Ce anume vă influenţează atitudinea?

CU CIRCA 2 700 de ani în urmă, un scriitor inspirat a aşternut în scris următorul proverb care ne pune pe gânduri: „Pentru cel stupid, practicarea conduitei libertine este ca un joc“ (Proverbele 10:23, NW). Adevărul acestor cuvinte a fost deosebit de evident odată cu începerea revoluţiei sexuale. Înainte de panica generată de SIDA, predomina concepţia conform căreia sexul este un ‘joc în comun’, iar impulsul sexual trebuie să fie satisfăcut, ‘indiferent de consecinţe’. S-a schimbat oare această atitudine? Nu prea.

În prezent, obsesia pentru sex mai produce încă „dependenţi de seducţie“, „poligami în serie“ şi „vânători sexuali“, care susţin că valorile morale sunt o chestiune personală şi că practicarea dragostei libere cu mai mulţi parteneri este un lucru normal (vezi chenarul „Stiluri de viaţă sexuală“ de la pagina 6). Ei susţin că ‘nimeni nu păţeşte nimic’ în urma unor relaţii sexuale întâmplătoare, atâta vreme cât acestea au loc între doi adulţi care şi-au dat consimţământul. În 1964, Ira Reiss, sociolog la Universitatea de Stat din Iowa, a etichetat acest tip de relaţii drept „libertinaj cu afecţiune“.

Se pare că episcopul anglican de Edinburgh, Scoţia, este de aceeaşi părere, întrucât el a spus că oamenii s-au născut ca să aibă mulţi amanţi. Vorbind despre sexualitate şi creştinism, el a declarat: „Dumnezeu a ştiut atunci când ne-a făcut că ne-a dăruit un impuls sexual înnăscut ca să ieşim şi să ne semănăm seminţele. El ne-a dat nişte gene promiscue. Eu cred că ar fi greşit ca Biserica să-i condamne pe cei care şi-au urmat instinctele“.

Este sănătoasă oare o asemenea concepţie? Care este preţul dragostei libere? Aduc oare împlinire şi fericire relaţiile de scurtă durată cu mai mulţi parteneri sexuali?

Epidemia de boli transmisibile sexual care a cuprins întregul glob şi realitatea milioanelor de cazuri de femei necăsătorite care au rămas însărcinate, cele mai multe fiind adolescente, sunt o mărturie a eşecului unei astfel de filozofii. Potrivit revistei Newsweek, se estimează că, numai în Statele Unite, trei milioane de adolescenţi ajung să se îmbolnăvească în fiecare an de boli transmisibile sexual. Mai mult, mulţi dintre aceşti „adulţi care îşi dau consimţământul“ par să nu aibă deloc „afecţiune naturală“ sau vreun simţ al responsabilităţii faţă de copilul nenăscut, care rezultă adesea în urma acestor relaţii, şi recurg imediat la avort (2 Timotei 3:3). Această atitudine îl costă viaţa pe copilul nenăscut, întrucât este smuls cu cruzime din pântecele mamei sale. Preţul pentru tânăra mamă poate fi o depresie gravă şi sentimentul de vinovăţie care o poate chinui pentru tot restul vieţii.

Pe la mijlocul anilor ’90, numai în Marea Britanie, costul în bani pentru rezultatele acestei revoluţii sexuale a atins uluitoarea cifră de 20 de miliarde de dolari anual, cost calculat de dr. Patrick Dixon. În cartea sa The Rising Price of Love, dr. Dixon a ajuns la această cifră după ce s-a documentat în legătură cu costul tratării bolilor transmisibile sexual, inclusiv SIDA; costul destrămării relaţiilor de lungă durată; costul creşterii copiilor de un singur părinte, cost plătit societăţii; şi costul terapiei pentru familie şi copil. Dr. Dixon a tras următoarea concluzie, cuvintele sale fiind publicate în cotidianul canadian The Globe and Mail: „O revoluţie în relaţiile sexuale care ne-a promis libertate i-a prins pe mulţi în lanţuri, subjugându-i unei lumi distruse de haosul sexual, de tragedii, de singurătate, de suferinţe pe plan afectiv, de violenţă şi de abuzuri“.

