Tinerii se întreabă . . .

De ce nu sunt în stare să învăţ?

„Nu voiam să vin acasă şi să dau ochii cu părinţii“, mărturiseşte Jessicaa. „Iarăşi rămăsesem corigentă la câteva materii.“ La cei 15 ani ai săi, Jessica este isteaţă şi frumoasă. Dar, ca mulţi alţi tineri, are mari probleme cu mediile de trecere.

NOTELE slabe primite la şcoală sunt deseori rezultatul unei atitudini indiferente faţă de instruire sau faţă de profesor. Dar acest lucru nu este valabil şi pentru Jessica. Ea pur şi simplu consideră că îi este extrem de greu să înţeleagă ideile abstracte. Este normal deci ca Jessica să aibă probleme cu matematica. Iar faptul că are dificultăţi în citire atrage după sine greutăţi şi la alte materii.

În ce o priveşte pe Maria, ea nu ştie să scrie corect. Din cauză că îi este ruşine cu greşelile ei de ortografie, îşi ascunde întotdeauna însemnările pe care le face la Sala Regatului. Şi totuşi, nici despre Jessica, nici despre Maria nu se poate spune că nu sunt inteligente. Jessica se descurcă atât de bine în relaţiile cu oamenii, încât este numită de şcoală ca mediator, cu alte cuvinte, să rezolve neînţelegerile care se ivesc între colegii ei. Iar Maria face parte din categoria celor 10 la sută dintre cei mai buni elevi din clasă.

Problema care există este următoarea: Jessica şi Maria nu pot învăţa. Experţii cred că între 3 şi 10 la sută dintre copii pot avea probleme cu învăţarea. Tania, care acum are în jur de 20 de ani, suferă de aşa-numitul sindrom hipercinetic deficit atenţional (ADHD)b. Ea spune: „Am greutăţi cu întrunirile creştine, cu studiul personal şi cu rugăciunile din cauză că nu sunt capabilă să fiu atentă sau să stau nemişcată. Ministerul creştin are de suferit deoarece sar prea repede de la un subiect la altul, iar ceilalţi nu mă pot urmări“.

Când nu este însoţit de hiperactivitate, sindromul este numit sindrom deficit atenţional (ADD). Oamenii care suferă de această boală deseori sunt numiţi visători. Referitor la cei bolnavi de ADD, Bruce Roseman, medic neurolog, a afirmat: „Aceste persoane stau cu o carte în faţă timp de 45 de minute fără să înveţe nimic“. Dintr-un anumit motiv, abia se pot concentra.

Cercetătorii afirmă că în ultimul timp au început să înţeleagă care este cauza acestor probleme. Însă multe lucruri rămân necunoscute. Iar graniţele dintre diferitele boli şi infirmităţi care se interpun cu procesul de învăţare nu sunt întotdeauna clare. Oricare ar fi cauza reală sau denumirea dată unei anumite boli — indiferent dacă este vorba despre o problemă de citire, de memorie, de atenţie sau de faptul de a fi hiperactiv — boala poate împiedica instruirea unei persoane şi poate provoca multă suferinţă. Dacă ai probleme legate de capacitatea de a învăţa, cum poţi să le depăşeşti?

Cum să faci faţă

Să ne gândim la Jessica, despre care am vorbit în introducere. Ferm hotărâtă să depăşească această problemă, ea a continuat să citească diferite cărţi. Momentul decisiv l-a constituit o carte de poezii care a captivat-o. Şi-a procurat apoi o carte asemănătoare, pe care a citit-o din nou cu plăcere. Mai târziu au început să o intereseze cărţile de poveşti şi aşa, treptat, s-a obişnuit cu cititul. Ce învăţăm de aici? Că perseverenţa este întotdeauna răsplătită. Şi tu poţi înfrunta această problemă sau cel puţin poţi face progrese în acest sens dacă nu renunţi. — Compară cu Galateni 6:9.

