Ancheta „sângelui infectat“ din Canada

De la corespondentul nostru din Canada

VICTIMELE sângelui contaminat cu SIDA sunt tot mai numeroase în Canada. Care este motivul acestei creşteri? În anii ’80, peste o mie de canadieni au contractat virusul SIDA din „sângele contaminat“ şi din produsele pe bază de sânge. Aceste realităţi alarmante au determinat guvernul federal canadian să formeze o Comisie de Anchetare a Sistemului Sanguin. O anchetă publică va stabili cât de sigur este modul de administrare a sângelui în Canada.

Unul dintre cei mai respectaţi judecători a fost numit preşedinte al comisiei de anchetă. Comisia audiază martori în toată Canada. Audierile au început în Toronto pe 14 februarie 1994, iar onorabilul judecător Horace Krever de la Curtea de Apel din Ontario a fost desemnat să întocmească în final un raport asupra celor constatate şi să sugereze îmbunătăţirile care trebuie făcute.

O mamă îndurerată, al cărei fiu a murit din cauză că s-a îmbolnăvit de SIDA din sângele contaminat, i s-a adresat judecătorului în felul următor: „Mi-au ucis fiul, iar singurul lucru care mi-a mai rămas este această anchetă. Vă rog s-o faceţi cum trebuie“. Ea aştepta cu nerăbdare să vadă că se va face o investigaţie temeinică, ce va contribui, prin demersurile întreprinse, la evitarea pericolelor pe care le implică transfuziile de sânge. Această mamă nu este singura care şi-a pierdut fiul din cauza sângelui infectat. Comisia a audiat mărturia zguduitoare despre această tragedie care le-a distrus viaţa atâtor canadieni.

Titlurile articolelor din ziarul Globe and Mail din Toronto anunţau: „Mânie şi lacrimi în timp ce victimele descriu oroarea sângelui“; „Ancheta sângelui dezvăluie o mărturie cutremurătoare“; „Detalii despre ignoranţa medicilor“ şi „Ancheta sângelui constată că medicii consideră riscurile contractării bolii SIDA ca fiind minime“.

Victimele care au contractat virusul HIV din sânge au declarat că nu fuseseră avertizate cu privire la riscuri. În unele cazuri nu au ştiut că li s-a făcut o transfuzie decât în momentul în care au aflat că erau infectate cu virusul SIDA.

Un tânăr bolnav de SIDA a contractat virusul HIV la vârsta de trei ani, în urma unei transfuzii de sânge efectuate în timpul unei operaţii pe cord deschis. Un bărbat seropozitiv pentru infecţia cu HIV, afectat de o formă uşoară de hemofilie, folosea medicamente pe bază de sânge înainte de 1984, perioadă în care era jucător de hochei. Dacă ar fi ştiut dinainte care sunt riscurile, şi-ar fi schimbat modul de viaţă. Unei femei i s-a făcut în 1985 o transfuzie cu sânge contaminat cu HIV, iar acum ea, soţul ei şi fetiţa lor în vârstă de patru ani sunt cu toţii infectaţi.

Există relatări zguduitoare despre oameni care au fost infectaţi numai de la o unitate sau două de sânge. „Era doar atât cât să-i dea puţină roşeaţă în obraji“, spune o femeie sfâşiată de durere referitor la transfuzia care i-a infectat soţul cu HIV. Acum şi ea este infectată cu virusul HIV.

Pe măsură ce tot mai mulţi martori au depus mărturie, atenţia s-a îndreptat spre o altă tragedie de mari proporţii — hepatita din sânge. Potrivit ziarului The Globe and Mail, se estimează că „nu mai puţin de 1 000 de canadieni mor anual de hepatita C“. Ziarul adaugă faptul că „până la jumătate dintre ei se pare că au contractat boala din transfuziile de sânge“.

Un bărbat a relatat că el a contractat hepatita C în urma transfuziei de sânge care i-a fost administrată în timpul unei operaţii la coloană, efectuată în 1961. După operaţie, el a donat cu regularitate sânge. În 1993 a descoperit că are ciroză. „Ce s-o fi întâmplat cu oamenii care au primit sângele donat de mine în toţi aceşti ani în care n-am ştiut că am această boală?“, s-a întrebat el în timpul anchetei.

Judecătorul Krever a ascultat cu atenţie peste o sută de canadieni ale căror vieţi au fost distruse de HIV sau de alte tragedii provocate de sângele infectat. Medicii specialişti au recunoscut că este imposibil să fereşti în totalitate rezervele de sânge de contaminarea cu anumite boli sau de alte pericole. Ei au admis că există riscuri serioase şi că sângele se foloseşte în mod greşit. Dr. J. Brian McSheffrey, directorul unui centru de hematologie, a declarat că el atrage atenţia asupra problemei prin faptul că la cursurile sale spune: „Dacă trebuie să faceţi o transfuzie, fie aţi greşit diagnosticul, fie aţi greşit tratamentul“.

Cei pe care comisia guvernamentală i-a numit „principalii stâlpi de susţinere“ ai sistemului sanguin canadian, sistem care cheltuieşte anual 250 de milioane de dolari, au fost acuzaţi de activităţi politice necinstite şi de rivalitate. Crucea Roşie şi organizaţiile guvernamentale au fost aspru criticate. Nimeni nu pare să fie vinovat de situaţia în care se află complexul sistem sanguin naţional.

