Lumea în obiectiv
„Planeta necunoscută“
În numai doi ani au fost descoperite în pădurea tropicală amazoniană trei specii de maimuţe necunoscute înainte. Pe întregul glob se descoperă anual în medie trei specii noi de păsări. În urma unui studiu efectuat asupra a 19 copaci din Panama, au fost găsite aproximativ 1 200 de specii de gândaci, 80 la sută dintre acestea nefiind cunoscute înainte. Revista UNESCO Sources remarcă următoarele: „Un număr imens de forme de viaţă rămâne necunoscut“. De exemplu, „aproximativ 40 la sută din peştele de apă dulce din America de Sud urmează să fie clasificat. . . . Ce vom descoperi însă în adâncimile, în mare parte neexplorate, ale oceanului?“ Problema devine şi mai serioasă atunci când se ia în considerare numărul imens de forme de viaţă minuscule: bacterii, fungi, nematode, arahnide, insecte şi plante nedescoperite încă. Doar „un gram din solul tropical, de exemplu, poate conţine cel puţin 90 de milioane de bacterii şi microbi“. Unii sunt de părere că numărul speciilor existente pe pământ „se ridică la 200 de milioane“, declară UNESCO Sources. În pofida explorării pe scară largă, pământul rămâne încă „planeta necunoscută“.
Schimbarea rapidă a valorilor în Canada
„În mai puţin de o generaţie, canadienii — atât englezi, cât şi francezi — au respins autoritatea bisericii, a statului, a monopolurilor şi a oligopolurilor, care aveau menirea de a sprijini şi de a face ordine în lumea comerţului şi în societate“, raportează The Toronto Star. De ce? Deoarece ei doresc o răsplată materială imediată. Se încearcă „să se obţină totul“ imediat. „Codul moral iudeo-creştin a fost înlocuit de umanismul laic, iar ortodoxismul catolic de hedonismul material. Puţini sunt dispuşi să amâne răsplata pentru lumea cealaltă, cu atât mai puţin pentru bătrâneţe“, adaugă Star. Dumnezeu nu mai este considerat o fiinţă supranaturală. De aceea, nu mai există teamă, nu mai există vinovăţie. Interesele spirituale suferă, întrucât toate eforturile se concentrează asupra creşterii la maximum a recompenselor din lumea materială.
Previziune despre secolul al XX-lea
Ar fi putut vreunul dintre cei care au trăit în secolul trecut să-şi fi imaginat progresele din zilele noastre, de pildă automobilele, mijloacele de transport în comun, muzica electronică şi faxul? În 1863, scriitorul francez Jules Vernes, bine cunoscut pentru romanele sale Ocolul pământului în 80 de zile şi 20 000 de leghe sub mări, a prezis astfel de progrese, şi chiar şi altele, într-un roman nepublicat până de curând, intitulat Parisul în secolul al XX-lea. Deşi editorul lui Vernes nu a vrut să-l publice, pretinzând că este prea deplasat şi de necrezut, lucrarea recent descoperită zugrăveşte o imagine uimitor de exactă a vieţii din secolul nostru, al XX-lea, incluzând în aceasta armele sofisticate, scaunul electric, poluarea şi blocajele de circulaţie. Vernes a prevăzut o populaţie copleşită de probleme, care şi-a pierdut interesul faţă de realizările tradiţionale şi faţă de cultura trecutului, o societate înrobită de spiritul comercial şi dependentă de tehnologie. Ziarul parizian International Herald Tribune consemna: „Vernes nu numai că a prevăzut numeroase performanţe ale tehnologiei moderne, dar a şi înţeles care vor fi unele dintre cele mai înspăimântătoare consecinţe ale acesteia“.
Valul de delicte din Japonia
Japonia, considerată până nu de mult relativ ferită de delicte, se confruntă în prezent cu un val de delicte, pentru care poliţia învinuieşte recesiunea, contrabanda cu arme, care ia amploare, şi puterea tot mai redusă a crimei organizate. Potrivit spuselor ofiţerului de poliţie Takaji Kunimatsu, delictele în care s-a făcut uz de arme au atins nivele record nivele care, dacă nu sunt ţinute sub control, vor „zgudui fundamentul ordinii publice“ din Japonia. Potrivit cu Mainichi Daily News, delictele comise de „oameni obişnuiţi“ iau şi ele amploare, în parte din cauza „stresului permanent provocat de viaţa din oraşele supraaglomerate“. Ca să-i ajute pe orăşeni să supravieţuiască, profesorul de sociologie Susumu Oda a sugerat următoarele: folosiţi un limbaj politicos minim, cum ar fi faptul de a răspunde la salut, de a rosti un „scuză-mă“ când este cazul şi de a zâmbi pentru a „risipi orice urmă de duşmănie“. Învăţaţi arta de a refuza în mod politicos. Obişnuiţi-vă să folosiţi lanţuri de siguranţă la uşi. Consideraţi-i pe poliţişti drept aliaţi. Şi „nu consideraţi instruirea în artele marţiale drept un mijloc de autoapărare în caz de necesitate. Dacă le veţi practica, mai degrabă veţi răni grav pe cineva“.