Ce se poate face în cazul în care ai probleme cu memoria? Următorul proverb ne oferă soluţia: „Repetiţia este mama învăţăturii“. Nicky a constatat că repetarea cu voce tare a celor auzite sau citite l-a ajutat să-şi amintească mai uşor unele lucruri. Încearcă şi tu. S-ar putea să-ţi fie şi ţie de ajutor. Este demn de remarcat faptul că în timpurile biblice oamenii obişnuiau să citească cu voce tare chiar şi atunci când o făceau doar pentru ei. Din acest motiv, Iehova i-a poruncit lui Iosua, unul dintre scriitorii Bibliei, următoarele: „Va trebui să citeşti în ea [Legea lui Dumnezeu] în şoaptă zi şi noapte“ (Iosua 1:8, NW; Psalmul 1:2). De ce era atât de important să citească cu voce tare? Deoarece în felul acesta erau stimulate două simţuri: auzul şi văzul, iar acest fapt lăsa o impresie mai profundă în mintea cititorului.

Pentru Jessica, şi faptul de a învăţa la matematică era o sarcină colosală. Totuşi, ea a încercat să înveţe regulile matematicii repetându-le (uneori repeta o regulă câte o jumătate de oră). În cele din urmă, eforturile ei au fost răsplătite. Aşadar, repetă, repetă, repetă! Un lucru înţelept pe care îl poţi face este să ai la îndemână o foaie şi un creion atunci când eşti la ore sau când citeşti, pentru că în felul acesta îţi poţi face însemnări.

Lucrul cel mai important este acela de a-ţi impune să înveţi. Fă-ţi obiceiul să rămâi după ore şi să discuţi cu profesorii. Încearcă să-i cunoşti. Spune-le că ai probleme legate de capacitatea de a învăţa, dar că eşti hotărât să le depăşeşti. Majoritatea profesorilor vor fi dornici să te ajute. Cere-le deci ajutorul. Jessica a procedat în acest fel şi a primit un sprijin real din partea unui profesor înţelegător.

Învaţă să te concentrezi

Este util şi faptul de a-ţi propune un obiectiv şi o răsplată. Faptul de a-ţi stabili un obiectiv concret — să spunem acela de a termina o parte dintr-o temă pentru acasă — înainte de a te uita la televizor sau de a asculta muzica preferată îţi poate da motivaţia necesară pentru a te putea concentra. Asigură-te că obiectivele pe care ţi le propui sunt rezonabile. — Compară cu Filipeni 4:5.

Uneori poate fi util şi faptul de a face unele schimbări ziditoare în ce priveşte ambianţa. Nicky a făcut demersuri ca să stea în clasă într-o bancă din faţă, aproape de profesor, ca să se poată concentra mai bine. Jessica a constatat că o ajută faptul de a-şi face temele împreună cu o colegă care învaţă bine. Îţi poate fi util şi simplul fapt de a-ţi aranja camera astfel încât să fie plăcută şi confortabilă.

Odihneşte-te mai mult

Dacă eşti o fire hiperactivă, faptul de a învăţa poate fi o încercare extrem de grea. Totuşi, unii specialişti sunt de părere că hiperactivitatea poate fi canalizată spre unele exerciţii fizice. „Este extrem de evident faptul că fiecare persoană are capacitatea de a memora lucruri noi şi de a ţine minte informaţii vechi, iar această capacitate este îmbunătăţită prin schimbările biologice care au loc în creier în urma gimnasticii aerobice“, se arată în U.S.News & World Report. Aşadar, exerciţiile fizice făcute în mod echilibrat — cum ar fi înotul, alergatul, joaca cu mingea, ciclismul, patinajul şi altele — sunt utile atât pentru trup, cât şi pentru minte. — 1 Timotei 4:8.

