De la sticle la mărgele minunate

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NIGERIA

TE GRĂBEŞTI foarte tare. Vrei să iei o sticlă de pe masă, dar îţi scapă printre degete, cade pe jos şi se sparge. Oftezi, strângi cioburile şi le arunci în coşul de gunoi. În ce te priveşte, aici se sfârşeşte acest episod.

Dacă ai locui în Bida, Nigeria, acesta ar putea fi doar începutul. De ce? Deoarece în rândul populaţiei nupe care locuieşte aici, artizanii pot să ia o sticlă spartă şi să facă din ea un minunat şirag de mărgele. Aceasta este o artă care a fost transmisă din generaţie în generaţie — o artă ce nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor.

Cum se confecţionează mărgelele în Bida

Atelierul este o colibă mică de formă rotundă, construită din noroi uscat. În mijloc se află un cuptor de ars ceramică. În cuptor, artizanii aruncă nişte bucăţi de lemn, pe care apoi le aprind. Focul este aţâţat cu o pereche de foale acţionată manual până când arde în vâlvătăi. Pe măsură ce se pun mai multe lemne pe foc, din cuptor se ridică o flacără roşie. O sticlă este atârnată de o vergea deasupra cuptorului şi, nu după mult timp, sticla se înmoaie şi atârnă topită.

Artizanul confecţionează mărgelele una câte una. El aşază o vergea ascuţită deasupra focului, lângă vergeaua de care stă atârnată bucata de sticlă. Când capătul ascuţit se înroşeşte, îl îndreaptă spre globul de sticlă topită ce este atârnat. Apoi, învârtind vergeaua cu degetele, el răsuceşte pe ea o cantitate de sticlă de mărimea unei mărgele.

În continuare, folosindu-se de un cuţit de tăiat arbuşti, lung şi lat, artizanul netezeşte sticla şi îi dă forma unei mărgele. Dacă este foarte priceput, el poate lucra cu sticlă de mai multe culori, acoperind cu un model fiecare mărgea pe care o face. În final, cu ajutorul cuţitului, el scoate uşor mărgeaua de pe vergea, punând-o într-o tavă cu cenuşă, unde se va răci. Mărgeaua este acum gata. Gaura ce rămâne de la vergea devine gaura folosită pentru a înşira mărgeaua pe aţă. Tot ce mai rămâne de făcut este să spele mărgeaua şi apoi s-o înşire alături de alte mărgele pentru a face un colier.

Cum se învaţă arta

Cum se învaţă arta de a confecţiona mărgele? Copiii nupe încep să înveţe privind. Când ajung la vârsta de zece ani, ei ajută la adunarea şi tăierea lemnului de foc.

Următorul pas este să înveţe cum să mânuiască foalele. Foalele sunt făcute din doi saci confecţionaţi din haine şi legaţi între ei, fiecare fiind prins de un băţ. Pentru a mânui foalele, „suflătorul“ trebuie să ţină câte un băţ în fiecare mână şi să le mişte rapid în sus şi în jos. Acesta are nevoie de putere şi trebuie să-şi coordoneze mişcările. El trebuie să fie destul de puternic pentru a pompa în ritm constant din foale pe tot parcursul operaţiei de confecţionare a mărgelei, iar aceasta poate dura ore întregi!

El trebuie să-şi coordoneze mişcările în aşa fel, încât să păstreze un ritm constant, rapid, pompând cu precizie din foale cu viteza corectă. Dacă pompează prea încet, căldura focului nu va înmuia sticla până când aceasta să poată fi modelată. Dacă pompează prea repede, căldura produsă poate face ca sticla să curgă de pe vergea în foc.

În mod obişnuit, un ucenic care învaţă acest meşteşug va lucra cu foalele timp de cinci ani. În cele din urmă, el învaţă cum să modeleze mărgelele. O parte dificilă a acestui meşteşug ce trebuie învăţată este suportarea căldurii provenite de la foc, care, adăugată la căldura soarelui tropical, poate fi o grea încercare.

Ucenicul învaţă treptat. După ce îl ajută pe un artizan cu experienţă mânuind vergelele, el învaţă să dea formă unor mărgele mici şi simple. Cu timpul, el progresează, ajungând să confecţioneze mărgele mai mari şi mărgele ornamentate pe deasupra cu modele din sticlă de alte culori. Artizanii cu experienţă fac ca acest meşteşug să pară uşor, însă este nevoie de timp pentru a avea îndemânarea necesară confecţionării unei serii de mărgele, una câte una, toate de aceeaşi mărime şi formă şi cu acelaşi model.

Confecţionarea mărgelelor este o artă plăcută. Cei care confecţionează mărgele sunt încântaţi când văd, pe tot cuprinsul ţării, oameni împodobiţi cu mărgelele lor colorate — mărgeluţe purtate de copii, mărgele meşteşugite cu fineţe, purtate de femei, şi mărgele grele de ceremonie, purtate de bărbaţi. De asemenea, momente de bucurie sunt şi unele sărbători, când oamenii se strâng în jurul atelierului şi cântă şi dansează în ritmul foalelor.

Iată ce spune cartea History of West Africa: „Realizările artistice ale populaţiei nupe în . . . sticlă . . . sunt şi azi unele dintre cele mai bune de pe continent“. Şi alţii sunt de acord cu aceasta. Un misionar creştin a spus următoarele: „Am cumpărat mărgele din Bida şi din alte părţi ca să le dăm prietenilor noştri şi familiei noastre atunci când am mers în vacanţă. Când am ajuns în Statele Unite, prietenii noştri au preferat de fiecare dată mărgelele din Bida!“

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Arzând sticlă într-un cuptor.