Ce poţi face dacă ai o respiraţie neplăcut mirositoare?

Se spune că este unul dintre lucrurile de care oamenii se plâng cel mai mult, afectând, într-un moment sau altul, peste 80 la sută din populaţia adultă. Aceasta te poate pune într-o situaţie jenantă şi îţi poate cauza frustrare şi suferinţă.

ÎN RÂNDUL medicilor este bine cunoscută sub numele de hal, denumire care derivă din latinescul halitus, adică „respiraţie“, şi sufixul -osis, care indică o stare anormală. Unii îi mai spun miros neplăcut al gurii. Însă cei mai mulţi oameni o numesc simplu: respiraţie neplăcut mirositoare.

Ai o respiraţie neplăcut mirositoare? Deşi poate că nu îţi este greu să sesizezi o respiraţie neplăcut mirositoare la alţi oameni, îţi este probabil imposibil să o simţi pe a ta. Într-o revistă a Asociaţiei Dentare Americane, JADA, se explică faptul că, de obicei, noi ne obişnuim cu respiraţia noastră neplăcut mirositoare şi că până şi persoanele „a căror respiraţie are un miros extrem de neplăcut s-ar putea să nu fie conştiente de această problemă“. De aceea, majoritatea dintre noi aflăm că avem o respiraţie neplăcut mirositoare numai atunci când altcineva ne aduce la cunoştinţă acest lucru. Şi cât de jenant este!

Faptul că această problemă este atât de răspândită nu ne consolează cu nimic. O respiraţie neplăcut mirositoare este considerată de regulă ca fiind ceva respingător şi de neacceptat. Uneori, ea poate provoca chiar grave traume afective. Dr. Mel Rosenberg, şeful Laboratorului de Microbiologie Bucală de la Universitatea din Tel Aviv, Israel, explică următoarele: „Mirosul neplăcut al gurii, real sau perceput, poate duce la izolare pe plan social, la divorţ şi chiar la gânduri de sinucidere“.

Ce se cunoaşte despre respiraţia neplăcut mirositoare?

Medicii au înţeles de mult timp că o respiraţie neplăcut mirositoare poate indica existenţa unor probleme de sănătate. Din această cauză, încă din timpuri străvechi, medicii au studiat mirosurile degajate de gură.

Cu aproximativ două sute de ani în urmă, renumitul chimist Antoine-Laurent Lavoisier a inventat un tester pentru respiraţie, cu care să studieze componentele respiraţiei omeneşti. De atunci, oamenii de ştiinţă au realizat modele îmbunătăţite. În prezent, laboratoarele din Canada, Israel, Japonia şi Olanda folosesc aşa-numitele halimetre, cu care se măsoară nivelul mirosurilor respingătoare existente în cavitatea bucală. În Noua Zeelandă, oamenii de ştiinţă au realizat staţiuni de creştere a plăcii dentare, staţiuni cunoscute sub denumirea de guri artificiale. Acestea imită condiţiile existente în gura umană tipică, cu salivă, placă dentară, bacterii şi chiar cu miros neplăcut.a

Graţie tehnologiei moderne, oamenii de ştiinţă cunosc multe despre respiraţia noastră. De exemplu, potrivit revistei Scientific American, „cercetătorii au identificat în respiraţia umană normală aproape 400 de compuşi organici volatili“. Însă nu toţi aceşti compuşi produc mirosuri respingătoare. Principalii vinovaţi de existenţa unei respiraţii neplăcut mirositoare sunt hidrogenul sulfurat şi mercaptanul de metil. Se spune că aceste gaze îi dau respiraţiei noastre un miros foarte asemănător cu mirosul unui sconcs.

Gura omenească poate adăposti peste 300 de specii de bacterii. În publicaţia Tufts University Diet & Nutrition Letter se spune: „Din cauză că în gură este întuneric, căldură şi umezeală, ea constituie un mediu propice creşterii bacteriilor mirositoare“. Însă la originea unei respiraţii neplăcut mirositoare stau, în principal, numai patru specii de bacterii. Ele trăiesc în gura ta, însă mai mult ca sigur că nici nu ştii cum se numesc. Acestea sunt: Veillonella alcalescens, Fusobacterium nucleatum, Bacteroides melaninogenicus şi Klebsiella pneumoniae. Ele se hrănesc cu resturi de alimente, cu celule moarte şi alte substanţe existente în gură. Însă această activitate bacteriană produce gaze cu miros dezgustător. Procesul este asemănător celui de descompunere a gunoiului. În acest sens, publicaţia medicală dentară J Periodontol explică următoarele: „În marea majoritate a cazurilor, halena îşi are originea chiar în gură, ca rezultat al putrefacţiei microbiene [descompunerea materiei organice]“. Dacă nu i se pune capăt, acest proces poate duce la distrugerea dinţilor şi la îmbolnăvirea gingiilor.

