O privire asupra actualului science-fiction

AR FI putut cineva cu peste 130 de ani în urmă să prevadă inventarea automobilului, a telefonului sau a calculatorului? Jules Verne, scriitor de literatură SF, a prevăzut aşa ceva! Aceste surprinzătoare clarviziuni ştiinţifice au fost descoperite recent într-un manuscris al lui Jules Verne, intitulat Parisul în secolul al XX-lea. În acest roman, care nu a mai fost publicat până acum, Verne a descris chiar şi o maşinărie de o uluitoare asemănare cu un fax modern!a

Totuşi, chiar şi cei mai inteligenţi dintre scriitorii de science-fiction se află la ani-lumină depărtare în urma adevăraţilor profeţi. De exemplu, cartea lui Jules Verne intitulată O călătorie spre centrul pământului îi fascinează pe cititori, însă oamenii de ştiinţă din prezent ştiu că nu este posibil să faci o astfel de călătorie. Şi nimic nu lasă să se întrevadă că în anul 2001 omul va călători fie pe Jupiter, fie pe alte planete, după cum au sugerat unii în trecut.

De asemenea, scriitorii SF nu au reuşit să prezică multe dintre uluitoarele progrese ştiinţifice înregistrate. Într-un articol din The Atlantic Monthly, Thomas M. Disch, scriitor SF, recunoaşte următoarele: „Să ne gândim la toate eşecurile SF-ului de a-şi imagina era [calculatorului] cibernetic, . . . efectul de seră, distrugerea stratului de ozon sau SIDA. Să ne gândim la actualul dezechilibru de forţe geopolitice. Să ne gândim la toate aceste lucruri şi apoi să ne întrebăm ce a avut de spus SF-ul cu privire la ele. Aproape nici un cuvânt“.

Science-fiction-ul — o afacere rentabilă

Pentru pasionaţi, science-fiction-ul nu este ştiinţă autentică, ci un divertisment. Totuşi, există persoane care îi pun la îndoială valoarea chiar şi sub acest aspect. Din cauza unor reviste de duzină pe teme SF apărute la începutul acestui secol, literatura science-fiction şi-a format reputaţia de literatură de slabă calitate. Prima dintre acestea, revista Amazing Stories, a fost pusă în vânzare în 1926. Lui Hugo Gernsback, fondatorul ei, i s-a atribuit meritul de a fi inventat cuvântul care, ulterior, a devenit termenul „science-fiction“. Multe persoane au fost de părere că aceste senzaţionale povestiri de aventuri au o valoare literară neînsemnată, în cazul în care au vreuna.

Science-fiction-ul a început să fie luat mai în serios după cel de-al II-lea război mondial. Rolul însemnat pe care l-a jucat ştiinţa în acest război i-a adus acesteia un nou prestigiu. Prezicerilor făcute de autorii SF a început să li se acorde o mai mare credibilitate. În felul acesta au început să se răspândească comicsurile, revistele şi cărţile broşate de factură science-fiction. Cărţile SF cartonate au ajuns best-seller-uri. Însă, pe măsură ce literatura science-fiction se luptă să satisfacă cerinţele pieţei, calitatea literară şi exactitatea ştiinţifică sunt adesea sacrificate. Robert A. Heinlein, autor SF, se plânge că acum se publică „orice este uşor de citit şi chiar destul de distractiv“, inclusiv „un număr impresionant de romane abstracte de o calitate inferioară“. Scriitoarea Ursula K. Le Guin este şi ea de părere că se publică până şi „materiale mediocre“.

În pofida acestor critici, popularitatea science-fiction-ului a atins noi culmi, şi aceasta în urma unui însemnat sprijin nu din partea oamenilor de ştiinţă, ci din partea industriei cinematografice.

Science-fiction-ul pe „marele ecran“

Filmele SF şi-au făcut apariţia în 1902, când Georges Méliès a realizat filmul A Trip to the Moon (O călătorie spre lună). O generaţie ulterioară de tineri cinefili a fost uluită de Flash Gordon. În 1968 însă, cu un an înainte ca omul să păşească pe lună, filmul 2001: A Space Odyssey (2001: Odiseea spaţială) a fost recunoscut drept film artistic, bucurându-se totodată de un mare succes comercial. Hollywood-ul a început acum să aloce filmelor SF imense sume de bani.

La sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80, jumătate din numărul biletelor de la cinematografele din Statele Unite au fost vândute la filme precum Alien (Extraterestrul), Star Wars (Războiul stelelor), Blade Runner (Alergătorul cu spada) şi ET: The Extraterrestrial (ET, extraterestrul). Într-adevăr, science-fiction-ului îi aparţine unul dintre filmele care s-au bucurat de cel mai mare succes din toate timpurile: Jurassic Park. Odată cu filmul a apărut o avalanşă de aproximativ 1 000 de produse Jurassic Park. Nu este de mirare că televiziunea s-a profilat şi ea pe filmele SF. Bine cunoscutul serial Star Trek a dat naştere la numeroase emisiuni TV despre spaţiul cosmic.

Mulţi sunt însă de părere că prin satisfacerea cererii publicului unii autori SF au compromis calităţile care îi confereau science-fiction-ului o anumită valoare. Scriitorul german Karl Michael Armer susţine că ‘science-fiction-ul a devenit acum pur şi simplu o marcă comercială obişnuită, care nu se mai distinge prin conţinut, ci prin tehnicile de vânzare’. Alţii se lamentează că adevăratele „staruri“ ale filmelor SF de astăzi nu sunt personajele, ci efectele speciale. Un critic susţine chiar că science-fiction-ul este „dezgustător şi sărăcăcios în foarte multe dintre modalităţile lui de exprimare“.

