Noii recruţi ai jocurilor de noroc: tinerii!
DAŢI din cap fiindcă nu vă vine să credeţi că adulţii, atât bărbaţi, cât şi femei, s-au afundat atât de adânc în mocirla jocurilor de noroc? Vi se pare de neconceput să existe adulţi care să renunţe la munca de o viaţă şi la realizările lor — cariere, afaceri, familie şi, în cazul unora, chiar şi la viaţă — de dragul jocurilor de noroc? Puteţi să înţelegeţi modul de gândire al unui adult matur, educat, care, după ce a câştigat la jocurile de noroc un milion şi jumătate de dolari, a continuat să joace până ce, în aceeaşi noapte, a pierdut 7 milioane? De multe ori este vorba de lăcomie, de goana după dolarul iluzoriu. Totuşi, mult prea des, cauza este emoţia puternică pe care o creează jocul însuşi.
Dacă aveţi copii mici, vă liniştiţi la gândul că jocurile de noroc sunt numai pentru adulţii maturi? Dacă da, staţi şi mai reflectaţi puţin. Gândiţi-vă la noii recruţi tineri care aşteaptă să le vină rândul să joace — dacă nu cumva deja joacă. Realitatea poate să vă şocheze.
Următoarele titluri de articole au apărut în ziarele şi în revistele recente: „Există şansa ca jocurile de noroc să devină viciul adolescenţilor deceniului 90“; „Tot mai mulţi tineri sunt obsedaţi de jocurile de noroc“; „Crack-ul anilor ’90: jocul de noroc îi prinde în capcană pe copii“; „Fiul meu n-ar putea să nu joace jocuri de noroc“.
Acum, citiţi ce se află sub aceste titluri: „Autorităţile consideră că vinovată de această criză este îndeosebi proliferarea jocurilor de noroc sponsorizate de stat sau de biserică“ — extras dintr-un ziar. „Azi, pariul le este mai accesibil decât oricând înainte tinerilor vulnerabili, iar specialiştii semnalează faptul că peste 90 la sută din numărul jucătorilor adulţi pătimaşi şi-au format acest obicei înainte de a împlini vârsta de 14 ani“, se menţiona în ziar. „Cei mai mulţi dintre jucătorii pasionaţi începeau să joace în jurul vârstei de 14 ani. Acum vedem jucători în vârstă de 9 sau 10 ani“, a declarat o cercetătoare. „De ce? Pentru că posibilitatea de a juca le este la îndemână“, a adăugat ea. „Copiii . . . sunt bombardaţi din toate părţile de publicitatea care li se face jocurilor de noroc. Aceasta este o pasiune acceptată pe plan social.“ „Lucrurile se înrăutăţesc cu repeziciune“, a afirmat purtătorul de cuvânt al unei grupări denumite „Jucătorii Anonimi“. „Copiii încep să joace jocuri de noroc de la o vârstă din ce în ce mai fragedă, şi tot mai mulţi cad în capcanele acestora.“
Potrivit unui studiu asupra jucătorilor adolescenţi dintr-un stat american, aproximativ 3,5 la sută erau posibili jucători pătimaşi; alţi 9 la sută vor deveni, probabil, jucători „de mare risc“. „Aşa cum era de aşteptat, cifrele au arătat că jocurile de noroc sunt practicate în general mai mult de tineri decât de adulţi“, a afirmat William C. Phillips, coordonatorul serviciilor de îndrumare de la un colegiu american. „În următorii circa zece ani ne vom confrunta cu mai multe probleme provocate de jucătorii adolescenţi decât de consumul de droguri — îndeosebi de consumul ilicit de droguri“, a declarat un alt consilier în probleme de dependenţă. Profesorul Henry Lesieur a condus un studiu efectuat în rândul elevilor din treapta întâi şi a doua de liceu. Ziarul The Los Angeles Times a declarat că „concluziile la care a ajuns sunt surprinzător de asemănătoare cu cele rezultate în urma studiului efectuat în rândul studenţilor de la colegiu: procentajele obţinute de adolescenţii care pot fi consideraţi jucători «patologici» sau «pasionaţi» — persoane care joacă fără să se mai controleze — au fost evaluate la o medie de 5% din populaţia adolescentă a ţării“.
Cei care îi ajută pe jucătorii pătimaşi să scape de acest viciu sunt de părere că faptul cel mai îngrijorător nu este numărul jucătorilor tineri, ci, mai degrabă, „atitudinea copiilor, a părinţilor şi chiar a profesorilor faţă de jocurile de noroc practicate de adolescenţi. . . . Mulţi copii împreună cu părinţii lor consideră jocul de noroc drept o «distracţie inofensivă», cu consecinţe mult mai puţin grave decât cele pe care le implică consumul de droguri şi alcool, violenţa sau promiscuitatea“. Însă Durand Jacobs, consilier în probleme de comportament, a avertizat că jocurile de noroc îi pot stimula pe tineri să comită infracţiuni, să lipsească nemotivat de la şcoală şi să-şi dorească bani nemunciţi.
