Toleranţa: De la o extremă la cealaltă

FRUMUSEŢEA pitorească a văii Caşmir l-a inspirat pe un filozof din secolul al XVI-lea să exclame următoarele: „Dacă există în vreun loc paradisul, atunci el se află aici!“. Bineînţeles, el habar nu avea ce urma să se întâmple mai târziu în acest colţ de lume. În ultimii cinci ani, în luptele care s-au purtat în aceste locuri între separatişti şi Armata Indiană au fost ucişi cel puţin 20 000 de oameni. Ziarul german Süddeutsche Zeitung descrie acum această regiune ca pe o „vale a plângerii“. Valea Caşmir ne învaţă o lecţie simplă, dar valoroasă: Intoleranţa poate distruge un posibil paradis.

Ce înseamnă a fi tolerant? Potrivit dicţionarului Collins Cobuild English Language Dictionary, „dacă eşti tolerant, le permiţi altor oameni să aibă propriile lor atitudini sau convingeri sau să se poarte într-un anumit mod, chiar dacă tu nu eşti de acord sau nu aprobi toate acestea“. Ce calitate minunată! Cu siguranţă, în compania unor oameni care ne respectă convingerile şi atitudinea, chiar şi atunci când acestea diferă de ale lor, ne vom simţi în largul nostru!

De la toleranţă la bigotism

Opusul toleranţei este intoleranţa, iar aceasta variază în intensitate. Intoleranţa poate începe prin dezaprobarea rigidă a modului în care se comportă sau procedează alţii. Vederile înguste îţi răpesc bucuria din viaţă şi îţi închid mintea în faţa ideilor noi.

De exemplu, o persoană cu vederi înguste probabil că nu suportă entuziasmul viu al unui copil. Un tânăr poate căsca de plictiseală văzând stilul meditativ al unei persoane mai în vârstă. Cereţi-i unei persoane prudente să lucreze alături de o persoană căreia îi place să rişte şi veţi vedea că amândoi pot ajunge să se enerveze. De ce au loc aceste reacţii? Deoarece, în fiecare dintre situaţiile amintite, unuia îi este greu să tolereze atitudinile sau comportamentul celuilalt.

Acolo unde îşi face loc intoleranţa, vederi înguste se pot transforma în prejudecăţi, ceea ce înseamnă aversiune faţă de un grup, o rasă sau o religie. Mai puternic decât prejudecăţile este bigotismul, care se poate manifesta printr-o ură violentă. Aceasta duce la suferinţă şi la vărsare de sânge. Gândiţi-vă la ce a dus intoleranţa în timpul cruciadelor! Chiar şi în prezent, intoleranţa este una dintre cauzele conflictelor din Bosnia, Rwanda şi Orientul Mijlociu.

Toleranţa pretinde echilibru, iar menţinerea unui echilibru corespunzător nu este un lucru uşor. Noi ne asemănăm cu un pendul care se balansează dintr-o parte într-alta. Uneori suntem prea puţin toleranţi; alteori, prea mult.

De la toleranţă la lipsa de moralitate

Este oare posibil să fii extrem de tolerant? Într-o cuvântare ţinută în 1993, Dan Coats, un senator american, a vorbit despre „o controversă privind semnificaţia şi practicarea toleranţei“. Ce a vrut el să spună? Senatorul s-a plâns că, în numele toleranţei, unii „renunţă să creadă în adevărul moral — în bine şi rău, în corect şi greşit“. Aceşti oameni consideră că societatea nu are dreptul de a stabili care comportament este bun şi care este rău.

În 1990, lordul Hailsham, un politician britanic, a scris că „duşmanul de moarte al moralităţii nu îl constituie ateismul, agnosticismul, materialismul, lăcomia sau vreuna dintre cauzele general acceptate. Adevăratul duşman al moralităţii este nihilismul, ceea ce, literalmente, înseamnă credinţa în nimic“. Evident, dacă credem în „nimic“, atunci nu avem norme de conduită corespunzătoare şi deci se poate tolera orice. Dar este bine să tolerăm orice fel de conduită?

Directorul unui liceu din Danemarca credea că nu. La începutul anilor ’70, el a scris într-un ziar un articol în care condamna reclamele publicitare pe care le făcea presa la spectacolele porno în care se prezentau relaţii sexuale între animale şi oameni. Aceste reclame publicitare erau permise din cauza „toleranţei“ care există în Danemarca.

Este evident deci, probleme se nasc atunci când există prea puţină toleranţă, dar şi atunci când există prea multă. De ce este greu să se evite extremele şi să se păstreze echilibrul? Vă invităm să citiţi despre aceasta în articolul următor.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Dacă reacţionaţi exagerat la greşelile copiilor voştri, le puteţi face mai mult rău decât bine.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Dacă toleraţi tot ce fac copiii voştri, ei nu vor fi pregătiţi să-şi asume responsabilităţile ce le revin în viaţă.