Însă de ce continuă să existe această obsesie pentru sex, de ce sunt preferate relaţiile de scurtă durată şi de ce se insistă asupra dragostei libere, care este lipsită de orice răspundere? Având în vedere aceste roade rele evidente din ultimele trei decenii, ce anume alimentează această obsesie distructivă?

Pornografia denaturează concepţia despre sex

Pornografia a fost menţionată ca fiind un factor care alimentează obsesia pentru sex. Iată ce a scris în ziarul The Toronto Star un bărbat care a mărturisit că fusese dependent de sex: „M-am lăsat de ţigări acum cinci ani, de alcool, acum doi ani, însă nimic nu mi-a fost mai greu în viaţă decât să renunţ la dependenţa de sex şi pornografie“.

În plus, el este convins că adolescenţii care sunt expuşi unui regim permanent de pornografie ajung să aibă o concepţie denaturată despre comportamentul sexual. Ei dau viaţă fanteziilor sexuale şi descoperă că relaţiile adevărate nu sunt numai complicate, ci şi dificile. Acest lucru duce la izolare şi la alte probleme, dintre care o problemă majoră este dificultatea de a dezvolta legături durabile, bazate pe dragoste.

Lumea divertismentelor exploatează sexul

Stilurile de viaţă promiscue, în care există mai mulţi parteneri sexuali, cu sau fără acte oficiale, au fost practicate pe scară largă şi prezentate publicului de către lumea divertismentelor. Prezentarea pe ecran într-un mod lipsit de dragoste şi degradant a intimităţilor sexuale alimentează obsesia pentru sex, oferindu-i acestei generaţii o concepţie denaturată despre sexualitatea umană. Mijloacele de prezentare a divertismentelor pun adesea în mod incorect un semn egal între sexul fără legătura căsătoriei şi intimitatea plină de dragoste. Se pare că fanii care idolatrizează personalităţi din lumea divertismentelor nu pot face distincţie între dorinţa sexuală şi dragoste, între aventurile sexuale de scurtă durată şi angajamentul de lungă durată şi nici între fantezie şi realitate.

În mod asemănător, mult prea adesea, lumea publicităţii a exploatat sexul ca pe un mijloc de consum. Acesta a devenit „o marfă impersonală al cărei scop este să atragă atenţia asupra unui produs“, a declarat un terapeut în probleme sexuale. Cei care fac spoturi publicitare au exploatat sexul şi au asociat exprimările sexuale cu viaţa bună; în plus, aceasta este o altă „denaturare a perspectivei sexuale“ din secolul nostru, după cum arată revista Family Relations.

Schimbarea rolurilor deformează atitudinile

Schimbările din mediul social şi introducerea pe piaţă în 1960 a pilulei anticoncepţionale au transformat comportamentul sexual în cazul a milioane de femei. Pilula le-a făcut pe femei să se simtă egale pe plan sexual cu bărbaţii, le-a dat o libertate sau o independenţă sexuală la care nu s-au gândit niciodată până atunci. La fel ca bărbaţii, ele puteau acum să întreţină relaţii de scurtă durată, fără să le fie teamă de vreo sarcină nedorită. Savurând din plin eliberarea lor sexuală, atât bărbaţii, cât şi femeile au dus familia şi rolurile sexuale fireşti până în pragul dispariţiei.

Un scriitor biblic din secolul I a spus următoarele despre asemenea oameni: „Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. . . . au inima deprinsă la lăcomie . . . După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit“. — 2 Petru 2:14, 15.