De exemplu, multe dintre aşa-numitele filme science-fiction nu au aproape nici o legătură cu ştiinţa, iar cu viitorul, nici atât. Cadrul futurist este uneori folosit doar ca decor pentru violenţa din imagini. Scriitorul Norman Spinrad afirmă că în multe dintre povestirile SF moderne personajele sunt „împuşcate, înjunghiate, dezintegrate, ucise cu laser, sfâşiate, devorate sau aruncate în aer“. În multe filme aceste mutilări sunt prezentate cu detalii care te îngrozesc!

O altă sursă de îngrijorare o constituie elementul supranatural prezentat în unele cărţi şi filme SF. Deşi unele persoane consideră aceste povestiri nimic altceva decât bătălii alegorice între bine şi rău, unele dintre ele par să treacă dincolo de alegorie şi să promoveze practici spiritiste.

Este necesar echilibrul

Bineînţeles, Biblia în sine nu condamnă divertismentele care stimulează imaginaţia. În parabola lui Iotam despre copaci, plantele neînsufleţite vorbesc unele cu altele — chiar urzesc planuri şi strategii (Judecători 9:7–15). Profetul Isaia s-a folosit şi el de imaginaţie atunci când i-a înfăţişat pe conducătorii naţiunii, care decedaseră cu mult timp în urmă, conversând în mormânt (Isaia 14:9–11). Chiar şi unele dintre parabolele lui Isus conţineau elemente care nu ar putea exista în realitate (Luca 16:23–31). Astfel de metode care foloseau imaginaţia serveau nu numai la destindere, ci şi la instruire şi predare.

Poate că unii dintre scriitorii de astăzi folosesc pe bună dreptate un cadru futurist ca mijloc de instruire sau ca divertisment. Însă cititorii care sunt creştini loiali ţin cont de faptul că Biblia ne îndeamnă să ne concentrăm atenţia asupra lucrurilor pure şi sănătoase (Filipeni 4:8). Ea ne mai reaminteşte următoarele: „Toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). Unele filme şi cărţi SF sunt folosite ca mijloc de răspândire a ideilor şi filozofiilor incompatibile cu Biblia, cum ar fi evoluţia, nemurirea sufletului şi reîncarnarea. Biblia ne avertizează să nu cădem pradă ‘filozofiei şi amăgirilor deşarte’ (Coloseni 2:8). Această măsură de prevedere se poate aplica science-fiction-ului, precum şi oricărei forme de divertisment. Trebuie să fim selectivi cu privire la ceea ce citim sau vizionăm. — Efeseni 5:10.

După cum s-a menţionat mai înainte, numeroase filme cu priză la public sunt pline de violenţă. Oare Iehova — despre care s-a spus că ‘urăşte pe cel care iubeşte violenţa’ — găseşte plăcere în faptul că noi ne hrănim cu regularitate cu aceste nejustificate vărsări de sânge (Psalmul 11:5)? Şi, întrucât spiritismul este condamnat de Scripturi, creştinii vor dori să dea dovadă de o judecată matură atunci când este vorba despre cărţi sau despre filme care prezintă practici precum magia sau vrăjitoria (Deuteronomul 18:10). De asemenea, ţineţi cont de faptul că, dacă un adult poate face deosebire între imaginaţie şi realitate fără prea mari eforturi, nu toţi copiii pot face la fel. Aşadar, părinţii ar trebui să fie atenţi la modul în care copiii lor sunt afectaţi de ceea ce citesc şi vizionează.b

Poate că unii preferă alte genuri de lectură şi destindere. Însă aceştia nu trebuie să-i judece pe alţii în această privinţă şi nici să facă subiecte de discuţie din chestiuni care rămân la libera alegere a fiecăruia. — Romani 14:4.

Pe de altă parte, creştinii care decid să se destindă ocazional cu unele forme SF este bine să ţină cont de avertismentul dat de Solomon: „Dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai termina şi multă învăţătură [preocupare pentru ele, NW] oboseşte trupul“ (Eclesiastul 12:12). Multe persoane din lumea de azi au mers, evident, la extrem în preocuparea lor faţă de cărţile şi filmele SF. Cluburile şi congresele pe teme science-fiction sunt tot mai numeroase. Potrivit revistei Time, admiratorii de pe cinci continente ai Star Trek-ului s-au apucat să înveţe imaginara limbă klingoniană, vorbită în filmele şi spectacolele Star Trek. O astfel de atitudine extremistă nu este în armonie cu sfatul Bibliei consemnat în 1 Petru 1:13: „Păstraţi-vă judecata întreagă [„fiţi echilibraţi“, nota de subsol]“ (NW).

Chiar şi în cele mai favorabile condiţii, science-fiction-ul nu poate satisface curiozitatea pe care o are omul faţă de ceea ce îi rezervă viitorul. Cei care într-adevăr doresc să cunoască viitorul trebuie să apeleze la o sursă sigură. Despre aceasta vom discuta în articolul următor.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Părinţii trebuie să supravegheze modul de destindere al copiilor lor.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Creştinii trebuie să fie selectivi atunci când este vorba despre science-fiction.