Să analizăm, de exemplu, cazul unui licean care a început să joace jocuri de noroc încă din copilărie. De multe ori, el chiulea de la ore ca să joace jocuri de noroc cu alţi elevi. Când pierdea şi i se terminau banii de buzunar, fura bani din fondurile strânse de elevi pentru ajutorarea familiilor nevoiaşe. Jucând pe banii pe care i-a furat, el spera să răscumpere televizorul şi inelul de onix pe care le amanetase ca să-şi plătească datoriile făcute mai înainte la jocurile de noroc. În clasa a noua, el petrecuse deja 20 de zile într-o casă de corecţie pentru că furase 1 500 de dolari şi era mare jucător de poker şi biliard american. „Pe măsură ce creşteam eu, creşteau şi sumele de bani“, a spus el. După puţin timp a început să fure de la vecini ca să-şi plătească datoriile făcute la jocurile de noroc. Mama sa era disperată. La optspezece ani el era deja un jucător pătimaş.
În Anglia, susţin sociologii, legile indulgente cu privire la jocurile de noroc le permit copiilor să se joace la automatele cu jocuri de noroc. În aeroporturi sau în sălile de jocuri electronice, numeroşi copii îşi satisfac viciul cu banii furaţi de la părinţii lor şi cu obiecte furate din magazine.
„În rândul tinerilor, cea mai populară şi cea mai rapidă formă de joc de noroc acceptată în şcoli, licee şi campusuri universitare o constituie pariurile sportive pe care [elevii] le fac chiar între ei, uneori fiind susţinuţi de book-makerii locali“, a afirmat Jacobs. „Aş îndrăzni să presupun că există foarte puţine licee şi campusuri universitare care să nu aibă pariuri sportive bine organizate, în care sunt implicate mize mari.“ Pe lângă acestea, mai există jocurile de cărţi, loteriile şi cazinourile în care mulţi tineri pot intra fără probleme fiindcă arată mai maturi decât sunt în realitate.
„Un lucru important ce trebuie menţionat — a adăugat Jacobs — este acela că majoritatea oamenilor au devenit jucători pătimaşi din cauză că în adolescenţă, atunci când au început să joace, au fost câştigători.“ „«Marea majoritate» a tinerilor — comenta el — au fost iniţiaţi în jocurile de noroc de părinţii sau de rudele lor, care le-au prezentat jocurile drept un amuzament“, se arăta în ziarul The Los Angeles Times. Un alt consilier în problema dependenţei de anumite substanţe şi-a exprimat şi el punctul de vedere în următorii termeni: „Părinţii se confruntă cu aceeaşi veche problemă cu care au avut de-a face şi atunci când a fost vorba de alcool şi de droguri. Părerea mea este că cu cât jocurile de noroc se răspândesc mai mult, cu atât apar mai mulţi noi recruţi ai cluburilor jucătorilor pătimaşi“. Persoanele competente, specializate în tratarea jucătorilor pătimaşi susţin că, la fel ca în cazul drogurilor sau al alcoolului, atunci când sunt prinşi în capcana jocurilor de noroc, din ce în ce mai mulţi tineri îşi întreţin acest viciu furând, făcând trafic de droguri şi prostituându-se. Părinţii consideră, probabil, că jocurile de noroc sunt un „amuzament“, însă nu aşa văd lucrurile şi funcţionarii de la poliţie.
„Copiii dependenţi de automatele de jocuri de noroc . . . au etalat toate trăsăturile rele ale jucătorilor adulţi pătimaşi. Tinerii care au devenit dependenţi de aceste automate de jocuri de noroc au început, probabil, de la vârsta de 9 sau 10 ani. Ei şi-au folosit banii de buzunar, banii pe care îi primeau de la părinţi ca să-şi cumpere mâncare la şcoală şi mărunţişul pe care îl găseau prin casă. A mai trecut un an sau doi şi băieţii au început să fure. Aveau să vândă toate lucrurile din propria cameră: palete, cărţi şi chiar obiecte de valoare, de pildă pick-up-uri, sau să fure jucării de la alţi copii. Nimic din casă nu era în siguranţă. Moody a auzit de cazuri în care mamele disperate şi-au strâns lucrurile grămadă într-o cameră ca să le poată supraveghea sau au fost nevoite să-şi ascundă poşeta sub lenjeria de pat înainte de culcare. Înnebunite, mamele aflate într-o astfel de situaţie nu mai ştiau ce să creadă despre copiii lor, la fel cum păsările care-şi fac cuib nu înţeleg ce s-a întâmplat după ce au fost jefuite de cuc. Cu toate acestea, copiii tot găseau de unde să fure. Apoi, la 16 ani, le-a bătut poliţia la uşă.“ — Easy Money: Inside the Gambler’s Mind, de David Spanier.
