Banianul — Copacul ce devine o pădure

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN INDIA

ÎN MOD normal, o pădure este formată din mai mulţi copaci. Există totuşi o pădure formată dintr-un singur copac. Banianul, sau Ficus bengalensis, este un copac foarte neobişnuit, care se poate întinde pe o suprafaţă de peste 2 hectare! Cum începe el să crească? Cum se dezvoltă până când, pe bună dreptate, poate fi numit pădure?

Banianul aparţine ordinului floral Urticales, din familia Moraceae, familie din care face parte dudul şi în care sunt incluse 800 de specii de ficuşi. Banianul, sau ficusul bengalez, îşi începe lunga sa viaţă dintr-o sămânţă care se găseşte în excrementele maimuţelor, ale păsărilor sau ale liliecilor care s-au hrănit cu fructe de banian.

Seminţele germinează pe ramurile unui copac-gazdă, iar rădăcinile se dezvoltă vertiginos în materia organică adunată în crăpături. Umezeala existentă face ca rădăcinile noului copac să crească rapid; ele se înfăşoară în jurul trunchiului „copacului-victimă“ şi cresc în jos, spre pământ. Pe măsură ce prind putere şi se dezvoltă, ele sufocă copacul-gazdă, motiv pentru care acest tip de plantă poartă numele de ficus sugrumător.

Acum banianul este gata să se extindă. De la baza trunchiului-părinte încep să se întindă rădăcinile, dar, pe măsură ce ramurile se lungesc pe orizontală, rădăcinile aeriene se lasă şi ele în jos, spre pământ, şi se înfig în sol. Aşa a început formarea unei păduri.

Descoperit în Africa tropicală şi în India, banianul, cu frunzele lui mari şi late, poate sluji drept parasolar pentru oameni şi animale. Se spune că în India se găseşte un copac atât de mare, încât poate adăposti 20 000 de oameni! Fructul banianului nu este bun pentru consum, iar lemnul lui este moale şi poros; însă lemnul lui secretă un clei alb, vâscos, care se foloseşte pentru prinderea păsărilor.

Cât de mult trăieşte banianul? Se spune că un copac din statul Andhra Pradesh are în jur de peste 600 de ani; alţi copaci remarcabili, care sunt păziţi, au cu mult peste 250 de ani. Iar creşterea şi răspândirea banianului continuă la nesfârşit.

Se crede că cel mai mare banian cunoscut se găseşte în Sri Lanka. El are 350 de trunchiuri mari şi peste 3 000 de trunchiuri mai mici, toate prinse de un copac-părinte. În India, recent a fost măsurat un copac cu peste 1 100 de rădăcini proptitoare şi cu o coroană care acoperă o suprafaţă de peste 2 hectare, constatându-se că acest copac este cel mai mare din ţară. Pentru a nu fi devastat, el este păzit în permanenţă de patru bărbaţi înarmaţi. Între alţi banieni faimoşi din India poate fi amintit cel situat în apropiere de Bangalore, care se întinde pe o suprafaţă de 1,2 hectare şi care constituie locul preferat de orăşeni pentru picnic. Apoi există şi un alt copac impresionant, care se găseşte în parcul naţional Ranthambhore. La umbra acestui copac, menţionat în scrierile unui împărat mogul care a trăit acum 500 de ani, se adăpostesc păsări, lilieci, şerpi, veveriţe şi nenumărate animale mici şi insecte, fără să mai spunem că el este loc de joacă şi teren de vânătoare pentru tigri şi alte animale de pradă care trăiesc în parc.

Însă cel mai cunoscut banian din India este, probabil, copacul vechi de 240 de ani din Grădina Botanică Naţională din Calcutta. Înalt de peste 24,5 metri, el acoperă o suprafaţă de 1,2 hectare şi are peste 1 800 de rădăcini aeriene, precum şi o vastă coroană, a cărei circumferinţă este de 420 de metri. O adevărată pădure!

Religia şi banianul

Oamenii s-au închinat la copaci încă din timpuri străvechi. Banianul nu face excepţie; în India, el este considerat sacru chiar şi în prezent. Se spune că copacii sacri reprezintă anumite zeităţi; banianul, de exemplu, îl reprezintă pe zeul Vişnu. Când un copac este plantat, udat şi îngrijit, lucrul acesta este considerat un act de închinare la zeitatea copacului.

