Un tânăr caută răspunsuri

PRINTRE ramurile copacilor, soarele strălucitor de dimineaţă se furişa până la un băiat îngenunchiat, care rostea o rugăciune fierbinte. Joseph, acest băiat de 14 ani, nu ştia ce să mai creadă din cauza haosului religios ce domnea în vremea sa. Bisericile tradiţionale erau frământate de dezacorduri. Pretutindeni existau noi secte. Cărei grupări să i se alăture? În genunchi, el întreba: „Care dintre toate aceste grupări este bună? Sau toate sunt greşite? Dacă există una bună, care este şi cum îmi voi da seama?“

Aşa a descris Joseph Smith criza spirituală prin care a trecut în copilărie. Nu este de mirare că nu ştia ce să mai creadă. Aceasta era situaţia la începutul secolului al XIX-lea, în zona rurală din nord-estul Americii, o zonă ce clocotea de fervoare religioasă.a Speranţa era extrem de necesară. Mulţi fermieri se luptau cu o viaţă la fel de dură ca şi pământul pietros pe care îl arau. Tânjind după ceva mai bun, ei erau chinuiţi de poveştile despre comorile îngropate ale indienilor. Prin urmare, ei scotoceau dealurile înarmaţi cu pietrele magice ale prezicătorilor, cu formule magice şi cu baghete de radiestezie. Legendele acestor locuri povesteau despre o măreaţă civilizaţie a indienilor care a pierit într-o bătălie îngrozitoare undeva prin statul New York.

Cunoscuţii predicatori din acele vremuri au aţâţat ardoarea faţă de speculaţii, spunând că indienii din America erau descendenţii celor zece triburi pierdute ale lui Israel. De exemplu, în 1823, Ethan Smith a scris cartea View of the Hebrews; or the Tribes of Israel in America (O teorie despre evrei; sau triburile lui Israel din America).

Plăcile de aur şi un profet

Tânărul Joseph Smith a crescut în acest climat fertil al ardorii folclorice şi religioase. Şi familia sa a fost cuprinsă de această agitaţie. Mama lui Joseph a scris despre vindecările şi miracolele pe care le-au trăit şi despre viziunile pe care le-au avut. Însă, când ea şi unii dintre copii s-au alăturat unei biserici, Joseph a refuzat să-i urmeze. Mai târziu, el a scris în autobiografia sa despre rugăciunea pe care a rostit-o pentru a primi ajutor şi despre răspunsul dat.

Joseph a povestit despre o viziune în care Dumnezeu i-a interzis să se alăture vreunei secte, deoarece nici una nu deţinea adevărul. Apoi, într-o zi din toamna anului 1823, băiatul de 17 ani al familiei Smith i-a spus întregii sale familii că un înger pe nume Moroni i-a arătat mai multe plăci vechi de aur. Patru ani mai târziu, el a pretins că a primit acele plăci, precum şi puterea divină, în exclusivitate, de a le traduce, ceea ce a necesitat folosirea unei pietre deosebite numită „piatră de prezicător“ şi a unei perechi de ochelari de argint cu proprietăţi magice — două diamante şlefuite cu trei colţuri, fixate în sticlă. Smith a avertizat că oricine ar fi văzut atunci plăcile ar fi murit pe loc.

Smith, care putea să citească, însă nu putea să scrie bine, a dictat „traducerea“ plăcilor la mai mulţi scribi. Stând în spatele unei perdele, el a relatat o întâmplare despre care se spune că a fost redactată de un bărbat iudeu pe nume Mormon. Plăcile erau gravate în scrierea „egipteană reformată“, care, conform celor explicate de Smith, era mult mai compactă decât ebraica. Mormon şi fiul său, Moroni, erau prezentaţi ca numărându-se printre ultimii supravieţuitori ai unui popor numit naţiunea nefită, nişte descendenţi cu tenul alb ai evreilor, despre care se spune că au migrat în America pentru a scăpa din faţa distrugerii Ierusalimului, cam prin anul 600 î.e.n.

