Să explorăm lumea minunaţilor copaci

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

WESTONBIRT, un sat situat între dealurile Cotswolds (Anglia), este renumit pentru parcul său dendrologic. Aici se găseşte una dintre cele mai vechi, mai mari şi mai frumoase colecţii de copaci şi arbuşti din lume. Haideţi să aruncăm o privire mai îndeaproape.

Frumuseţe şi măreţie

„Toţi sunt impresionaţi de frumuseţea, măreţia şi minunăţia acestei colecţii“, a spus Hugh Angus, directorul parcului. Şi, judecând după numărul de vizitatori care vin iar şi iar, afirmaţia pare să fie exactă.

Parcul dendrologic conţine 18 000 de copaci şi arbuşti, care reprezintă aproape jumătate din cele 9 000 de specii şi varietăţi care cresc în zonele temperate. Vizitatorii se pot plimba liberi de-a lungul şi de-a latul celor 240 de hectare ale parcului, iar pentru ca plimbarea lor să fie şi mai plăcută, „am împărţit parcul în patru sectoare şi le-am sugerat când este cel mai bine să-l viziteze pe fiecare“, se explică în ghidul oficial. În plus, există unele locuri special amenajate, cum ar fi Poteca Culori Autumnale, Colecţia Cireşi Hillier şi Colecţia Specii Autohtone, toate marcate şi cartografiate.

Delectări de sezon

Ciclul anotimpurilor din emisfera nordică este în sine o delectare. În parcul dendrologic, fiecare anotimp are propriile lui atracţii. Iarna este momentul cel mai potrivit pentru a admira bogata varietate de conifere şi pentru a privi formele graţioase, îmbinările interesante şi culorile surprinzătoare ale foioaselor când le cad frunzele. Mai târziu, arbuştii şi copacii care înfloresc primăvara — azaleele, cameliile, cireşii, magnoliile şi rododendronii — se prezintă în toată măreţia lor, iar covoarele de flori de câmp întregesc frumuseţea peisajului.

Frunzişul liniştit tronează deasupra parcului vara, înainte ca spectacolul de focuri de artificii „botanice“ să vestească sosirea toamnei. În luna octombrie, aproximativ 90 000 de vizitatori se adună la Westonbirt ca să vadă acest spectacol, care îi aduce atâta faimă locului. Diferitele soiuri de arţari japonezi de culoare roşu intens domină spectacolul.

Multe dintre exemplarele de arţari japonezi bătrâni de la Westonbirt pot fi copaci aduşi direct din Japonia în timpul perioadei Edo (1603–1867). Din nefericire, nu au fost înregistrate numele japoneze ale acestor soiuri bătrâne. La scurt timp după ce au fost duşi în Europa, arţarii şi-au pierdut din popularitate în Japonia, de aceea, aceste prime exemplare de la Westonbirt aflate încă în viaţă nu pot fi comparate cu exemplarele originale din colecţiile sau din pepinierele japoneze. Pe măsură ce arţarii japonezi mai bătrâni dispar, în poieni se plantează puieţi. Aproape fiecare copac are frunze de forme şi culori diferite. Puieţii au crescut din seminţe strânse de la arţarii mai bătrâni, aleşi datorită nuanţelor lor autumnale. Pentru a le oferi adăpost şi umbră, arţarii sunt plantaţi printre exemplare mature de stejari şi conifere. Aceşti ultimi copaci creează şi ei un fundal de nuanţe aurii şi verzi, prin care razele soarelui de toamnă pătrund şi luminează arţarii.

O organizare ştiinţifică

Parcul dendrologic Westonbirt a fost înfiinţat în 1829 pornindu-se de la hobby-ul cuiva, iar în 1956 a fost cumpărat de Ocolul Silvic din Marea Britanie. Scopul înfiinţării lui nu este doar acela de a le oferi oamenilor un loc de destindere. În realitate, principalul său obiectiv este acela de a forma o colecţie ştiinţific alcătuită, perfect adaptată condiţiilor locale. În acest sens, cercetarea are în vedere metodele de înmulţire, iar rezultatele — succese şi eşecuri — le sunt împărtăşite şi altor grădini botanice.

Westonbirt a iniţiat un sistem de inventariere computerizat, prin care sunt înregistrate detalii despre fiecare exemplar în parte: originea lui, dezvoltarea din stadiul de sămânţă până la maturitate, starea sănătăţii, orice tratament aplicat în caz de îmbolnăvire şi chiar şi cauza morţii. Un alt rol major al acestui parc îl constituie înmulţirea speciilor rare sau deosebite, inclusiv a acelor specii pe care Uniunea Internaţională pentru Conservarea Mediului şi a Resurselor Naturale le consideră a fi pe cale de dispariţie în mediul lor natural. Seminţele sunt procurate din surse autentice pentru a se evita hibridizarea, iar exemplarele obţinute sunt puse la dispoziţia altor parcuri dendrologice.

Westonbirt este şi un centru educaţional. Există programe de identificare a arborilor, discuţii pe tema despăduririi, sesiuni de comunicări şi prezentări de diapozitive. În anumite perioade ale anului au loc zilnic discuţii practice cu elevii care vin aici în vizită.

În timp ce părăsim cu părere de rău parcul dendrologic, îmbogăţiţi printr-o experienţă de neuitat, simţim o dorinţă puternică de a reveni ca să ne bucurăm de minunăţiile celorlalte anotimpuri. Explorarea acestei minunate lumi a copacilor ne-a făcut şi mai conştienţi de grandoarea lor, precum şi de importanţa pe care o au în perpetuarea vieţii pe pământ.

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Sus: Chiparosul lui Lawson

Mijloc: Arţar japonez

Jos: Cedru din Liban