Pământul — cadoul primit de la Dumnezeu
„LA ÎNCEPUT Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.“ Iar despre pământ el a mai spus că era ‘foarte bun’ (Geneza 1:1, 31). Nu existau grămezi de reziduuri care să-l desfigureze; nu existau mormane de gunoi care să-l polueze. Omenirii i s-a oferit un cadou minunat: „Cerurile sunt cerurile DOMNULUI, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor“. — Psalmul 115:16.
În Isaia 45:18 el ne dezvăluie care este scopul său cu privire la pământ: „Căci aşa vorbeşte DOMNUL, care a creat cerurile, însuşi Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: «Eu sunt DOMNUL, şi nu este altul!»“.
El arată cu exactitate responsabilitatea pe care o are omul cu privire la pământ: ‘să-l lucreze şi să-l păzească’. — Geneza 2:15.
Iehova se dă pe sine drept exemplu. El îngrijeşte pământul. O modalitate prin care face aceasta este reciclarea resurselor importante ale pământului, acţiune de care depinde tot ce are viaţă pe pământ. O ediţie specială a revistei Scientific American conţinea articole care vorbeau despre câteva dintre aceste cicluri, între care ciclul energetic al pământului, ciclul energetic al biosferei, ciclul apei, ciclul oxigenului, ciclul carbonului, ciclul azotului şi ciclurile mineralelor.
Pământul — uimitor şi minunat deopotrivă
Biologul Lewis Thomas, autor a numeroase lucrări, a publicat în revista ştiinţifică Discover aceste sincere cuvinte elogioase referitoare la pământ:
„Cel mai uluitor miracol, cea mai excepţională structură pe care o cunoaştem până acum în întregul univers, cea mai mare dintre toate enigmele cosmologice şi ştiinţifice, care scapă tuturor tentativelor noastre de-a o elucida, este pământul. Noi abia acum am început să înţelegem cât este el de uimitor şi de minunat; el ne provoacă stupefacţie; în albastrul său veşmânt atmosferic, este cea mai uluitoare dintre planetele care gravitează în jurul soarelui; pământul îşi fabrică şi îşi respiră propriul său oxigen, fixează în sol azotul din aer, determinându-şi el însuşi climatul la suprafaţa pădurilor lui tropicale, îşi construieşte propria carapace din elemente vii: stânci calcaroase, recife de corali, fosile ale formelor de viaţă din trecut, acum acoperite de straturi de viaţă din prezent, răspândite împreună pretutindeni pe glob“.
Acestea sunt doar câteva dintre măsurile pe care le-a luat Iehova pentru ca pământul să continue să fie un cadou minunat oferit omenirii, o locuinţă creată să existe totdeauna pentru oameni şi pentru nespus de multe alte vieţuitoare. Psalmul 104:5 spune: „El a aşezat pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina“. O altă mărturie inspirată a confirmat şi ea eternitatea pământului: „O generaţie trece, alta vine şi pământul rămâne pentru totdeauna“. — Eclesiastul 1:4.
Astronauţii care au înconjurat pământul au fost impresionaţi de această minunată şi fragilă sferă care gravitează pe orbita ei în jurul soarelui, arătând că omenirea trebuie să-i preţuiască frumuseţea şi să-i poarte de grijă. După ce pentru prima dată a privit din spaţiu pământul, astronautul Edgar Mitchell a transmis la Houston prin radio următoarele: „Arată ca o strălucitoare bijuterie colorată în albastru şi alb . . . legată cu voaluri albe, uşor spiralate . . ., ca o mică perlă într-o adâncă şi întunecată mare a misterelor“. Astronautul Frank Borman a mărturisit şi el următoarele: „Avem o planetă atât de frumoasă. . . . Cel mai mult mă nedumireşte de ce oare nicicum nu putem preţui ceea ce avem“. Unul dintre astronauţii care au zburat pe lună cu Apollo 8 a declarat: „Oriîncotro priveam în întregul univers, singurul punct colorat era pământul dinapoia noastră. Acolo puteam vedea albastrul magnific al mărilor, nuanţele cafenii şi brune ale pământului şi albul norilor. . . . Era cel mai frumos lucru ce se putea vedea pe toată întinderea cerurilor. Oamenii de aici, de pe pământ, nu-şi dau seama ce posedă“.
Realitatea demonstrează că această afirmaţie este adevărată: oamenii nu îşi dau seama ce bogăţie posedă. În loc să îngrijească acest cadou primit de la Dumnezeu, omenirea îl poluează şi îl distruge. Iar astronauţii au văzut şi aceasta. Paul Weitz, comandantul primului zbor al navetei spaţiale Challenger, a mărturisit că stricăciunea pe care omul i-a pricinuit-o atmosferei pământului este „înspăimântătoare“ atunci când este văzută din spaţiu. „Din nefericire, Terra va deveni în scurt timp o planetă gri.“ El a mai adăugat următoarele: „Ce înseamnă aceasta? Că ne murdărim propriul nostru cuib“. Iar această acţiune distrugătoare s-a amplificat în mod primejdios mai ales în aceste ‘zile din urmă’. Iehova şi-a pronunţat judecata împotriva celor ce duc pământul la ruină, cu alte cuvinte, el îi va ‘distruge pe cei care distrug pământul’. — Apocalipsa 11:18.
