Sindromul premenstrual — Mit sau realitate?

Are un comportament ciudat şi imprevizibil. Acum este drăguţă, iar după câteva secunde este pusă pe ceartă. Cuvintele ei exprimă deznădejdea. În ciuda vorbelor tale de mângâiere, ea reacţionează exagerat la tot ce spui şi ce faci. O neînsemnată chestiune controversată poate să ia brusc proporţii uriaşe şi să alimenteze o discuţie aprinsă. După câteva zile sau o săptămână sau aproape o săptămână, această „altă“ femeie dispare brusc, iar ea redevine aceeaşi ca şi altădată . . . pentru un timp.

ESTE adevărat, nu toate femeile trec prin astfel de schimbări bruşte de dispoziţie. Însă, înainte de începerea menstruaţiei, unele femei s-ar putea să se regăsească în această copie feminină a lui dr. Jekyll şi Mr. Hyde, un personaj din romanul lui Robert L. Stevenson, The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde, personaj care avea o personalitate dublă. Ce anume generează asemenea schimbări de dispoziţie? Se datorează acest comportament într-adevăr schimbărilor care au loc în timpul ciclului menstrual?

Ce este SPM?

Potrivit revistei American Journal of Psychiatry, femeile care prezintă „în mod ciclic simptome destul de serioase ca să afecteze unele domenii ale vieţii“, simptome care apar de obicei înainte de menstruaţie, s-ar putea să sufere de SPM (sindromul premenstrual). Deşi nu există teste de laborator pe baza cărora să se poată diagnostica SPM, femeile cu SPM trebuie să treacă printr-o fază fără nici un simptom timp de una sau două săptămâni pe parcursul fiecărui ciclu menstrual. Pe baza acestei definiţii, medicii estimează că numai 10 la sută dintre femei suferă de SPM.

Alţi clinicieni au o altă părere despre SPM. Ei consideră că un procent mai mare de femei suferă de SPM, şi anume între 40 şi 90 la sută. Când definesc acest termen, ei se referă la o serie de tulburări neplăcute, cum ar fi creşterea în greutate, oboseală, dureri articulare, crampe abdominale, migrene, iritabilitate, o mai mare sensibilitate a sânilor, accese de plâns, poftă crescută pentru unele mâncăruri şi variaţii ale dispoziţiei. Peste 150 de simptome sunt puse în legătură cu SPM. Femeile, printre care şi cele care nu mai au menstruaţie, ar putea să prezinte unul sau mai multe dintre aceste simptome. În general însă, o femeie prezintă SPM când are între 30 şi 40 de ani. Pentru majoritatea femeilor, simptomele SPM produc suferinţă, însă ele pot fi controlate. În acest articol ne vom referi îndeosebi la femeile care nu suferă de o formă prea gravă de SPM.

Nancy Reame, cercetătoare la Universitatea din Michigan, a declarat că SPM este considerat în Statele Unite ca fiind „o problemă de sănătate cu caracter general“, însă în alte ţări există multe diferenţe în ce priveşte tipul şi intensitatea simptomelor. „În unele culturi se semnalează mult mai multe simptome importante de natură fizică, iar în altele, mai multe simptome de natură afectivă“, a spus aceasta. Nancy Reame, care a efectuat cercetări în China, a dat-o ca exemplu pe femeia chineză. „În cultura chineză nu se acceptă să ai simptome de natură afectivă.“ Ca urmare, a remarcat ea, femeile se concentrează asupra crampelor atunci când sunt întrebate despre problemele legate de menstruaţie.

Începuturile SPM

SPM a fost adus pentru prima dată în discuţie de medicul Robert T. Frank din New York în anul 1931, în lucrarea sa „Cauzele hormonale ale tensiunii premenstruale“. El a ţinut sub observaţie femeile care sufereau de oboseală, de lipsă a puterii de concentrare şi de tensiune nervoasă înainte de menstruaţie.

Katharina Dalton şi Raymond Greene, doi medici englezi, au publicat, 22 de ani mai târziu, un articol într-o revistă medicală în care au folosit pentru prima dată termenul „sindrom premenstrual“. Dr. Dalton s-a referit la SPM ca fiind „cea mai răspândită şi, probabil, cea mai veche boală din lume“. Concluziile la care a ajuns ea în legătură cu urmările pe care le-ar putea avea SPM asupra comportamentului unei femei au fost date publicităţii în anul 1980. Ea, împreună cu alţi medici, a fost invitată să consulte două femei din Marea Britanie care erau acuzate de omucidere. Aceşti medici au emis ipoteza că modul în care se comportă o femeie poate fi influenţat de fluctuaţiile hormonale care au loc pe parcursul ciclului menstrual. Pe baza diagnosticului dat de echipa de medici, şi anume SPM, acuzaţiile de omucidere din ambele cazuri au fost reduse. Într-unul din cazuri, curtea a decis să-i acorde inculpatei o reducere a acuzaţiei, şi anume omucidere fără premeditare pe motiv de „responsabilitate scăzută“.

