Potrivit Bibliei
Este dansul potrivit pentru creştini?
„NU POT privi aşa ceva. Trebuie să plec de-aici“, i-a şoptit soţiei sale tânărul soţ în timp ce se ridica de pe scaun ca să plece din cameră şi să se plimbe în aerul răcoros al nopţii. Era tulburat.
El şi soţia lui fuseseră invitaţi de nişte prieteni la o petrecere. Gazdele hotărâseră să le ofere un spectacol de cabaret dat de trei dansatoare. Restul spectatorilor păreau netulburaţi. Să fi fost el hipersensibil? Oare dansatoarele nu îşi exprimau pur şi simplu sentimentele lăuntrice, bucurându-se de libertatea pe care le-o oferea dansul? Haideţi să încercăm să înţelegem dansul din punctul de vedere creştin.
Dansul înseamnă comunicare
Una dintre modalităţile de comunicare ale oamenilor constă în folosirea gesturilor şi a mişcărilor. De exemplu, atunci când merg într-o ţară străină, mulţi turişti rămân surprinşi când află că o mişcare a corpului pe care ei o considerau inocentă are cu totul altă semnificaţie aici, poate una indecentă. Un fost misionar în Insulele Solomon, în Malaezia şi în Papua Noua Guinee spunea: „În unele regiuni, aluziile sexuale sunt asociate cu anumite mişcări ale corpului. De exemplu, dacă o femeie şade pe podea, este nepotrivit ca un bărbat să păşească peste picioarele ei. Tot la fel, este indecent ca o femeie să se plimbe prin faţa unui bărbat care şade pe podea. În ambele cazuri, aceste gesturi primesc imediat conotaţii sexuale“. Fie că suntem, fie că nu suntem conştienţi de lucrul acesta, mişcările trupului nostru exprimă ceva. Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă că, de-a lungul istoriei, dansul a fost folosit drept mijloc de comunicare.
În dans poate fi exprimată întreaga gamă de sentimente omeneşti: de la bucuria şi exuberanţa unei sărbători, la solemnitatea unui ritual religios sau a unei tradiţii (2 Samuel 6:14–17; Psalmul 149:1, 3). În lucrarea The New Encyclopædia Britannica se afirmă următoarele: „Dansatorul comunică cu spectatorii prin două moduri diferite: fie printr-o revărsare de sentimente transmise prin mişcările corpului sau prin expresia feţei, fie printr-un limbaj complex de mimică şi gesturi“. În unele dansuri, mesajul poate fi transmis foarte clar. În alte dansuri, limbajul folosit poate fi înţeles numai de cunoscători. În baletul clasic, de exemplu, mâna pusă pe inimă înseamnă iubire, însă, dacă se arată spre cel de-al patrulea deget de la mâna stângă, aceasta înseamnă căsătorie. În opera chinezească, o plimbare în cerc înseamnă călătorie, în timp ce înconjurarea scenei având în mâini un bici ţinut în poziţie orizontală sugerează o persoană care călăreşte; un steag negru fluturat de-a lungul scenei este o furtună, în schimb, unul albastru deschis înseamnă vânticel. Aşadar, prin mişcările şi gesturile folosite în dans, trupul comunică. Însă mesajul transmis este întotdeauna unul potrivit?
Dansul potrivit şi cel nepotrivit
Dansul poate fi o încântătoare formă de destindere şi de exerciţiu fizic. El poate fi o exprimare curată şi sinceră, o reacţie fizică plină de bucurie, care să transmită pur şi simplu plăcerea de a trăi sau recunoştinţa faţă de bunătatea lui Iehova (Exodul 15:20; Judecătorii 11:34). Unele dansuri în grup sau unele dansuri populare constituie un mod plăcut de a petrece timpul. În ilustrarea sa despre fiul risipitor, chiar şi Isus a făcut referire la un grup de dansatori, evident o trupă plătită să danseze la petrecere (Luca 15:25). Este evident deci faptul că Biblia nu condamnă dansul în sine. Însă ea ne avertizează să nu stimulăm gândurile şi dorinţele greşite. Privite din acest punct de vedere, anumite stiluri de dans pot fi necuviincioase, chiar periculoase pentru spiritualitatea unei persoane (Coloseni 3:5). Încă din timpuri străvechi, cu anumite ocazii dansul a avut o tentă erotică şi a fost folosit în scopuri dăunătoare. — Compară cu Matei 14:3–11.
Adversarul nostru, Satan Diavolul, ştie că dansul, asociat cu gândurile necurate, constituie o armă puternică în mâinile lui. (Compară cu Iacov 1:14, 15.) El este cât se poate de conştient că mişcările corpului sunt foarte senzuale şi că pot da naştere unor gânduri erotice. Apostolul Pavel ne-a avertizat că Satan caută să pună stăpânire pe noi, astfel încât ‘gândurile noastre să se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos’ (2 Corinteni 11:3). Imaginaţi-vă cât de satisfăcut ar fi Diavolul dacă am privi sau am dansa un dans indecent şi am permite astfel minţii să hoinărească prin hăţişurile gândirii imorale. Satan ar fi şi mai încântat dacă am da frâu liber dorinţelor noastre necontrolate şi ne-am prinde în mrejele conduitei necuviincioase. În trecut, el s-a folosit de mişcarea trupului şi de dans în acest scop. — Compară cu Exodul 32:6, 17–19.
Cum putem şti dacă este potrivit sau nu
În consecinţă, indiferent că dansezi în grup, cu un partener sau de unul singur, dacă mişcările trupului trezesc în tine gânduri şi dorinţe necurate, atunci dansul respectiv îţi este dăunător, chiar dacă lucrurile stau altfel în cazul celorlalţi.
Unii au observat că în multe dansuri moderne partenerii nici măcar nu se ating. Însă faptul că se ating constituie în realitate problema? Enciclopedia Britannica rezumă chestiunea în câteva cuvinte, arătând că „rezultatul final este acelaşi: plăcerea fizică pe care ţi-o dă dansul şi excitarea sexuală a partenerului de dans, care are loc fie prin faptul că partenerul este îmbrăţişat, fie prin faptul că acesta priveşte“. Este oare înţelept ca unul dintre dansatori să recurgă la „excitarea sexuală a partenerului de dans“ dacă nu este căsătorit cu acesta? Acest lucru nu este potrivit, întrucât Isus a spus că „orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“. — Matei 5:28.
Tu eşti cel care stabileşti dacă să dansezi sau nu. Probabil că îţi va fi mai uşor să iei o decizie înţeleaptă dacă meditezi la următoarele întrebări: Care este scopul acestui dans? Ce se spune despre el? Ce scot în evidenţă mişcările din timpul dansului? Ce gânduri sau sentimente trezesc acestea în mine? Ce dorinţe stârnesc ele în partenerul meu sau în cei care ne privesc? Desigur, fiecare trebuie să acţioneze potrivit propriei conştiinţe, indiferent ce fac ceilalţi, aşa cum a procedat tânărul soţ menţionat la începutul acestui articol.
Biblia arată că Creatorul nostru doreşte ca noi să ne bucurăm de frumuseţe, ritm şi graţie, daruri pe care ni le-a dat el. Într-adevăr, bucuraţi-vă de ele, dar nu uitaţi că în timpul dansului trupul vostru „vorbeşte“. Amintiţi-vă de sfatul dat de Pavel în Filipeni 4:8: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi“.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]
Picture Fund/Prin amabilitatea Museum of Fine Arts, Boston