„Bună dimineaţa! Cum staţi cu respiraţia?“

Procesul de putrefacţie care are loc în gură se accelerează în timpul somnului. Care este motivul? Pe parcursul zilei, gura este în permanenţă clătită cu salivă, care conţine mult oxigen şi este uşor acidă, înlăturându-se astfel bacteriile. Totuşi, cantitatea de salivă produsă într-o oră în timpul somnului este aproximativ a 50-a parte din cantitatea obişnuită. Potrivit celor afirmate într-o revistă, o gură uscată „devine un iaz cu apă stătută ce conţine peste 1 600 de miliarde de bacterii“, aceasta creând bine cunoscuta „respiraţie de dimineaţă“ cu acea senzaţie de gust neplăcut.

Atunci când eşti treaz, stresul poate provoca şi el diminuarea secreţiei salivare. De exemplu, unui orator emoţionat i se poate usca gura în timp ce vorbeşte, ceea ce poate face ca în finalul discursului respiraţia sa să aibă un miros foarte neplăcut. Uscăciunea gurii constituie şi un efect secundar, sau un simptom al mai multor boli.

Însă o respiraţie neplăcut mirositoare nu este întotdeauna o consecinţă a activităţii bacteriene bucale. De fapt, mirosul neplăcut al gurii indică adesea anumite împrejurări şi boli. (Vezi chenarul de la pagina 22.) Din acest motiv, în cazurile în care o respiraţie neplăcut mirositoare persistă în mod inexplicabil, cel mai bine este să consulţi medicul.

O respiraţie neplăcut mirositoare poate proveni şi din stomac. Totuşi, contrar părerii generale, aceasta se întâmplă rareori. Mult mai adesea, unele mirosuri neplăcute ajung în gură din plămâni. Care este motivul? După ce unele alimente, de pildă usturoiul sau ceapa, sunt digerate, ele intră în sânge şi sunt transportate în plămâni. Mirosurile acestor alimente sunt apoi expirate prin aparatul respirator înăuntrul şi în afara gurii şi a nasului. Potrivit revistei Health, „studiile au arătat că respiraţia miroase a usturoi chiar şi atunci când oamenii nu au făcut altceva decât să frece de talpa piciorului nişte căţei de usturoi sau să-i înghită fără să-i mestece“.

Consumarea băuturilor alcoolice face ca sângele şi plămânii să-ţi miroasă a alcool. Atunci când se întâmplă aceasta, ca să schimbi situaţia practic nu poţi face altceva decât să aştepţi. Unele mirosuri de alimente vor persista în organism chiar până la 72 de ore.

Cum poţi scăpa de o respiraţie neplăcut mirositoare

Respiraţia neplăcut mirositoare nu poate fi înlăturată mestecând pur şi simplu o bomboană care să-ţi împrospăteze respiraţia. Nu uita că respiraţia neplăcut mirositoare constituie adesea rezultatul activităţii bacteriene bucale. Nu trebuie să uiţi niciodată faptul că bucăţelele mici de alimente care rămân în gură constituie un adevărat banchet pentru milioane de bacterii. Aşadar, o modalitate importantă de a lupta împotriva respiraţiei neplăcut mirositoare constă în menţinerea igienei bucale, fapt care va diminua populaţia de bacterii. Acest lucru se face prin îndepărtarea cu regularitate a particulelor de alimente şi a tartrului de pe dinţi. Cum anume? Este important să-ţi perii dinţii după fiecare masă şi înainte de culcare. Însă periajul nu constituie decât unul dintre paşii care trebuie întreprinşi.

Există suprafeţe ale dintelui la care nu se poate ajunge cu o periuţă de dinţi. De aceea este vitală folosirea, cel puţin o dată pe zi, a firului dentar. Experţii recomandă, de asemenea, perierea uşoară a limbii — o ascunzătoare preferată şi un loc de proliferare a bacteriilor. De asemenea, este necesară efectuarea unor examene periodice la dentist şi înlăturarea tartrului dentar. Omiterea vreunuia dintre aceşti paşi poate avea drept rezultat o respiraţie neplăcut mirositoare şi, cu timpul, boli grave ale dinţilor şi ale gingiilor.

