Cum să vă învingeţi sentimentele

TREBUIE să-i purtaţi de grijă unei persoane dragi care suferă de o boală gravă? Dacă da, probabil că sunteţi cuprinşi de sentimente de teamă şi confuzie. Ce puteţi face în acest caz? Să trecem în revistă sentimentele cu care se luptă cei aflaţi într-o astfel de situaţie, precum şi sugestiile practice care i-au ajutat să învingă astfel de sentimente.

Situaţii penibile. Poate că, uneori, modul de comportare al unei persoane bolnave vă pune într-o situaţie penibilă faţă de alţii. Însă, dacă le veţi explica prietenilor şi vecinilor voştri de ce boală suferă cel drag, îi puteţi ajuta să înţeleagă şi poate chiar să aibă răbdare şi „aceleaşi sentimente“ ca voi (1 Petru 3:8, NW). Dacă este posibil, discutaţi cu alte familii care se află în aceeaşi situaţie. Dacă veţi discuta între voi despre problemele cu care vă confruntaţi, probabil că nu vă veţi mai simţi atât de penibil. Iată ce a ajutat-o pe Sue: „Îmi era foarte milă de tata. Asta m-a făcut să nu mă mai simt penibil. Un alt lucru care m-a ajutat a fost faptul că avea simţul umorului“. Da, simţul umorului — atât al bolnavului, cât şi al celor care îl îngrijesc — este o modalitate minunată de a vă relaxa nervii încordaţi. — Compară cu Eclesiastul 3:4.

Teamă. Când nu ştiţi nimic despre boală, puteţi fi extrem de speriaţi. Dacă este posibil, cereţi sfaturi de la cineva de specialitate ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi pe măsură ce boala avansează. Învăţaţi cum se acordă ajutor în această situaţie. Ceea ce a ajutat-o cel mai mult pe Elsa să-şi învingă teama a fost faptul că a discutat cu alte persoane care îngrijeau oameni bolnavi, precum şi cu diferite infirmiere, ca să ştie la ce să se aştepte în cazul în care starea sănătăţii pacientului se înrăutăţeşte. Jeanne ne sfătuieşte astfel: „Recunoaşteţi-vă temerile şi ţineţi-le sub control. Teama de ceea ce s-ar putea întâmpla este deseori mai dureroasă decât realitatea“. Dr. Ernest Rosenbaum este de părere că, indiferent de cauză, trebuie „discutat despre aceste temeri imediat ce ele apar“. — Compară cu Proverbele 15:22.

Durere. Nu este uşor să vă învingeţi durerea, îndeosebi când trebuie să-i purtaţi cuiva de grijă. Puteţi fi îndureraţi de pierderea companiei celui drag care s-a îmbolnăvit, îndeosebi dacă acesta nu vă mai poate vorbi, nu vă mai înţelege clar sau nu vă mai recunoaşte. Cei din jur probabil că nu vă vor înţelege imediat sentimentele. Faptul de a discuta despre suferinţa voastră cu un prieten înţelegător, care vă va asculta cu atenţie şi cu empatie, vă poate aduce alinarea mult dorită. — Proverbele 17:17.

Mânie şi frustrare. Acestea sunt reacţiile fireşti care apar atunci când persoana pe care o îngrijiţi este grav bolnavă şi are un comportament greu de suportat uneori (compară cu Efeseni 4:26). Trebuie să înţelegeţi că, de cele mai multe ori, boala, nu bolnavul, este cauza unui astfel de comportament. Lucy îşi aminteşte: „Când mă enervam de-a binelea, o sfârşeam prin a izbucni în lacrimi. Apoi încercam să-mi reamintesc de starea şi de boala persoanei pe care o îngrijeam. Ştiam că bolnavul avea nevoie de ajutorul meu. Asta m-a ajutat să perseverez“. Acest mod de gândire te poate face „încet la mânie“. — Proverbele 14:29; 19:11.

Vinovăţie. Mulţi dintre cei care le poartă de grijă altora au sentimente de vinovăţie. Fiţi convinşi însă că munca voastră este importantă, deşi este foarte dificilă. Trebuie să acceptaţi faptul că nu întotdeauna veţi reacţiona în mod perfect în tot ce veţi spune sau veţi face. Biblia ne reaminteşte următoarele: „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul“ (Iacov 3:2; Romani 3:23). Nu permiteţi ca sentimentele de vinovăţie să vă împiedice să întreprindeţi acum o acţiune pozitivă. Când sunteţi supăraţi din cauza a ceea ce aţi spus sau aţi făcut, probabil că dacă veţi spune „îmi pare rău“ vă veţi simţi mai bine atât voi, cât şi cel pe care îl îngrijiţi. Un bărbat care i-a purtat de grijă unei rude bolnave ne-a dat următorul sfat: „În funcţie de situaţie, faceţi tot ce puteţi“.