Incidentele datorate unui comportament criminal din partea femeilor, aşa cum a fost situaţia prezentată mai sus, par să fie cazuri izolate. Cauza unui astfel de comportament şi simptomele care produc o uşoară suferinţă, simptome pe care le prezintă majoritatea femeilor în perioada menstruaţiei, continuă să constituie un subiect dezbătut în paginile revistelor medicale şi ale celor care nu sunt de specialitate.

Este un asemenea comportament într-adevăr rezultatul unor fluctuaţii hormonale ciclice care au loc în corpul femeii? Sau concepţia despre hormonii agitaţi şi despre corpul neascultător al femeii este pur şi simplu un mit? Există păreri diferite în privinţa consecinţelor, în cazul în care acestea există, pe care le au fluctuaţiile hormonale asupra comportamentului femeii. Mulţi cercetători şi medici sunt de acord cu faptul că o mai bună înţelegere a legăturii dintre creier şi hormonii ovarieni din timpul ciclului menstrual este un pas spre cunoaşterea motivului pentru care unele femei suferă de SPM.

Ciclul menstrual

Aproape o dată la patru săptămâni, în corpul femeii se declanşează un ciclu de fluctuaţii hormonale foarte complex. Mulţi numesc menstruaţia un „blestem“, dar cuvântul „menstruaţie“ provine din termenul latinesc mensis, care înseamnă „lună“.

Ca să declanşeze ciclul, hipotalamusul, localizat pe creier, transmite un mesaj glandei pituitare. Când pituitara primeşte mesajul, ea secretă FSH (hormon stimulator al foliculului ovarian). FSH-ul este purtat de sânge spre ovare şi declanşează producerea estrogenului. Pe măsură ce nivelul de estrogen creşte, pituitara răspunde, producând LH-ul (hormon luteinizant). LH reduce cantitatea de FSH secretată. Un ovul se maturează şi porneşte spre uter. După ce ovulul este eliberat, începe secretarea progesteronului. Dacă ovulul nu este fecundat, nivelurile de progesteron şi de estrogen scad brusc.

Fără să mai fie alimentată de hormoni, mucoasa uterină se atrofiază şi este eliminată prin vagin împreună cu sânge, lichid şi unele ţesuturi. Pentru ca uterul femeii să elimine întreaga mucoasă, sunt necesare circa trei până la şapte zile, astfel încheindu-se un ciclu menstrual. Când se încheie un ciclu, creierul eliberează din nou hormoni, indicând începutul unui nou ciclu.

O bătălie a hormonilor?

Unii sunt de părere că simptomele premenstruale pe care le are o femeie sunt rezultatul unui dezechilibru al nivelurilor de estrogen şi de progesteron. Ei afirmă că, în mod normal, hormonii colaborează pentru a realiza un echilibru perfect. Când unul dintre cei doi hormoni se produce într-o cantitate mai mare, are loc o bătălie care face victime în corpul femeii.

Nivelurile ridicate de estrogen ar putea să le facă pe unele femei să devină irascibile. În cazul altora predomină progesteronul, ceea ce le face să se simtă deprimate şi obosite.

Alţi cercetători nu sunt de acord cu această ipoteză, şi anume că un dezechilibru hormonal ar fi cauza SPM. Ei consideră că un rol important în producerea simptomelor premenstruale pe care le prezintă unele femei îl au factorii psihologici şi cei sociali. Revista Patient Care, referindu-se la cauzele SPM, afirmă că „nu s-au găsit diferenţe clare în ce priveşte tiparele de variaţie, proporţiile, cantităţile sau sincronizarea hormonilor secretaţi de glandele genitale în cazul femeilor care prezintă sau nu o formă gravă de SPM“.

De exemplu, stresul poate accelera, întârzia sau amplifica simptomele SPM. În cartea PMS​—Premenstrual Syndrome and You: Next Month Can Be Different (SPM — Sindromul premenstrual şi tu: următoarea lună poate fi diferită) se spune: „Stresul inhibă eliberarea hormonilor, iar o cantitate insuficientă de hormoni poate duce la acel dezechilibru hormonal care agravează simptomele SPM“. Înainte de menstruaţie, problemele medicale, financiare sau de familie pot părea mai serioase şi mai greu de controlat.

Teama de nu a fi stigmatizate

Unii cercetători sunt de părere că o femeie ar putea fi considerată un lucrător sau un factor de decizie mai puţin dorit în cazul în care prezintă unele simptome legate de menstruaţie. „Aceasta este o modalitate prin care societatea le ţine pe femei pe o poziţie socială inferioară. Dacă eşti mai slabă o dată pe lună, asta înseamnă că nu trebuie să îndeplineşti astfel de activităţi serioase, care necesită forţă, care au influenţă“, arată psihologa Barbara Sommer.