Banianul era considerat sacru şi în comunităţile din Polinezia antică. Ceremoniile religioase aveau loc într-o piaţă dreptunghiulară, aşa-numita tohua, în jurul căreia erau construite case. La un capăt al pieţei se găsea, de obicei, un templu cu un banian sacru, pe ramurile căruia atârnau pachete cu oasele celor ce fuseseră membri proeminenţi ai tribului.

Primii care i-au dat un nume acestui maiestuos copac au fost europenii. În Golful Persic şi în India, primii călători europeni au sesizat imensa coroană de frunze a copacului, asemănătoare cu o umbrelă, sub care comercianţii îşi expuneau produsele ca să le ferească de căldura dogoritoare a soarelui. În sistemul de caste hindu, comercianţii făceau parte, în general, din marea diviziune vaisya, iar o subcastă, baniaşii, erau renumiţi vânzători de grâne şi de alte produse de băcănie. Observând faptul că un baniaş îşi vindea produsele la umbra acestui copac, aceşti străini au început să numească copacul „banian“.

În acele zile, baniaşii obişnuiau să poarte o flanelă din bumbac, care avea buzunare ascunse în care îşi ţineau banii. Răcoroasă şi uşor de spălat, flanela era un lucru atât de des întâlnit la vânzătorii baniaşi, încât acest obiect de îmbrăcăminte a ajuns să fie numit banian, iar mai târziu numele a fost folosit pentru orice fel de flanelă sau maiou bărbătesc. Şi azi, în India se foloseşte această denumire pentru maioul bărbătesc. Iar cât despre obiceiul ca baniaşii să poarte acest gen de îmbrăcăminte atunci când lucrează, acesta dăinuie şi astăzi.

Să urcăm într-un banian

V-ar plăcea să vă urcaţi în vârful unui banian? Aţi putea face lucrul acesta dacă aţi merge în vizită la Hyderabad, în sudul Indiei. Lângă aeroportul Begumpet, aproape de centrul oraşului, se află restaurantul „Machan“, un restaurant construit în vârful unui copac, între ramurile vânjoase ale unui banian şi ale unui alt arbore, Ficus religiosa, din aceeaşi specie. Pe scara făcută din funii groase, urcaţi-vă până dincolo de platformele situate la anumite intervale. Structura pe care vă aflaţi acum este făcută din bambus, frunze de cocotier şi funii. De îndată ce intraţi în cea mai înaltă dintre cele două săli de mese situate la diferite niveluri, acoperişul din bambus, construit în formă de piramidă, vă apără de soare şi de ploaie. Vă aflaţi acum la 9 metri deasupra solului. Un încântător mobilier din trestie, precum şi diferitele obiecte agăţate pe pereţi, aparţinând cine ştie cărui trib, îţi dau şi ele senzaţia că te afli în pădure.

În timp ce vă aşezaţi, vi se oferă lista cu meniul, intitulată Mowgli, nume familiar cititorilor îndrăgitelor povestiri ale lui Rudyard Kipling, Cartea junglei. Aceasta amplifică şi ea plăcuta senzaţie că te afli în pădure. Acum vă aşteaptă o experienţă unică: servirea mesei în vârful unui banian. Gustaţi câteva dintre delicatesele indiene, cum ar fi biriyani, o mâncare foarte condimentată, prin care Hyderabad-ul a devenit faimos, apoi chebab-urile şi o mulţime de alte feluri de mâncare.

Odată ce aţi terminat de servit masa, coborâţi cu atenţie pe scara din funie, priviţi minicascada şi eleşteul cu lotuşi şi faceţi cale întoarsă de la acest restaurant unic, amplasat în vârful unui copac, sub imensa coroană a banianului — copacul care se întinde şi se întinde şi se tot întinde. . . până când un singur copac devine o pădure.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Banianul a crescut, devenind o pădure.

Deasupra: În prim plan, un banian de la Grădina Botanică Naţională, Calcutta

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Banianul din Grădina Botanică Naţională, Calcutta

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Restaurantul „Machan“, construit într-un banian, Hyderabad