Un contrast îmbucurător

În contrast cu dovezile descurajatoare, pe 25 mai 1994, în Regina, Saskatchewan, judecătorului Krever i-a fost prezentat un raport mai îmbucurător. William J. Hall, un bărbat în vârstă de 75 de ani, bolnav de o formă gravă de hemofilie, a povestit cum reuşeşte să facă faţă situaţiei în care se află folosind înlocuitori ai sângelui. Iar el nu este bolnav de SIDA. Fiind Martor al lui Iehova, conştiinţa religioasă nu i-a permis să folosească sânge şi nici factori antihemofilici. — Vezi chenarul de la pagina 22.

Şi aceasta nu este totul. Guvernul prelungeşte ancheta până la sfârşitul anului 1995. Comisia ar avea timp să examineze eficienţa tratamentului fără sânge folosit în cazul a mii de Martori ai lui Iehova, adulţi şi copii. Aceste alternative se aplică la fel de bine şi altor pacienţi.

Medicii care folosesc aceste alternative au avut confirmarea acestui fapt, confirmare pe care au putut-o împărtăşi comisiei. În 1993, dr. Mark Boyd de la Universitatea McGill a declarat revistei The Medical Post următoarele: „Ar trebui într-adevăr să le fim oarecum recunoscători Martorilor lui Iehova, întrucât ei ne-au arătat cât de bine ne putem descurca şi fără transfuzii de sânge“. O comisie instituită de preşedintele Statelor Unite făcea, în 1988, următoarea observaţie: „Cea mai sigură măsură de prevedere referitoare la rezervele de sânge este aceea ca pacientul să nu intre în contact cu sângele altora, ori de câte ori este posibil lucrul acesta“. Respectând legea lui Dumnezeu care spune „să vă feriţi . . . de sânge“, Martorii lui Iehova au fost binecuvântaţi cu „cea mai sigură măsură de prevedere“ împotriva sângelui infectat şi a altor pericole pe care le implică transfuziile de sânge. — Faptele 15:20, 29.

Educaţia este necesară

Din nefericire, majoritatea victimelor transfuziilor cu sânge infectat nu au fost informate cu privire la alternativele care le-ar fi ferit de aceste tragedii. Pacienţilor nu li s-a oferit posibilitatea de a-şi exprima consimţământul conştient — de a accepta riscurile pe care le prezintă sângele sau de a folosi alternative mai sigure.

Dovezile prezentate comisiei dezvăluie faptul că este necesar ca medicii şi publicul să fie instruiţi cu privire la alternativele transfuziilor de sânge. O asemenea anchetă desfăşurată la un înalt nivel guvernamental ar putea avea un mare răsunet în Canada. Recomandările făcute de judecătorul Krever ar putea pregăti terenul pentru schimbările de atitudine şi educaţie referitoare la practica transfuziilor, schimbări necesare în medicina canadiană. Concluziile Comisiei de Anchetă vor fi de mare interes pentru toţi cei care doresc să evite pericolele pe care le implică transfuziile de sânge.

[Chenarul de la pagina 22]

ÎNFRUNTÂND HEMOFILIA FĂRĂ SĂ FOLOSESC SÂNGE

William J. Hall din Nipawin, Saskatchewan, a mărturisit comisiei cum reuşeşte el să înfrunte o formă gravă de hemofilie fără să folosească medicamente pe bază de sânge. Iată câteva extrase din copia declaraţiei sale:

◻ „Părinţii mei şi-au dat seama că eram hemofilic atunci când mi s-a umflat tot piciorul, de la degete până la şold, iar doctorii au diagnosticat aceasta drept hemofilie. . . .Cred că pe atunci aveam aproximativ un an“.

◻ „Niciodată nu am primit sânge şi nici un fel de medicament pe bază de sânge. . . . Este contrar convingerilor mele religioase să mi se administreze sânge, întrucât îl consider sacru.“

◻ Referitor la fratele său care avea şi el hemofilie, a spus: „El nu a avut aceeaşi credinţă [religie] ca mine, de aceea a acceptat să i se facă transfuzie şi a murit de hepatită“.

◻ Despre ulcerul duodenal de care s-a îmbolnăvit în 1962: „Doctorul a spus că, dacă nu iau sânge, voi muri. . . . Am fost tratat excelent [fără sânge] în spital“. Sângerarea a fost oprită.

◻ Referitor la o operaţie chirurgicală efectuată în 1971 pentru suturarea unui şold fracturat: „Nu a fost altceva decât o operaţie făcută cu atenţie, fără sânge. . . . Operaţia a reuşit“. Mai multe analize ale sângelui făcute atunci nu au descoperit nici un Factor VIII (factor de coagulare) în sângele lui.

◻ Cum se descurcă: „Duc o viaţă . . . atentă“. Aceasta include un anumit regim alimentar, odihnă, exerciţii fizice şi o atenţie deosebită acordată tratării umflăturilor, contuziilor şi sângerărilor.

◻ „Cred în relaxare şi în faptul de a medita la lucrurile bune pe care Dumnezeul nostru ni le-a pus la dispoziţie, şi astfel uit de îngrijorări. Se pare că aceasta mă ajută mult.“

William Hall are 76 de ani şi este Martor al lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Judecătorul Horace Krever, preşedintele comisiei

[Provenienţa fotografiei]

CANPRESS PHOTO SERVICE (RYAN REMIROZ)

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

William şi Margaret Hall au călătorit 370 de kilometri ca să depună mărturie în faţa Comisiei de Anchetă.