Alţi cercetători pretind că femeile au fost de acord cu SPM, deoarece acesta le permite să-şi folosească starea generată de acest sindrom drept scuză pentru comportamentul lor. Într-un interviu acordat revistei Redbook, dr. Carol Tavris, autoarea lucrării The Mismeasure of Woman (Înţelegerea greşită a femeilor), afirmă că SPM „le permite femeilor să se întrebe: «Ce se întâmplă cu mine din punct de vedere medical?», şi nu: «Ce se întâmplă în viaţa mea de mă simt groaznic?»“

În 1985, psihiatrele din cadrul Comitetului pentru Femei al APA (Asociaţia Americană de Psihiatrie) au luptat ca SPM să nu fie inclus în Manualul de diagnosticare şi statistică al APA. Deşi în suplimentul actualului manual (ediţia 1987) sindromul este menţionat drept „disforie luteinică în ultimă fază“, un grup de acţiune din cadrul APA a propus introducerea lui în textul principal al următoarei ediţii a manualului sub denumirea de „disforie premenstruală“ (PMDD). Menţionarea lui în acest manual va face ca SPM să devină o tulburare psihică recunoscută oficial.

„Locul lui nu este în nici un caz în această carte, deoarece nu este o tulburare psihică“, declară dr. Paula Kaplan, fost consilier al grupului de acţiune. „Data viitoare, când o femeie va fi propusă pentru funcţia de procuror general, ea va fi întrebată: «Suferiţi de PMDD?»“, a spus dr. Kaplan.

Căutând soluţii

Pentru specialiştii din domeniul medical, SPM rămâne în continuare o chestiune controversată. Sunt emise multe ipoteze în legătură cu cauza exactă a SPM şi cu metodele de tratament. Unii medici sunt de părere că s-ar putea să existe 18 tipuri de SPM, fiecare manifestându-se prin simptome diferite. În urma unui studiu recent s-a descoperit că zincul ar putea să contribuie la declanşarea simptomelor SPM. Un alt studiu sugerează că o carenţă de vitamina B₆ ar putea fi rădăcina problemei, acest lucru generând în unele cazuri o uşoară depresie.

Căutând să scape de repetatele simptome SPM, unele femei încearcă tratamente cum ar fi terapie cu radiaţii, un control al somnului, tehnici de relaxare profundă, medicamente antidepresive şi supozitoare de progesteron. Până în prezent nu s-a găsit nici un tratament absolut eficient.

Femeile care au înainte de menstruaţie simptome care nu pot fi controlate trebuie să consulte un medic. Fiecare caz de SPM este unic şi fiecare femeie are dreptul la un sfat medical de specialitate şi la o îngrijire corespunzătoare. Este important să se efectueze un examen medical, deoarece SPM poate imita alte afecţiuni serioase, cum ar fi cele ale tiroidei, endometrioza şi depresia.

Se recomandă ca, înainte de a se prezenta la medic, femeia respectivă să ţină un jurnal sau o evidenţă detaliată cu toate simptomele de natură fizică şi afectivă pe care le are în perioada care precede menstruaţia. Cunoscând zilele în care ea s-ar putea să fie predispusă la schimbări de dispoziţie, iritabilitate sau deprimare, ea va putea să-şi modifice programul în consecinţă. Acest lucru o va putea ajuta şi să vadă dacă suferă de SPM.

Medicii s-ar putea să recomande reducerea factorilor care sunt o sursă de stres. Un regim alimentar hrănitor şi exerciţiile fizice efectuate cu regularitate pot combate şi ele SPM. În cadrul unui studiu universitar s-a arătat că o alimentaţie bogată în hidrocarbonaţi şi scăzută în proteine le-a ajutat pe unele femei care în perioada premenstruală erau deprimate să fie mai bine dispuse. Un antrenament efectuat cu regularitate sau o plimbare în pas vioi în timpul zilei ar putea, de asemenea, să fie un ajutor în lupta împotriva oboselii şi a tristeţii.

Bineînţeles, membrii familiei, îndeosebi soţul, pot oferi ajutor. Aceştia trebuie să se străduiască să fie deosebit de amabili, plini de consideraţie şi înţelegători atunci când ciclul lunar al femeii îi produce acesteia greutăţi.

Discuţiile continuă

Unii susţin că este greşit să se eticheteze drept „sindrom“ schimbările de natură afectivă şi fizică pe care le simte în mod normal o femeie în timpul ciclului ei menstrual. Iar alţii refuză să accepte SPM, pretinzând că acesta le stigmatizează pe femei.

Cu toate acestea, pentru unele femei SPM există. În fiecare lună, acestora le este greu să facă faţă situaţiilor din familie şi de la locul de muncă din cauza simptomelor pe care le au. Căutarea unor soluţii şi a înţelegerii le poate aduce frustrare acestora, în timp ce multe persoane care lucrează în domeniul medical şi altele care nu sunt de specialitate continuă să discute dacă SPM există sau nu.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Membrii familiei pot oferi ajutor, fiind deosebit de amabili şi plini de consideraţie.