O societate nerecunoscătoare, nedemnă de cadoul primit de la Dumnezeu
O societare materialistă a călcat în picioare valorile spirituale ca să dea frâu liber cărnii. Îndrumările practice pe care Iehova i le-a dat omenirii pentru ca aceasta să ducă o viaţă plină de fericire şi mulţumire au fost înlăturate de dominaţia egoistă a eului, o caracteristică a timpurilor noastre.
În 2 Timotei 3:1–5 sunt descrise cu exactitate timpurile primejdioase în care trăim: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te şi de aceştia!“
Comerţul îi îndeamnă pe oameni să consume mai mult, iar publicitatea îi cântă în strune acestuia. O mare parte din publicitatea care se face este îndreptăţită, însă o mare parte este nejustificată. Cea din urmă corespunde observaţiei pe care Eric Clark a făcut-o în publicaţia The Want Makers: „Publicitatea nu numai că face ca oamenii să-şi cumpere lucruri nepotrivite şi pe care nu şi le pot permite, dar deseori ea face aceasta la nişte preţuri exagerat de mari“. În revista World Watch, Alan Durning declară următoarele: „Agenţii publicitari vând nu numai obiecte propriu-zise, ci şi stiluri de viaţă, atitudini şi fantezii, agăţându-şi produsele de dorinţele nesfârşite ale sufletului“. Publicitatea urmăreşte să ne facă nemulţumiţi cu ceea ce avem şi să dorim ceva ce nu ne este necesar. Ea ne creează o foame nepotolită; ea ne determină să supraconsumăm nebuneşte; ea duce la sporirea deşeurilor aruncate care poluează pământul. Insidioasa ei putere de convingere se furişează chiar şi în inimile trudite ale celor care trăiesc într-o cruntă sărăcie. Mulţi agenţi publicitari fac o enormă reclamă ca să-şi vândă produsele despre care se ştie că îi ucid sau îi îmbolnăvesc pe oameni.
Lucrul cu adevărat important însă este poziţia noastră faţă de Dumnezeu, aşa cum se spune în Eclesiastul 12:13: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. Cei care vor face aceasta vor fi calificaţi să trăiască în Paradisul curat pe care îl va aduce Iehova! Isus a promis: „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii“. — Ioan 5:28, 29.
Atunci când cadoul primit de la Dumnezeu va fi apreciat
Este de neimaginat cât de minunat va fi acel pământ! Iehova ni l-a descris într-un mod emoţionant: „[Eu, Ioan,] am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi trecuseră; şi marea nu mai este. El [Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:1, 4.
Aceste lucruri dintâi, precum mormanele de gunoaie, deşeurile toxice şi cei care îşi depozitează reziduurile la alţii vor dispărea. Singurii oameni care vor trăi atunci pe pământ vor fi cei care îşi iubesc aproapele ca pe ei înşişi, care îi aduc laude lui Iehova pentru cadoul Său — pământul — şi care îşi găsesc desfătarea în faptul de a-i purta de grijă şi de a-l păstra într-o stare paradiziacă. — Matei 22:37, 38; 2 Petru 3:13.
[Chenarul de la pagina 11]
Deşertăciunea materialismului
Isus a rostit un adevăr profund atunci când a avertizat: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui“ (Luca 12:15). Important este nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem în realitate. Este atât de uşor să ne lăsăm prinşi în vâltoarea vieţii — acumularea de bani, strângerea de bunuri materiale, goana frenetică după satisfacerea tuturor dorinţelor cărnii — şi să credem că ne trăim viaţa din plin, fără să ducem lipsă de nimic, când, poate, pierdem cel mai bun lucru pe care îl are de oferit viaţa.
Numai când viaţa ni se scurge printre degete ne dăm seama ce am pierdut. Ne dăm seama de adevărul pe care îl conţine Biblia: viaţa este foarte scurtă — un abur ce piere, o pală de fum, o suflare, o umbră trecătoare, iarba verde care se usucă, o floare care se ofileşte. Unde a dispărut ea? Noi ce am realizat? De ce existăm? Aceasta este totul? Doar deşertăciune a deşertăciunilor, goană după vânt? — Iov 14:2; Psalmii 102:3, 11; 103:15, 16; 144:4; Isaia 40:7; Iacov 4:14.
În spital, aflat pe patul de moarte, un om priveşte pe fereastră, zăreşte culmea unui deal scăldată în lumina blândă a soarelui, iarba amestecată cu buruieni, câteva floricele semeţe, o vrăbiuţă care scurmă în gunoi după câteva seminţe — nu este o scenă care să te înduioşeze foarte mult. Însă muribundul o găseşte minunată. Un dor jalnic îl răscoleşte când se gândeşte la micile bucurii pe care le-a pierdut, la lucrurile mărunte care înseamnă atât de mult. Toate au dispărut atât de devreme!
Scripturile greceşti ale Bibliei spun în mod clar: „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns“ (1 Timotei 6:7, 8). Scripturile ebraice declară fără înconjur: „Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce [omul] şi nu poate să ia nimic în mână din toată munca lui“. — Eclesiastul 5:15.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 8]
Foto: NASA