Potrivit Bibliei

În a cui îndrumare poţi avea încredere?

„E TIMPUL să mergem!“, spune tatăl către băieţelul lui în vârstă de cinci ani. Tatăl întinde o mână şi, fără ezitare, băieţelul prinde cu mâna lui mică degetele tatălui său. Oriunde l-ar duce, copilul are încredere în îndrumarea tatălui său şi îl urmează fără ezitare. Orice s-ar întâmpla, copilul îl ţine de mână fără să slăbească strânsoarea.

În aceste zile de nesiguranţă economică, politică şi individuală în care trăim, nu v-aţi bucura să existe o mână călăuzitoare, care să provină dintr-o sursă în care puteţi avea deplină încredere? Totuşi, noi trăim într-un timp în care oameni lipsiţi de orice scrupule profită de cei fără experienţă. De aceea, avem motive bine întemeiate ca să fim atenţi în cine ne încredem. Probabil vi s-a întâmplat cândva să fiţi foarte dezamăgiţi din cauza unei persoane în care aţi avut încredere şi de care v-aţi lăsat îndrumaţi, dar care v-a trădat încrederea.

Cu toate acestea, Biblia ne îndeamnă să ne punem încrederea în Dumnezeu. „Căci Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta»“, sunt cuvintele consemnate de profetul Isaia (Isaia 41:13). Iar apostolul Petru ne-a sfătuit astfel: „Smeriţi-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“. — 1 Petru 5:6, 7.

Şi totuşi, pe bună dreptate vă puteţi pune întrebarea: „Ce motive am ca să-mi pun încrederea în îndrumarea lui Dumnezeu?“ Motivele bine întemeiate prezentate în continuare se bazează pe relatările referitoare la israeliţii din antichitate.

Mâna lui Dumnezeu îşi îndrumă poporul

Seria de evenimente care au culminat cu noaptea de 14 Nisan a anului 1513 î.e.n. i-a obligat pe despoticul conducător Faraon şi pe egipteni să-şi schimbe hotărârea, astfel că aceştia i-au eliberat din sclavie pe israeliţi, poporul lui Dumnezeu (Exodul 1:11–13; 12:29–32). Bucuroasă, în ziua de 15 Nisan, naţiunea Israel şi-a început călătoria spre deşert, care se afla în drumul lor spre Ţara Promisă. Drumul cel mai scurt era pe la nord de Memfis, de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, pe lângă ţara ocupată de temuţii filisteni, şi ducea până în Ţara Promisă. Însă Dumnezeu s-a gândit la un alt drum. — Exodul 13:17, 18; Numeri 33:1–6.

Dumnezeu i-a dat anticei naţiuni Israel un ghid vizibil: un stâlp de nor în timpul zilei şi un stâlp de foc în timpul nopţii (Exodul 13:21, 22). Pe lângă acest fenomen supranatural, Iehova l-a folosit ca reprezentant pământesc al său pe Moise, un bărbat fidel (Exodul 4:28–31). Exista, aşadar, o dovadă incontestabilă că mâna lui Dumnezeu îi îndruma pe israeliţi.

În cel de-al doilea loc în care şi-au aşezat tabăra, la Etam, situat „la marginea deşertului“, Iehova i-a poruncit lui Moise să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra pe ţărmul Mării Roşii, la Pi-Hahirot (Exodul 13:20). Această manevră aparent inexplicabilă l-a făcut pe Faraon să creadă că israeliţii „s-au rătăcit prin ţară“. Prinzând curaj, Faraon s-a răzgândit. Hotărât să-i facă pe israeliţi din nou sclavi, şi-a strâns armata şi a pornit în urmărirea lor. — Exodul 14:1–9.

Ducând naţiunea într-o altă direcţie, spre o câmpie joasă ce cobora până la Marea Roşie, Moise părea că îi aşeza pe israeliţi astfel încât aceştia să fie capturaţi între munţi, aflaţi de o parte şi de alta a taberei de la Pi-Hahirot, Marea Roşie şi armata lui Faraon, care înainta. Lucrurile lăsau să se înţeleagă că israeliţii erau o pradă uşoară, care putea fi capturată sau distrusă cu rapiditate.

Ce efect au avut toate acestea asupra lor? Aveau ei să demonstreze încredere în îndrumarea oferită de Iehova? După toate aparenţele, situaţia era disperată. Prin urmare, unii au intrat în panică. Alţii însă au început să murmure împotriva lui Moise. Unii chiar erau gata să renunţe şi să se întoarcă în sclavia egipteană! — Exodul 14:10–12.

Ţineţi-vă strâns de mâna lui Dumnezeu!

Într-o situaţie ca aceasta, israeliţii trebuiau să se încreadă în Iehova cu o încredere asemănătoare celei a unui copil. Fără ca naţiunea în ansamblu să ştie de ce, Iehova a avut motive întemeiate pentru care i-a spus lui Moise să traverseze Marea Roşie pe la Pi-Hahirota. Îndemnându-i pe israeliţi să meargă spre Ţara Promisă pe la sud de ţara filistenilor, Iehova a dat dovadă de o clarviziune iubitoare. După o perioadă de 215 ani petrecuţi în Egipt, mai mult ca sigur că israeliţii nu erau pregătiţi să lupte cu o naţiune de războinici neîndurători. În consecinţă, alegând acest drum, Iehova a făcut ca un astfel de conflict să fie evitat. — Exodul 13:17, 18.

Salvarea naţiunii şi înfrângerea lui Faraon şi a armatei lui la Marea Roşie au depus o mărturie elocventă despre puterea salvatoare a lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, cât de recunoscători au fost israeliţii care, deşi nu înţelegeau motivul pentru care Dumnezeu îi îndruma într-o anumită direcţie, nu s-au desprins de mâna lui Dumnezeu! Ei au rămas fermi şi au văzut despărţirea miraculoasă a Mării Roşii, precum şi distrugerea duşmanilor lor. Încrederea pe care au avut-o în îndrumarea lui Iehova le-a fost pe deplin răsplătită. — Exodul 14:19–31.

Să revenim la exemplul copilului care se ţine de mâna tatălui său. Cum reacţionează un copil îngrijorat? În loc să-l lase de mână sau să slăbească strânsoarea, copilul va prinde cu mâna lui mică mai tare degetele tatălui său. Gestul lui demonstrează că este ferm încredinţat că tatăl îl va îndruma mereu şi că îl va susţine când se va confrunta cu greutăţi.

În mod asemănător, atunci când suntem deprimaţi în viaţă, trebuie să ne ţinem mai strâns şi să ne încredem şi mai mult în îndrumarea care provine de la Dumnezeu! Cuvântul său, Biblia, poate deveni lumina noastră călăuzitoare (Psalmul 119:105). De asemenea, să nu uităm că încrederea pretinde şi răbdare. Aşadar, trebuie să-i acordăm lui Iehova timp ca să rezolve lucrurile, chiar dacă pentru o perioadă oarecare poate că nu înţelegem pe deplin motivul pentru care el ne îndrumă într-un anumit sens. Într-adevăr, putem avea încredere în îndrumarea care provine de la Dumnezeu. — Exodul 15:2, 6; Deuteronomul 13:4; Isaia 41:13.

[Notă de subsol]