Relatarea spune că, după moartea şi învierea sa, Isus s-a arătat acestei naţiuni din America şi a ales 12 apostoli nefiţi. Lamaniţii, un popor care descindea tot din iudei, erau un popor rebel şi războinic şi, prin urmare, au fost blestemaţi de Dumnezeu să aibă tenul închis la culoare. Relatarea lui Mormon vorbea, în principal, despre un şir neîntrerupt de lupte purtate între aceste două naţiuni. Nefiţii au devenit răi şi, în cele din urmă, au fost şterşi din existenţă de către lamaniţi, strămoşii indienilor din America.

Smith a declarat că fiul lui Mormon, acum spiritul Moroni, i-a dat lui această consemnare gravată pe plăcile de aur, precum şi misiunea care avea să ducă la restabilirea bisericii lui Cristos. La scurt timp, Smith a avut discipoli. Un credincios bogat a finanţat publicarea manuscrisului lui Smith care purta numele de Cartea lui Mormon. Acesta a fost tipărit în primăvara anului 1830. Două săptămâni mai târziu, Joseph Smith şi-a anunţat titulatura oficială: „prezicător, traducător, profet, apostol al lui Isus Hristos“. Pe data de 6 aprilie 1830 a luat fiinţă Biserica mormonilor, sau Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă.b

Smith avea o prezenţă impunătoare, prin care a câştigat devoţiunea multor persoane convertite. Însă religia sa neobişnuită şi-a făcut şi duşmani. Noua biserică a fost hărţuită; membrii ei au fugit din New York în Ohio, iar apoi în Missouri, pentru a-şi căuta Noul Ierusalim. În calitate de profet, Smith a dezvăluit revelaţie după revelaţie, declarând care este voinţa lui Dumnezeu în legătură cu unele probleme, ce variau de la donaţiile băneşti până la mandatul divin de a avea mai multe soţii. În mod deosebit, această ultimă revelaţie a generat multe persecuţii. În faţa suspiciunilor şi a ostilităţilor întâlnite la tot pasul, mormonii au pus mâna pe arme pentru a se apăra.

Intrigile şi tulburările care au caracterizat anii tinereţii lui Joseph Smith nu s-au sfârşit niciodată. Oraşele de frontieră, invadate de valurile de discipoli ai lui Smith, au opus o puternică rezistenţă. Locuitorii lor nu aveau nevoie nici de o altă carte sacră, nici de un profet care singur s-a proclamat astfel. Apoi, în anul 1839, spre groaza populaţiei locale, mormonii au înfiinţat o colonie înfloritoare care avea propriile sale mori, o fabrică, o universitate şi propria armată civilă, la Nauvoo, Illinois. Când au izbucnit ostilităţile, Smith a fost arestat şi aruncat într-o închisoare din Carthage, Illinois. Aici, pe 27 iunie 1844, o mulţime furioasă a atacat închisoarea şi l-a împuşcat, omorându-l.

Biserica supravieţuieşte morţii profetului său

Povestea nu se sfârşeşte odată cu moartea lui Joseph Smith. Brigham Young, preşedintele Conciliului celor Doisprezece Apostoli, a preluat imediat comanda şi i-a condus pe mulţi credincioşi într-o călătorie plină de primejdii spre valea Marelui Lac Sărat din Utah, unde mormonii îşi au centrul şi în prezent.c

Biserica fondată de Joseph Smith continuă să atragă noi convertiţi, care, potrivit unor surse LDS, numără pe întregul glob circa nouă milioane de membri. Aceasta s-a răspândit foarte mult faţă de locul ei de origine, şi anume statul New York, ajungând în zone foarte diferite, cum ar fi Italia, Filipine, Uruguay şi Zair. În ciuda opoziţiei care mai există şi azi, impresionanta Biserică a mormonilor a prosperat. Constituie aceasta, într-adevăr, restabilirea adevăratului creştinism pe care oamenii credinţei au aşteptat-o?

[Note de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 17]

Foto: Prin amabilitatea Bisericii lui Isus Cristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă/Dictionary of American Portraits/Dover