Bariere în calea comunicării

ROBERT este un misionar al Societăţii Watch Tower şi trăieşte în Sierra Leone, în vestul Africii. Într-o zi, la scurt timp după sosirea lui în ţară, pe când se plimba pe marginea unei şosele, a observat că nişte copilaşi de prin partea locului strigau: „Omule alb! Omule alb!“ Robert, care era un american de culoare, s-a uitat după acel om alb, dar nu mai era nimeni prin preajmă. Abia mai târziu a înţeles că puştii îl strigau pe el!

Nu era nimic răutăcios în cuvintele copilaşilor. Aceştia pur şi simplu recunoşteau că Robert provenea dintr-un loc cu o cultură diferită de a lor. Spunându-i lui Robert „omule alb“, ei exprimau în cel mai bun mod posibil această diferenţă.

Cultura ne influenţează felul de a fi

Cultura a fost definită în general drept „o serie de idei împărtăşite, . . . de obiceiuri, de credinţe şi de cunoştinţe ce caracterizează un mod de viaţă“. Multe dintre valorile culturale le dobândim direct prin învăţare, dar multe dintre ele ni le însuşim fără să fim conştienţi de lucrul acesta. Un cercetător a spus: „Din momentul naşterii [unui copil], obiceiurile existente în locul în care trăieşte acesta îi influenţează acţiunile şi comportamentul. În momentul în care poate să vorbească, el este un produs în miniatură al culturii din care face parte, iar cu timpul, el creşte şi este în măsură să ia parte la activităţile acestei culturi, să-şi însuşească obiceiurile, convingerile şi neajunsurile acesteia“.

Cultura ne uşurează viaţa în multe moduri. Când suntem copii, învăţăm imediat cum să le fim pe plac părinţilor noştri. Faptul că ştim ce lucruri sunt sau nu sunt acceptate în societatea în care trăim ne va ajuta să decidem cum să acţionăm, cu ce să ne îmbrăcăm şi cum să ne purtăm faţă de alţii.

Desigur, ceea ce suntem ca persoane individuale nu depinde numai de provenienţa noastră culturală. În cadrul fiecărei culturi există diferenţe între oameni. Ceea ce suntem depinde şi de moştenirea noastră genetică, de experienţa de viaţă şi de o mulţime de alţi factori. Totuşi, cultura este o lentilă prin care vedem lumea.

Cultura noastră, de exemplu, stabileşte nu numai limba pe care o vorbim, ci şi modul în care vorbim limba respectivă. În unele regiuni din Orientul Mijlociu, oamenii pun preţ pe capacitatea de a se putea exprima cu îndemânare cu ajutorul multor cuvinte, folosind repetiţia şi metafora. Spre deosebire de aceştia, locuitorii câtorva ţări est-europene îşi restrâng comunicarea verbală la minimum. Un proverb japonez exprimă această idee prin următoarele cuvinte: „Gura te duce la pierzare“.

Cultura din care provenim este cea care stabileşte ce înseamnă timpul pentru noi. În Elveţia, dacă întârzii zece minute la o întâlnire, se aşteaptă din partea ta să-ţi ceri scuze. În alte ţări poţi să soseşti cu o oră sau două mai târziu şi nu trebuie neapărat să-ţi ceri scuze.

Cultura ne învaţă, de asemenea, care sunt adevăratele valori. Imaginaţi-vă cum v-aţi simţi dacă vi s-ar spune: „Te-ai îngrăşat cam mult. Eşti într-adevăr gras!“ Dacă aţi crescut în Africa, unde o persoană grasă este apreciată, probabil v-ar flata o astfel de remarcă. Însă, dacă aţi crescut în mijlocul unei culturi vest-europene, unde o persoană este foarte apreciată dacă este suplă, o remarcă atât de directă probabil că v-ar supăra.

‘A noastră e cea mai bună!’

Ceea ce distruge deseori comunicarea care există între oamenii de diferite culturi este faptul că pretutindeni în lume oamenii tind să susţină că cultura lor este mai bună. Majoritatea dintre noi suntem de părere că convingerile, valorile, obiceiurile, modul de a ne îmbrăca şi ideile noastre despre frumuseţe sunt corecte, îndreptăţite şi superioare tuturor celorlalte. De asemenea, noi tindem să judecăm alte culturi prin prisma valorilor comunităţii de care aparţinem. O gândire ca aceasta se numeşte etnocentrism. În The New Encyclopædia Britannica se spune: „Etnocentrismul . . . poate fi considerat aproape universal. Oameni din majoritatea culturilor lumii consideră că propriul lor mod de viaţă este superior chiar şi modului de viaţă al celor mai apropiaţi vecini“.

Cu două sute de ani în urmă, un moşier englez a spus fără ocoliş: „[După cum] văd, străinii sunt nişte proşti“. Editorul unei cărţi de cugetări în care apar aceste cuvinte a mărturisit: „Cu siguranţă, [acesta] devine tot mai mult un sentiment universal“.