Există unele măsuri provizorii care pot fi luate în vederea împrospătării respiraţiei. Bea un pahar cu apă, mestecă gumă fără zahăr — fă ceva care să stimuleze secreţia salivară. Nu uita că saliva acţionează ca o apă de gură naturală care înlătură bacteriile şi creează un mediu neprielnic dezvoltării lor.

Apa de gură din comerţ poate fi utilă, însă studiile de ultimă oră relevă faptul că nu ar trebui să te bazezi în totalitate pe ea pentru înlăturarea mirosului neplăcut. De fapt, efectuarea cu regularitate a gargarei cu apă de gură care conţine alcool poate provoca o uscăciune a gurii. Unele dintre produsele cele mai eficiente pentru spălarea gurii şi care se află la îndemâna consumatorilor reduc placa dentară cu numai 28 la sută. De aceea, după ce te speli bine cu apa de gură preferată, mai ai încă în gură peste 70 la sută din populaţia iniţială de bacterii. Revista Consumer Reports explică faptul că în urma unei serii de experimente s-a constatat că „respiraţia neplăcut mirositoare a revenit uneori după zece minute până la o oră de la spălarea“ cu apă de gură. Chiar şi apele de gură mai puternice, disponibile în multe ţări numai pe bază de reţetă, reduc placa dentară cu numai 55 la sută. În interval de câteva ore, bacteriile ajung din nou la numărul iniţial.

Aşadar este clar că pentru prevenirea unei respiraţii neplăcut mirositoare este necesară evitarea unei atitudini nepăsătoare. Ba mai mult, trebuie să-ţi consideri gura şi dinţii nişte unelte preţioase, care trebuie întreţinute în permanenţă. Dulgherii şi mecanicii conştiincioşi îşi feresc uneltele de rugină, de coroziune şi de alte procese de degradare, respectând de fiecare dată după încheierea lucrului anumite reguli de întreţinere. Dinţii şi gura ta sunt mai valoroşi decât oricare dintre uneltele făurite de om. De aceea, păstrează-le şi îngrijeşte-le aşa cum se cuvine. Procedând astfel, respiraţia ta nu va avea un miros neplăcut şi nici nu vei încerca sentimente de frustrare şi de jenă din acest motiv. Dar ceea ce este şi mai important, gura îţi va fi mai curată şi mai sănătoasă.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

Ce anume cauzează o respiraţie neplăcut mirositoare?

În continuare sunt prezentate unele situaţii, boli şi obiceiuri care pot sta, printre multe altele, la originea unei respiraţii neplăcut mirositoare:

Bronşită

Gastrită cronică

Diabet

Consumarea băuturilor alcoolice

Uscăciunea gurii

Empiem

Eructaţii (râgâieli)

Boli ale gingiilor

Hernie hiatală

Insuficienţă renală

Boli hepatice

Menstruaţie

Inflamaţii bucale

Ovulaţie

Igienă bucală deficitară

Sinuzită

Fumat

Unele tipuri de cancer

Unele tipuri de medicaţii

Carii dentare

Tuberculoză

Răni în urma unor intervenţii chirurgicale dentare

[Chenarul de la pagina 24]

Acordă-i şi limbii atenţie

Mergi la cea mai apropiată oglindă şi priveşte-ţi limba cu atenţie. Este acoperită cu nenumărate crăpături micuţe? Este normal să fie aşa. Însă aceste crăpături de pe suprafaţa limbii pot oferi adăpost pentru milioane de bacterii. Lăsate la voia întâmplării, bacteriile pot produce un miros neplăcut persistent, precum şi alte condiţii nesănătoase. Cu toate acestea, oamenii neglijează adesea limba atunci când îşi efectuează igiena gurii.

Dentiştii recomandă drept remediu împotriva mirosului neplăcut perierea regulată a suprafeţei superioare a limbii cu o perie de dinţi din păr moale. Unii experţi recomandă folosirea unei răzuitoare pentru limbă. Pe parcursul multor generaţii, locuitorii Indiei au folosit răzuitoarele pentru limbă ca mijloc de combatere a mirosului neplăcut al gurii. Cu mulţi ani în urmă ei le confecţionau din metal, însă răzuitoarele moderne, din plastic, sunt mai căutate. În unele regiuni trebuie să consulţi un dentist pentru a putea obţine o răzuitoare.

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

O igienă bucală corespunzătoare include folosirea firului dentar, precum şi periajul dinţilor şi al limbii.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 21]

Life