Transportul copiilor mici — Stilul nord-american şi cel african

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NIGERIA

EXISTĂ o mulţime de stiluri în care oamenii de pe întregul glob îşi transportă copiii mici. În contrast izbitor se află stilul nord-american şi cel african.

Pe aceste două continente diferite, condiţiile economice diferă foarte mult. Prin urmare, ne vom aştepta ca şi metodele de transport să fie foarte diferite. Pentru început, să vedem cum rezolvă problema locuitorii din America de Nord.

Stilul nord-american

În Statele Unite şi în multe alte părţi ale lumii, cărucioarele cu patru roţi pentru copii constituie o modalitate de transport obişnuită. Iar în ultimii ani a existat tendinţa de a se realiza cărucioare pentru copii care să fie mai uşor de manevrat, mai elegante şi mai confortabile. Multe sunt dotate cu perne din pluş, au căptuşeală care poate fi spălată şi au scaune reglabile.

Cărucioarele le oferă adesea copiilor un loc de odihnă bine venit, un popas până la începerea unei alte activităţi, un loc de repaus atunci când îi dor picioarele. Pentru micuţii somnoroşi, un cărucior poate fi ca un pat pe roţi. Adesea, mişcarea unui cărucior aflat în mers îl linişteşte şi îl potoleşte pe un copil obosit şi irascibil.

Cărucioarele le pot face viaţa mai uşoară şi părinţilor. Iată ce a spus un părinte: „Este mai uşor decât să porţi în braţe un copil peste tot“. Un copil poate fi uşor de dus atunci când este mic, însă lucrurile stau cu totul altfel atunci când acesta creşte în greutate de două sau de trei ori. În plus, părinţilor le place să ştie că copilul lor este în siguranţă într-un cărucior pe care ei îl pot ţine sub control.

În Statele Unite se urmăreşte realizarea unor cărucioare care să ofere siguranţă. Ele sunt proiectate în aşa fel, încât partea de jos să aibă o deschidere mare, iar centrul de greutate să fie mai aproape de pământ, fiind astfel mai greu de răsturnat. Frânele trebuie să fie puternice şi să fie amplasate într-un loc în care copilul din cărucior să nu poată ajunge ca să le desfacă. Sunt prevăzute piedici care să împiedice strângerea accidentală a căruciorului. Se urmăreşte eliminarea tuturor „locurilor care ciupesc“, adică a acelor zone care pot să prindă micuţele degete. Pentru mai multă siguranţă, se pun şi centuri.

Preţul cărucioarelor poate varia de la 20 şi ceva de dolari până la sume de opt sau de zece ori mai mari. Un model de lux, al cărui preţ este de aproape 300 de dolari, are un coş mare pentru bagaje; în interior este căptuşit cu pluş; în exterior are un material rezistent la vreme rea; roţile îi permit să se mişte în toate direcţiile; şi are un cadru uşor, care se poate strânge rapid. Un model special, un „cărucior pentru jogging“, care poate fi împins de tată sau de mamă în timp ce face jogging, se vinde la preţul de aproape 380 de dolari.

Stilul african

În Africa, precum şi în multe alte ţări din Asia, majoritatea mamelor îşi poartă copiii în spate, aşa cum au făcut şi mamele, şi bunicile lor înainte de ele. „Purtatul copiilor în spate“, cum îl numesc mulţi africani, este cea mai ieftină şi cea mai convenabilă metodă de a transporta copiii. Singurul echipament necesar este o bucată de pânză dreptunghiulară, rezistentă, numită învelitoare. Cu mişcări simple şi sigure, mama se apleacă, îşi aşază copilaşul în spate şi apoi îl înfăşoară, legând pânza în jurul amândurora.

Se întâmplă vreodată să cadă copiii în timp ce sunt legaţi în această poziţie? Acest lucru aproape că nu se întâmplă niciodată. Atunci când leagă un bebeluş, mama îl ţine cu o mână, iar cu cealaltă potriveşte învelitoarea. În ce priveşte copilaşii mai mari, iată ce a spus o femeie din Nigeria pe nume Blessing: „Copiii nu se împotrivesc; ei se ţin bine. Lor le place foarte mult în spatele mamei. Uneori plâng ca să fie duşi în spate. Însă, dacă copilul se zbate, mama poate să-i imobilizeze unul sau ambele braţe, prinzându-i-le lateral cu braţul ei, până când potriveşte învelitoarea“.

Pentru a susţine gâtul bebeluşilor, mamele folosesc o a doua bucată de pânză, pe care o leagă în acelaşi mod ca şi învelitoarea principală. Bebeluşilor sau copilaşilor adormiţi li se acoperă braţele cu învelitoarea pentru mai multă siguranţă. Copiilor mai mari le place să aibă mâinile libere.

Până la ce vârstă sunt purtaţi în spate micuţii africani de mamele lor? În trecut, unele grupuri etnice, cum ar fi yoruba din Nigeria, purtau copiii în spate până la vârsta de trei ani. În prezent, un copil stă în spatele mamei până la aproape doi ani, aceasta în cazul în care mama nu a născut între timp un alt copil care să-i ia locul.

Stând legat confortabil în spatele mamei, copilul poate să meargă oriunde merge mama — urcă şi coboară trepte, merge pe terenuri accidentate şi urcă şi coboară din maşină. Însă, în afara faptului că este o metodă de transport practică şi ieftină, purtatul în spate satisface unele cerinţe afective importante, cum ar fi liniştirea. Un copil care plânge este luat în spate de mama sa; copilul adoarme, iar mama îşi continuă lucrul.

Pentru a da jos un copil care doarme şi pentru a-l pune în pat este necesară delicateţe, deoarece multor copii nu le place să fie deranjaţi atunci când dorm. Pentru a face acest lucru, mama se aşază cu grijă pe o parte şi desface uşor învelitoarea, care acum devine pătură. Uneori, pentru a-i da copilului senzaţia de siguranţă din spatele ei, mama va sprijini o pernă în faţa acestuia.

Purtatul în spate are şi alte avantaje. O ajută pe mamă să ştie care sunt necesităţile copilului ei. Dacă copilul este amorţit, agitat, are febră sau este ud, ea va simţi. Purtatul în spate poate aduce şi foloase de lungă durată. În cartea Growth and Development se spune: „Apropierea fizică intimă din primii ani de viaţă creează o legătură plină de siguranţă şi de iubire între mamă şi copil, punând bazele relaţiilor interumane de mai târziu. Un factor important în această legătură se crede că este faptul că un copil care este ţinut atât de aproape poate să identifice cu uşurinţă ritmul bătăilor inimii mamei, exact cum o făcea când era în uterul ei“.

Copiilor le place mult apropierea strânsă pe care le-o oferă purtatul în spate. În Africa nu trebuie să căutaţi mult ca să vedeţi copii fericiţi stând în spatele mamelor lor. Unii moţăie liniştiţi. Alţii se joacă cu părul mamei lor, cu urechile sau cu colierul ei. Alţii gânguresc plini de mulţumire alături de mama lor care cântă încet, în ritmul paşilor ei.

Da, stilul în care se transportă copiii mici în Africa este, de obicei, foarte diferit de cel din America de Nord. Însă fiecare dintre acestea este potrivit culturii locale şi îşi atinge scopul.