauza acestei accelerări rapide a ritmului dispariţiei o constituie activitatea umană.“ — The New York Public Library Desk Reference.

„Am fost fascinat de numeroasele creaturi extraordinare care au dispărut şi am fost întristat, adesea indignat, din cauză că dispăruseră. În aproape toate cazurile, Omul, prin lăcomia sau cruzimea lui, prin neglijenţa sau indiferenţa sa, a fost direct sau indirect cauza acestor dispariţii.“ — David Day, The Doomsday Book of Animals.

„Activitatea umană cauzează dispariţia speciilor înainte ca acestea să fie înregistrate.“ — Biological Conservation.