Deprimare. În familiile care se confruntă cu o boală gravă, deprimarea este ceva obişnuit, lucru care e de înţeles (compară cu 1 Tesaloniceni 5:14). O femeie care suferă de deprimare şi care îi poartă de grijă unui bolnav ne explică ce anume a ajutat-o să facă faţă acestei situaţii: „Mulţi îşi exprimă aprecierea pentru îngrijirea pe care o acordăm. Câteva cuvinte de încurajare îţi sunt suficiente ca să-ţi dea putere să mergi mai departe atunci când eşti obosit sau deprimat“. Biblia afirmă: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“ (Proverbele 12:25). Poate că alţii nu sesizează întotdeauna că aveţi nevoie de încurajare. De aceea, probabil că mai întâi va trebui uneori să vă exprimaţi deschis „neliniştea“ care vă tulbură inima, ca să puteţi primi din partea altora „un cuvânt bun“, încurajator. Însă, în cazul în care sentimentele de deprimare persistă sau se accentuează, este bine să consultaţi un medic.

Neajutorare. În faţa unei boli care vă sleieşte de puteri vă puteţi simţi neajutoraţi. În cazul acesta trebuie să acceptaţi situaţia aşa cum este. Fiţi conştienţi de limitele voastre; sănătatea bolnavului nu depinde de voi, însă voi puteţi să-i purtaţi de grijă plini de compasiune. Nu vă aşteptaţi la perfecţiune nici din partea voastră, nici a bolnavului şi nici a celor care vă susţin. Un punct de vedere rezonabil nu numai că vă va diminua sentimentele de neputinţă, ci chiar vă va uşura munca. Dând dovadă de înţelepciune, mulţi dintre cei care au îngrijit o persoană apropiată au dat acest sfat: Învăţaţi să înfruntaţi pe rând câte o zi. — Matei 6:34.

[Text generic pe pagina 8]

„Recunoaşteţi-vă temerile şi ţineţi-le sub control. Teama de ceea ce s-ar putea întâmpla este deseori mai dureroasă decât realitatea.“

[Chenarul de la pagina 7]

Încurajări din partea celor care îi îngrijesc pe cei dragi

„NU VĂ lăsaţi descurajaţi de gândurile negative care vă vin în minte cu privire la voi înşivă. Având în vedere situaţia în care vă aflaţi, este firesc să aveţi astfel de gânduri. Desigur, nu trebuie să vă reprimaţi sentimentele. Vorbiţi despre ceea ce simţiţi cu cineva în care aveţi încredere şi, dacă este posibil, luaţi-vă o mică vacanţă — plecaţi undeva pentru un timp — ca să vă refaceţi forţele.“ — Lucy, care lucrează ca infirmieră într-un spital şi care a trebuit să ajute mai mulţi bolnavi şi mai multe persoane care trebuie să acorde îngrijire.

„Dacă aveţi rude sau prieteni care se oferă să vă ajute, acceptaţi-le ajutorul. Este foarte important să vă împărţiţi povara cu alţii.“ — Sue, care i-a purtat de grijă tatălui ei care a murit de boala lui Hodgkin.

„Învăţaţi să cultivaţi simţul umorului.“ — Maria, care i-a purtat de grijă unui prieten apropiat care a murit de cancer.

„Menţineţi-vă tari din punct de vedere spiritual. Apropiaţi-vă de Iehova şi rugaţi-vă încontinuu (1 Tesaloniceni 5:17; Iacov 4:8). El ne oferă ajutor şi mângâiere prin intermediul spiritului său, al Cuvântului său, al slujitorilor săi pământeşti şi al promisiunilor sale. Încercaţi să fiţi cât mai bine organizaţi posibil. Este util, de exemplu, să le spuneţi celor care vă ajută ce au de făcut şi ce medicamente să le dea bolnavilor.“ — Hjalmar, care şi-a îngrijit cumnatul aflat pe patul de moarte.

„Învăţaţi tot ce puteţi despre natura bolii pacientului. Lucrul acesta vă va ajuta să ştiţi cum să reacţionaţi şi la ce să vă aşteptaţi din partea pacientului, precum şi cum să-l îngrijiţi.“ — Joan, al cărei soţ suferă de boala lui Alzheimer.

„Nu uitaţi că şi alţii s-au descurcat şi că, orice s-ar întâmpla, Iehova vă poate ajuta să depăşiţi situaţia.“ — Jeanny, care i-a purtat de grijă soţului ei înainte ca acesta să moară.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Ca să vă alungaţi temerile, încercaţi să aflaţi cât mai multe lucruri despre boală.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Discuţiile cu un prieten înţelegător vă pot aduce multă mângâiere.