Boala Lyme: Sunteţi în pericol?

ÎN TIMP ce SIDA apare pe prima pagină a ziarelor, boala Lyme abia dacă este amintită la notele de subsol. Cu toate acestea, ea se transmite cu rapiditate. De fapt, cu câţiva ani în urmă, The New York Times Magazine o numea „boala infecţioasă [din Statele Unite] cu cea mai rapidă dezvoltare după SIDA“. Rapoarte provenite din alte ţări arată că această boală se răspândeşte în Asia, în Europa, precum şi în America de Sud.

Ce este boala Lyme? Cum se transmite? Sunteţi în pericol?

Căpuşele, căprioarele şi. . . voi

Cu aproximativ 20 de ani în urmă, în apropierea oraşului Lyme (Connecticut), situat în partea de nord-est a Statelor Unite, s-a înregistrat o creştere inexplicabilă a numărului de cazuri de artrită. Majoritatea victimelor erau copii. Artrita a început cu erupţii, dureri de cap şi de încheieturi. Una dintre localnice a afirmat că, după o perioadă scurtă de timp, „soţul şi doi dintre copiii ei au ajuns să meargă în cârje“. După puţin timp au fost afectaţi aproximativ 50 de bărbaţi din zonă, iar de-a lungul anilor, mii de alte persoane au prezentat aceleaşi simptome dureroase.

Dându-şi seama că este vorba despre o boală nouă, cercetătorii au numit-o boala Lyme. Care este cauza ei? Borrelia burgdorferi — un spirochet care trăieşte în căpuşe. Cum se răspândeşte? Plimbându-se prin pădure, o persoană poate lua o căpuşă infectată. Căpuşa pătrunde în pielea nenorocosului plimbăreţ şi îi injectează bacteria purtătoare de boală. Având în vedere că deseori aceste căpuşe infectate circulă, se hrănesc şi se înmulţesc pe căprioare şi ţinând cont de faptul că tot mai mulţi oameni se stabilesc în zonele rurale, unde căprioarele sunt tot mai numeroase, nu este de mirare că boala Lyme a proliferat.

Simptome şi probleme

Primul simptom al bolii Lyme este, de obicei, o erupţie cutanată de culoare roşie (cunoscută sub numele de eritem migrator, sau EM) care la început apare ca un mic punct roşu. După câteva zile sau săptămâni, punctul care indică prezenţa bolii se extinde, transformându-se în cele din urmă într-o erupţie de formă circulară, triunghiulară sau ovală, care poate ajunge de mărimea unei monede sau se poate răspândi pe întreaga suprafaţă a spatelui. Erupţia este însoţită deseori de febră, dureri de cap, înţepenire a gâtului, dureri în corp şi epuizare. Dacă nu este tratată la timp, la peste jumătate dintre victime li se umflă încheieturile, suferind dureri groaznice, care pot ţine luni de zile. Aproximativ 20 la sută din pacienţii netrataţi se îmbolnăvesc în cele din urmă de artrită cronică. Uneori boala poate afecta şi sistemul nervos şi poate provoca boli de inimă. — Vezi chenarul alăturat.

Mulţi specialişti consideră că boala Lyme este greu de diagnosticat din cauză că primele simptome se aseamănă cu cele ale gripei sau ale altor infecţii. În plus, un sfert dintre persoanele infectate nu prezintă erupţii (singurul semn distinctiv al bolii Lyme), iar mulţi dintre pacienţi nu-şi amintesc dacă au fost muşcaţi de vreo căpuşă, întrucât muşcătura ei de obicei nu doare.

Diagnosticul bolii este greu de stabilit şi din cauza faptului că testele curente pentru depistarea anticorpilor din sânge nu sunt demne de încredere. Anticorpii din sângele unui pacient ne arată dacă sistemul imunitar al corpului a detectat intruşi, însă unele teste nu ne pot spune dacă aceşti invadatori sunt bacteriile bolii Lyme. Aşadar, un pacient poate avea un rezultat pozitiv la testul pentru boala Lyme, însă, în realitate, simptomele pe care le prezintă pot să provină de la alte infecţii bacteriene. Institutul Naţional al Sănătăţii din Statele Unite (NIH) îi sfătuieşte aşadar pe medici să stabilească diagnosticele în funcţie de simptomele pe care le prezintă pacientul, să aibă în vedere dacă acesta îşi aminteşte să fi fost muşcat de o căpuşă şi să se asigure că nu este vorba de alte boli cu aceleaşi simptome.

Tratament şi prevenire

Dacă diagnosticul este stabilit la timp, majoritatea pacienţilor se pot vindeca complet cu antibiotice. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât mai rapidă şi mai deplină va fi însănătoşirea bolnavului. Starea de epuizare şi durerea pot persista câteva luni după tratament, însă aceste simptome vor dispărea treptat, fără să fie necesară continuarea tratamentului cu antibiotice. Totuşi, avertizează NIH, „dacă cineva se îmbolnăveşte o dată de Lyme, acest fapt nu garantează că boala nu va recidiva în viitor“.

