De ce cred mulţi că lumea se va sfârşi

LUMEA se află cu adevărat într-o situaţie disperată, mulţi fiind gata să confirme acest lucru. „Am întrebat oameni din diferite părţi ale lumii ce cred despre şansele noastre de viitor“, a scris evanghelistul Billy Graham. „Majoritatea lor văd lucrurile într-o perspectivă sumbră . . . Se folosesc în mod constant cuvintele «Armaghedon» şi «Apocalips» pentru a descrie evenimentele care au loc pe scena lumii.“

De ce sunt folosite adesea cuvintele „Armaghedon“ şi „Apocalips“ pentru a descrie situaţia din prezent? Ce înseamnă aceste cuvinte?

Originile biblice

Biblia vorbeşte despre „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ şi leagă acest război de locul „care în evreieşte se numeşte Armaghedon“ (Apocalipsa 16:14–16). Webster’s New Collegiate Dictionary defineşte Armaghedonul drept „o bătălie finală şi decisivă purtată între forţele binelui şi cele ale răului“.

Deşi termenul „apocalips“ provine din- tr-un cuvânt grecesc care înseamnă „revelaţie“, sau „descoperire“, el a căpătat o altă conotaţie. Cartea biblică Revelaţia, sau Apocalipsa, pune accentul pe distrugerea celor răi înfăptuită de Dumnezeu şi pe Domnia de O Mie de Ani a Fiului său, Isus Cristos (Apocalipsa 19:11–16; 20:6). Prin urmare, Webster’s New Collegiate Dictionary defineşte termenul „apocalips“ drept „un cataclism cosmic iminent în care Dumnezeu va distruge puterile conducătoare ale răului şi îi va ridica pe cei drepţi la viaţă în regatul mesianic“.

Atunci când oamenii de azi vorbesc despre lume şi despre situaţia în care se găseşte aceasta, ei sunt în mod clar influenţaţi de ceea ce se spune în Biblie. Dar ce spune, de fapt, Biblia despre sfârşitul lumii?

Biblia şi sfârşitul lumii

Biblia prezice în mod clar sfârşitul lumii. Isus Cristos şi discipolii săi au vorbit despre timpul sfârşitului (Matei 13:39, 40, 49; 24:3; 2 Timotei 3:1; 2 Petru 3:3). Însă ei nu au vrut să spună că pământul va fi distrus. Despre pământul propriu-zis, Biblia declară: „Niciodată nu se va clătina“ (Psalmul 104:5). Expresia „sfârşitul lumii“ înseamnă pur şi simplu ‘încheierea sistemului de lucruri’. — New World Translation.

Apostolul Petru a vorbit despre lumea de dinainte de Potop, care a avut loc în zilele lui Noe, şi a spus: „Lumea de atunci [formată din oameni lipsiţi de devoţiune] a pierit tot prin apă, înecată de potop“. Petru a spus în continuare că lumea din prezent este ‘păstrată pentru ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi’ (2 Petru 3:5–7). Apostolul Ioan a scris şi el: „Lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. — 1 Ioan 2:17.

În timpul sfârşitului acestei lumi, conducătorul ei invizibil nelegiuit va fi şi el aruncat în adânc (Apocalipsa 20:1–3). Apostolul Pavel a scris despre acest conducător rău următoarele: „Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioşi“. Isus a spus despre el: „Acum stăpânitorul lumii acesteia [Satan Diavolul] va fi aruncat afară“. — 2 Corinteni 4:4; Ioan 12:31.

Nu va fi oare o binecuvântare să fim eliberaţi de această lume şi de conducătorul ei rău? Creştinii se roagă de mult timp ca acest lucru să se întâmple, cerând să vină Regatul lui Dumnezeu şi să se înfăptuiască pe pământ voinţa lui Dumnezeu. Ei se roagă ca Isus Cristos să acţioneze, dând ascultare poruncii Tatălui său de a elibera pământul de toată răutatea! — Psalmul 110:1, 2; Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44; Matei 6:9, 10.

Însă apare o întrebare: S-ar putea oare ca prezicerile false, sau eronate, referitoare la sfârşitul lumii să fi apărut deoarece oamenii au prezis o dată pentru acest eveniment având la bază o înţelegere greşită sau o aplicare greşită a profeţiilor biblice adevărate? Să vedem.

Înţelegeri greşite din primul secol

Să analizăm ce s-a întâmplat în primul secol. Când Isus era pe punctul de a se înălţa la cer, apostolii săi l-au întrebat plini de nerăbdare: „Doamne, în acest timp vei restabili Tu împărăţia lui Israel?“ Ei doreau să se bucure chiar atunci de toate binecuvântările Regatului, însă Isus le-a zis: „Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau perioadele; pe acestea Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa“. — Faptele 1:6, 7.

Cu numai trei zile înainte de moartea sa, Isus le-a spus ceva asemănător: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru“. El a adăugat: „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama: vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va fi timpul acela“ (Matei 24:42, 44; Marcu 13:32, 33). De asemenea, cu câteva luni mai înainte, Isus îi încurajase: „Fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“. — Luca 12:40.

În ciuda unor asemenea avertismente date de Isus, primii creştini, nerăbdători să vadă prezenţa lui Cristos şi binecuvântările pe care le aducea aceasta, au început să facă speculaţii cu privire la data când promisiunile despre Regat aveau să se împlinească. Astfel, apostolul Pavel le-a scris celor din Tesalonic: „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă la El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului [a lui Iehova, NW] ar fi venit chiar“. — 2 Tesaloniceni 2:1, 2.

Cuvintele lui Pavel indică faptul că unii dintre primii creştini au nutrit speranţe greşite. Deşi creştinii din Tesalonic nu au prezis, probabil, o anumită dată când ‘vor fi strânşi la Cristos în cer’, ei credeau cu siguranţă că acest eveniment era foarte aproape. Această convingere trebuia să fie corectată, iar scrisoarea lui Pavel a făcut acest lucru.

Şi alţii trebuie corectaţi

Aşa cum am văzut în primul articol, şi după secolul întâi au existat persoane care au aşteptat ca promisiunile lui Dumnezeu să se împlinească la o anumită dată. Unii au prezis că atunci când se vor împlini o mie de ani, fie de la naşterea lui Isus, fie de la moartea sa, va avea loc sfârşitul lumii. Dar şi prezicerile lor s-au dovedit false, adică eronate.

Din acest motiv apar câteva întrebări: Au dus oare toate aceste greşeli care s-au făcut cu privire la împlinirea promisiunilor biblice la concluzia că aceste promisiuni sunt de fapt greşite? Sunt promisiunile lui Dumnezeu demne de încredere? Şi cum au acceptat creştinii din timpurile moderne corectarea în legătură cu această chestiune?