Educaţia sexuală în şcoli

Un studiu american efectuat în rândul a circa 10 000 de eleve de liceu care nu au fost niciodată căsătorite a dezvăluit că „cunoştinţele furnizate de cursurile de educaţie sexuală şi ceea ce declară acestea că ştiu despre metodele contraceptive“ nu au avut nici un efect asupra ratei sarcinilor în rândul adolescentelor necăsătorite. Cu toate acestea, unele şcoli publice răspund în faţa acestei epidemii oferindu-le elevilor lor prezervative gratuite, deşi această acţiune este subiectul unor discuţii aprinse.

O elevă de liceu în vârstă de 17 ani, căreia ziarul Calgary Herald i-a luat un interviu, a declarat: „Este o realitate faptul că majoritatea adolescenţilor din liceu au relaţii sexuale . . ., chiar şi unii de 12 ani“.

Ce este dragostea şi angajamentul?

Dragostea, încrederea şi dorinţa de a sta alături de persoana dragă nu vin automat nici din atracţia sexuală instantanee, nici din satisfacerea impulsurilor sexuale. Numai actul sexual nu poate da naştere la adevărata dragoste. Dragostea şi intimitatea se nasc în inimile a două persoane care se îngrijesc şi care îşi iau angajamentul să construiască o relaţie permanentă.

Relaţiile de scurtă durată fac ca, în cele din urmă, persoana respectivă să ajungă să se simtă nesigură, singură şi o lasă, probabil, cu vreo boală transmisibilă sexual, ca SIDA. Susţinătorii dragostei libere pot fi descrişi foarte bine prin cuvintele care se găsesc în 2 Petru 2:19: „Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit“.

Consiliul Bisericii Anglicane care se ocupă cu responsabilitatea socială a publicat în iunie 1995 raportul său intitulat „Ceva ce trebuie sărbătorit“. În contrast evident cu sfatul biblic, consiliul îndemna Biserica să „şteargă expresia «a trăi în păcat» şi să renunţe la atitudinea ei de a-i judeca pe cei care trăiesc împreună fără să fie căsătoriţi“, se arată în ziarul The Toronto Star. Raportul recomanda ca toate „congregaţiile să-i primească pe concubini, să-i asculte, să înveţe de la ei, . . . astfel încât toţi să poată descoperi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor“.

Cum i-ar fi numit Isus pe aceşti conducători religioşi? Cu siguranţă ar fi spus că sunt „călăuze oarbe“. Şi ce se întâmplă cu cei care urmează astfel de călăuze? El a explicat: „Şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă“. Puteţi fi siguri de acest lucru. Isus a declarat în mod clar că ‘faptele de adulter’ şi ‘desfrânările’ se numără printre lucrurile care „întinează pe om“. — Matei 15:14, 18–20.

Cu toţi aceşti factori diferiţi care denaturează şi exploatează sexul, cum poate cineva, şi mai ales tinerii, să se elibereze de obsesia sexuală? Care este secretul unor relaţii pline de bucurie, de lungă durată? În următorul articol ne vom concentra asupra a ceea ce pot face părinţii ca să-i ajute pe tineri să se pregătească pentru viitor.

[Text generic pe pagina 5]

Se estimează că, numai în Statele Unite, trei milioane de adolescenţi ajung să se îmbolnăvească în fiecare an de boli transmisibile sexual

[Chenarul de la pagina 6]

Stiluri de viaţă sexuală

Dependenţi de seducţie: Acestora le place la nebunie să se îndrăgostească, prin urmare ei merg dintr-o aventură într-alta, de îndată ce emoţia pasiunii dispare. Termenul a fost inventat de dr. Michael Liebowitz, de la Institutul de Psihiatrie, New York.

Poligami în serie: Persoanele care trec printr-o succesiune de aventuri amoroase, ce cuprind procedurile legale legate de căsătorie, divorţ şi recăsătorire, sunt identificate de către sociologi cu acest termen.

Vânători sexuali: Ei caută să-şi demonstreze bărbăţia sexuală având mai mulţi parteneri, explică Luther Baker, profesor de studii familiale şi terapeut în probleme sexuale. Termenul este folosit acum şi pentru cei care molestează copii.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Pornografia creează dependenţă şi denaturează concepţia despre comportamentul sexual