Se va schimba vreodată această perspectivă tulburătoare? Într-o publicaţie aparţinând Şcolii de Medicină a Universităţii Yale din Statele Unite se arăta că cercetătorii au obţinut un vaccin experimental care poate preveni boala Lyme. Acest vaccin cu „acţiune-duală“ stimulează sistemul imunitar al omului pentru a produce anticorpi care să atace şi să ucidă bacteriile invadatoare ale bolii Lyme. Totodată, el distruge şi bacteria care trăieşte în căpuşele care au muşcat o victimă vaccinată.

„Testarea acestui vaccin — declară dr. Stephen E. Malawista, unul dintre cercetătorii care au descoperit această boală în 1975 — constituie un pas important în vederea eforturilor depuse de noi pentru a-i feri pe oameni de posibilele consecinţe grave ale bolii Lyme.“ Potrivit ziarului The New York Times, oamenii de ştiinţă speră că, în zonele în care frica de boală i-a ţinut pe oameni în casele lor, „acest vaccin le va reda oamenilor spre folosinţă ţinuturile sălbatice“.

Până atunci însă vă puteţi lua singuri unele măsuri preventive. NIH recomandă: Dacă vă plimbaţi prin zonele în care mişună căpuşele, mergeţi pe mijlocul cărărilor. Purtaţi pantaloni lungi, cămaşă cu mâneci lungi şi pălărie. Băgaţi-vă pantalonii în şosete şi încălţaţi-vă cu pantofi care acoperă tot piciorul. Dacă purtaţi haine deschise la culoare veţi putea depista mai uşor căpuşele. Este eficientă şi aplicarea pe haine şi pe piele a unor substanţe chimice care să îndepărteze insectele, însă acestea pot avea efecte secundare grave, mai ales asupra copiilor. „În special femeile însărcinate care trăiesc în zonele de răspândire a bolii Lyme trebuie să fie atente să nu ia vreo căpuşă — avertizează NIH —, deoarece infecţia se poate transmite la făt“ şi astfel poate creşte riscul unui avort sau al naşterii unui copil mort.

De îndată ce ajungeţi în casă verificaţi dacă nu cumva voi sau copiii voştri aţi luat vreo căpuşă, controlând îndeosebi regiunile cu păr ale corpului. Faceţi lucrul acesta cu atenţie, întrucât căpuşele care nu au ajuns la maturitate sunt aproape la fel de mici ca punctul de la sfârşitul acestei propoziţii şi deci le puteţi confunda uşor cu o pată mică de murdărie. Dacă aveţi animale de casă, controlaţi-le înainte ca acestea să intre în casă, deoarece şi ele pot lua această boală.

Cum trebuie să desprindeţi o căpuşă? Nu o apucaţi pur şi simplu cu degetele, ci cu o pensetă cu vârful teşit. Prinzând căpuşa aproape de cap, trageţi încet, dar cu fermitate, până când aceasta se desprinde de piele, însă fără să-i striviţi corpul. Apoi ştergeţi întreaga zonă afectată cu un antiseptic. Dacă îndepărtaţi căpuşa în decurs de 24 de ore — afirmă dr. Gary Wormser, specialist american în boli infecţioase —, puteţi scăpa fără să vă infectaţi cu boala Lyme.

Desigur, chiar şi în zonele infectate, riscul de a vă îmbolnăvi de această boală paralizantă este minim. Totuşi, luându-vă aceste măsuri de precauţie simple, riscul de a vă îmbolnăvi se reduce şi mai mult. Are rost să vă luaţi aceste măsuri de precauţie? Întrebaţi-l pe orice om care suferă de boala Lyme şi veţi vedea.

[Chenarul de la pagina 14]

Simptome ale bolii Lyme

Început de infecţie:

○ Erupţii

○ Dureri musculare şi articulare

○ Dureri de cap

○ Înţepenirea gâtului

○ Epuizare extremă

○ Febră

○ Paralizie facială

○ Meningită

○ Perioade scurte de dureri articulare şi umflături

Mai rar:

○ Inflamaţii ale ochilor

○ Ameţeală

○ Respiraţie sacadată

Infecţie avansată:

○ Artrite intermitente sau cronice

Mai rar:

○ Pierderea memoriei

○ Dificultăţi de concentrare

○ Schimbarea dispoziţiei sau a obiceiurilor de somn

Pe perioada infecţiei poate fi prezent unul sau mai multe dintre aceste simptome. — Lyme Disease — The Facts, the Challenge, publicată de Institutul Naţional al Sănătăţii.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Vă puteţi contamina în timpul unei plimbări prin pădure.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Căpuşă (imagine mărită)

[Provenienţa fotografiei]

Yale School of Medicine

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Căpuşă (în mărime naturală)