După cum s-a arătat în aceste articole, numeroşi adulţi şi tineri au fost iniţiaţi în jocurile de noroc — bingo, loterii etc. — de către bisericile lor. Ar trebui oare instituţiile religioase şi conducătorii lor, care se pretind continuatori ai lui Cristos, să încurajeze, să promoveze şi să sprijine sub orice formă jocurile de noroc? Cu siguranţă, nu! Toate tipurile de jocuri de noroc apelează la una dintre trăsăturile umane cele mai degradante: dorinţa de a obţine ceva pe gratis sau, ca să spunem fără menajamente, lăcomia. Cei care o promovează îi încurajează pe oameni să creadă că este corect să profite de pierderile altora. Ar fi promovat Isus o astfel de activitate din moment ce aceasta aduce cu sine destrămarea familiei, ruşine, o sănătate precară şi distrugerea vieţii unei persoane? Niciodată! Dimpotrivă, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu arată cu claritate că lacomii nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 6:9, 10.
Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii încă de la o vârstă fragedă că jocurile de noroc, sub orice formă ar fi ele, sunt incorecte. Acestea nu trebuie considerate o distracţie, ci, mai degrabă, începutul leneviei, al minciunii, al înşelătoriei şi al necinstei. În multe oraşe au fost înfiinţate programe de ajutorare, cum ar fi cel denumit „Jucătorii Anonimi“. Dar ceea ce este şi mai important, dacă vă confruntaţi cu vreo problemă în acest sens, căutaţi sfatul inspirat din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Unele persoane care au avut de gând să se sinucidă au mărturisit că sunt în viaţă fiindcă au dat ascultare unor astfel de sfaturi inspirate.
Este demn de remarcat faptul că Martorii lui Iehova le-au ajutat pe multe persoane să se elibereze din capcana jocurilor de noroc. Un fost jucător pasionat, după ce mulţi ani a fost robul unor vicii, inclusiv al jocurilor de noroc de mare anvergură, scria: „Atunci când eu şi prietena mea am studiat Biblia cu Martorii lui Iehova, am început fără întârziere să facem mari schimbări în conduita noastră. Jocurile de noroc erau o forţă care punea stăpânire pe tine şi care era cât se poate de greu s-o ţii sub control. Cu ajutorul lui Iehova şi cu sprijinul prietenei mele — precum şi cu ajutorul studiului, al rugăciunii şi al meditării, în special asupra punctului de vedere divin cu privire la lăcomie — am reuşit să ţin sub control acest viciu, iar prietena mea — care de 38 de ani este soţia mea — şi cu mine ne-am dedicat viaţa lui Iehova. Deşi slujim acolo unde nevoia este mai mare şi de ani de zile activăm în serviciul cu timp integral, eu slujind în trecut şi ca reprezentant itinerant al Societăţii Watchtower, trebuie să lupt cu acest viciu şi pot face lucrul acesta numai cu ajutorul şi îndrumarea lui Iehova“.
În cazul în care jocurile de noroc constituie o problemă pentru tine, te poţi elibera de acest viciu? Cu siguranţă,da, în cazul în care te foloseşti în continuare de ajutorul lui Dumnezeu şi dacă le oferi această posibilitate şi celor care, la rândul lor, au nevoie de ea.
[Text generic pe pagina 9]
În curând vor exista mai multe probleme generate de jucătorii adolescenţi decât de droguri.
[Text generic pe pagina 11]
Cei lacomi nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu.
[Chenarul de la pagina 10]
Fisele de la jocurile de noroc sunt acceptate cu bucurie la sanctuarul catolic din Las Vegas
Vizitatorii Sanctuarului Preasfântului Mântuitor îi cer deseori preotului: „Părinte, vrei să te rogi ca să câştig?“
Milioane de oameni din toate colţurile pământului vizitează în fiecare an Las Vegas-ul (Nevada, S.U.A.) pentru a pune la încercare capriciile doamnei „Noroc“. În sanctuarul luminat în culori calde al acestei biserici romano-catolice, unde statui înfăţişând Naşterea Domnului, Cina cea de taină şi Crucifixul apar de-a lungul pereţilor, câştigurile obţinute la jocurile de noroc sunt folosite în strană: credincioşii pun fisele de la cazinouri în farfuria pentru colectă.
„Se întâmplă uneori să găsim şi câte o fisă de 500 de dolari într-una dintre farfurii“, spunea cu un accent uşor irlandez Părintele Leary, care se ocupă de sanctuar.
O biserică romano-catolică situată în apropierea centrului comercial al Las Vegas-ului le-a slujit enoriaşilor timp de decenii, dar, când au fost construite patru dintre cele mai mari hoteluri-cazinou din lume în extremitatea sudică a centrului comercial — MGM Grand, Luxor, Excalibur şi Tropicana, noul Sanctuar al Preasfântului Mântuitor a fost construit doar la o distanţă de un bloc.
Când a fost întrebat de ce s-a procedat astfel, preotul a răspuns: „De ce nu? Aici sunt oamenii“.
Tot aici sunt şi banii. Aşa că, de ce nu?
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Jocurile de noroc duc la asocieri rele.