Există numeroase exemple de intoleranţă faţă de persoanele de altă cultură. Deşi iniţial au fost aşternute în scris de un romancier german al anilor ’30, următoarele cuvinte îi sunt atribuite de obicei conducătorului nazist Hermann Göring: „Când aud cuvântul cultură, îmi vine să pun mâna pe revolver“.

Concepţiile etnocentrice puternice pot duce la discriminare, care, la rândul ei, poate duce la ostilitate şi conflict. Richard Goldstone este procuror al Tribunalului Penal Internaţional care investighează crimele de război săvârşite în Rwanda şi în fosta Iugoslavie. Referitor la actele barbare din aceste două conflicte, el a spus: „Lucruri ca acestea se pot întâmpla pretutindeni. Aici este vorba despre două ţări diferite, care au culturi şi istorii distincte, dar în care oamenii săvârşesc unii împotriva altora atrocităţi asemănătoare. Acest gen de ostilităţi etnice şi religioase dure nu sunt altceva decât discriminare ajunsă în faza de violenţă. Grupul celor care au devenit victime probabil că sunt dezumanizaţi sau demonizaţi. După ce această idee a prins rădăcini în minţile oamenilor, ea îi eliberează pe oamenii de rând de restricţiile morale pe care în mod normal şi le-ar inhiba [ca să] nu comită astfel de lucruri oribile“.

Să ne lărgim orizontul

De obicei, cei pe care ni-i alegem ca prieteni sunt persoane care se aseamănă foarte mult cu noi înşine, care au păreri ca ale noastre şi preţuiesc aceleaşi lucruri ca şi noi. Noi avem încredere în ei şi îi înţelegem. Ne simţim bine în compania lor. În cazul în care considerăm că comportamentul unei alte persoane este ciudat sau anormal, prietenii noştri probabil vor fi de aceeaşi părere cu noi, deoarece ei au aceleaşi concepţii ca şi noi.

Ce putem deci câştiga atunci când comunicăm cu persoane care se deosebesc de noi datorită mediului cultural? În primul rând, o bună comunicare ne va ajuta să înţelegem motivele care îi determină pe alţii să gândească şi să acţioneze într-un anumit mod. Kunle, care trăieşte în vestul Africii, mărturiseşte: „Multor copii din Africa li se interzice să vorbească în timpul mesei. Însă în unele ţări europene este permisă conversaţia în timpul mesei. Ce se întâmplă când europeanul mănâncă împreună cu africanul? Europeanul se întreabă de ce oare meditează africanul în tăcere în timp ce serveşte masa. În acelaşi timp, africanul se întreabă de ce oare sporovăieşte europeanul atât de mult!“ Este clar deci că, în astfel de situaţii, înţelegerea reciprocă a provenienţei culturale a celuilalt poate contribui mult la înlăturarea prejudecăţilor dintre oameni.

Pe măsură ce ajungem să cunoaştem oameni de altă cultură, nu numai că îi înţelegem mai bine pe alţii, dar ne înţelegem mai bine şi pe noi înşine. Un antropolog a scris următoarele: „Ultimul lucru pe care l-ar descoperi o vieţuitoare din adâncurile mării ar fi apa. Ea va fi conştientă de existenţa apei numai dacă un accident oarecare ar aduce-o la suprafaţă şi ar scoate-o la aer. . . . Capacitatea de a vedea în ansamblu cultura societăţii din care provine cineva . . . pretinde un anumit grad de obiectivitate, care se găseşte atât de rar, dacă se găseşte vreodată“. Totuşi, prin faptul că suntem deschişi faţă de alte culturi, noi ne asemănăm cu acea vieţuitoare marină care este scoasă la aer: devenim conştienţi de „apele“ culturale în care trăim. Scriitorul Thomas Abercrombie a exprimat foarte frumos acest lucru prin următoarele cuvinte: „Cine nu a fost cucerit niciodată de o cultură străină nu poate fi conştient niciodată de cătuşele propriei sale culturi“.

Pe scurt, dacă manifestăm apreciere faţă de alte culturi, ne putem îmbogăţi viaţa prin faptul că ne lărgim orizontul, astfel încât ne putem înţelege mai bine atât pe noi înşine, cât şi pe alţii. Deşi moştenirea culturală şi gândirea etnocentrică pot fi bariere în calea comunicării, în realitate lucrurile nu trebuie să stea astfel. Aceste bariere pot fi înlăturate.

[Text generic pe pagina 6]

„Oameni din majoritatea culturilor lumii consideră că propriul lor mod de viaţă este superior chiar şi modului de viaţă al celor mai apropiaţi vecini.“ — The New Encyclopædia Britannica

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Putem învăţa să ne bucurăm de lucrurile bune ale altor culturi.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 6]

Globul: Mountain High Maps® Copyright © 1995 Digital Wisdom, Inc.