Pentru bolile legate de capacitatea de a învăţa, de obicei este necesar un tratament. Se crede că la circa 70 la sută din tinerii afectaţi de ADHD medicamentele stimulante care li s-au administrat şi-au făcut efectul. După ce analizaţi gravitatea problemei, posibilele efecte secundare şi alţi factori, tu şi părinţii tăi sunteţi cei care decideţi dacă veţi accepta sau nu un tratament medicamentos.

Păstrează-ţi respectul de sine

Deşi dificultatea de a învăţa nu este considerată o problemă psihică, ea poate avea consecinţe pe plan psihic. Faptul că în mod constant eşti dezaprobat şi criticat de părinţi şi profesori, rezultatele slabe sau mediocre de la şcoală, precum şi lipsa unor prieteni apropiaţi te pot face să-ţi pierzi respectul faţă de propria-ţi persoană. Unii tineri ascund acest sentiment în spatele unei măşti mânioase şi ameninţătoare.

Dar nu trebuie să-ţi pierzi respectul de sinec din cauză că ai probleme cu învăţarea. „Obiectivul pe care mi l-am propus — este părerea unui expert care se ocupă de tinerii care au probleme cu învăţarea — este acela de a le schimba atitudinea pe care o au faţă de viaţă: de la «Eu sunt prost şi nu pot face nimic bine» . . . la «Am de rezolvat o problemă şi pot să fac mult mai mult decât mi-am închipuit vreodată».“

Deşi nu poţi face nimic în ce priveşte atitudinea altora faţă de tine, în schimb poţi face ceva pentru tine. Jessica a reuşit acest lucru. Ea mărturiseşte: „Când mă judecam după cuvintele pe care le spuneau copiii de la şcoală despre mine sau după poreclele pe care mi le dădeau ei, îmi venea să fug de la şcoală. Acum însă încerc să nu ţin cont de ceea ce spun ei şi să fac tot ce pot. Este greu, şi trebuie să am în vedere lucrul acesta, dar merită“.

Jessica a trebuit să accepte şi o altă realitate. Fratele ei mai mare era un student eminent. „Faptul că înainte mă comparam cu el îmi distrugea respectul faţă de propria-mi persoană“, mărturiseşte Jessica. Aşadar, nu te compara cu fraţii tăi. — Compară cu Galateni 6:4.

Faptul de a discuta cu un prieten de încredere te va ajuta să pui lucrurile în ordinea corectă. Un prieten loial va rămâne alături de tine în timp ce încerci să faci îmbunătăţiri (Proverbele 17:17). În schimb, un prieten fals fie te va „doborî“, fie îţi va crea o imagine exagerată despre tine. De aceea, alege-ţi cu atenţie prietenii!

Dacă ai o problemă legată de capacitatea de a învăţa, probabil vei fi corectat mai mult decât alţi tineri. Dar nu lăsa ca acest lucru să-ţi formeze o imagine negativă despre tine. Priveşte disciplina în sensul în care o priveşte Dumnezeu: ca pe ceva de mare valoare. Nu uita, disciplina din partea părinţilor tăi constituie dovada că ei te iubesc şi că îţi doresc numai binele. — Proverbele 1:8, 9; 3:11, 12; Evrei 12:5–9.

Nu, nu te lăsa doborât la pământ de problemele pe care ţi le creează învăţătura. Poţi face ceva în acest sens şi poţi duce o viaţă plină de satisfacţii. Însă există un motiv şi mai important pentru care poţi fi încrezător. Dumnezeu a promis că va aduce o lume nouă, a dreptăţii, în care va abunda cunoştinţa şi în care toate bolile minţii şi ale trupului vor fi înlăturate (Isaia 11:9: Apocalipsa 21:1–4). În concluzie, fii ferm hotărât să înveţi mai multe despre Iehova Dumnezeu şi despre scopurile lui şi să acţionezi în armonie cu această cunoştinţă. — Ioan 17:3.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Impune-ţi să înveţi!