Riscurile transfuziilor de sânge
„Rezervele de sânge din Canada ar putea fi supuse analizei timp de o mie de ani de acum încolo şi tot va fi riscant să accepţi transfuzii de sânge“, consemna The Toronto Star. Pledând în faţa unei comisii care investighează gradul de siguranţă al rezervelor de sânge din Canada, dr. William Noble de la spitalul „St. Michael“ a declarat: „Ele (riscurile) există şi vor exista întotdeauna“. Riscurile pe care le implică transfuziile de sânge includ „orice, începând de la reacţiile de respingere până la contractarea bolii SIDA prin sângele donat“, afirmă Star. Experţii în administrarea transfuziilor de sânge susţin că astăzi tot mai mulţi pacienţi se tem să nu contracteze SIDA prin sânge. Dr. Noble afirmă: „Nu trece nici o zi fără să nu ne întrebăm: «Să fac sau să nu fac o transfuzie?»“
Bucăţi de carne de urs
„În Canada, traficul ilegal de bucăţi de carne sau organe de urs negru poate fi mai profitabil decât traficul internaţional de droguri“, se afirmă în The Toronto Star. Practicanţii medicinei tradiţionale din ţările mai bogate ale Asiei, precum China, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan şi Hong Kong, solicită o cantitate neobişnuit de mare de vezică biliară şi labe de urs. „Un funcţionar guvernamental din California a estimat că preţul la negru (preţul plătit de ultimul consumator) pentru un kilogram de vezică de urs a depăşit în Asia 1 milion de dolari (S.U.A.), în timp ce bila a fost «înmulţită» (diluată) cu bilă de vacă sau de porc“, adaugă revista Star. „Prin comparaţie, preţul la negru al cocainei în metroul din Toronto se ridică la aproximativ 100 000 de dolari pentru un kilogram.“ Specialistul Carole Saint-Laurent, de la World Wildlife Fund/Canada, care se ocupă de speciile ameninţate cu dispariţia, afirmă: „Aceasta este o afacere profitabilă“. Există temeri că cererile pentru carne sau organe de urs vor continua să crească. Populaţia de urşi din Asia a fost deja în cea mai mare parte distrusă.
Speciile ameninţate din Brazilia
„Brazilia deţine de trei ori mai multe păduri tropicale decât orice altă ţară, ocupă primul loc în lume în privinţa diversităţii vieţuitoarelor existente şi posedă încă cele mai variate mamifere: 460 de specii“, consemnează ziarul O Estado de S. Paulo. „Pe de altă parte, Brazilia ocupă primul loc şi în ce priveşte speciile ameninţate, în număr de 310, dintre care 58 sunt mamifere.“ Deşi încă nu a dispărut nici un mamifer, „12 la sută dintre mamiferele din Brazilia sunt în pericol“, iar între acestea putem aminti „maimuţica-leu roşcată, care trăieşte numai în Brazilia“. Câteva dintre speciile pe cale de dispariţie „trăiesc în zone atât de restrânse, încât orice intervenţie în habitatul lor le poate cauza dispariţia“. Potrivit celor menţionate în ziar, o specie este considerată dispărută dacă în decurs de 50 de ani nu se găseşte nici un exemplar care să trăiască în libertate.
Populaţia planetei
Potrivit statisticilor UNFPA (Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie), la jumătatea anului 1994 populaţia planetei a atins cifra de 5,66 miliarde. Perspectivele indică faptul că până în 1998 se va ajunge la cifra de 6 miliarde, în 2025 la 8,5 miliarde, iar în 2050 la 10 miliarde, creşterea înregistrându-se aproape în întregime în Asia, Africa şi America Latină. Africa, în care rata anuală a creşterii demografice este de 2,9 la sută, constituie regiunea cu cea mai rapidă creştere din lume. Europa este regiunea cu rata cea mai scăzută: 0,3 la sută. UNFPA mai arată că până la finele secolului, adică peste numai cinci ani, jumătate din populaţia lumii va locui în zone urbane. Până atunci, 300 de oraşe din ţările în curs de dezvoltare vor avea peste un milion de locuitori, spre deosebire de astăzi, când există numai 125 de astfel de oraşe.
Cheia: calitatea relaţiilor
„Ceea ce indică dacă adolescenţii vor folosi droguri sau dacă vor avea probleme de comportament este genul de relaţii pe care le au adolescenţii, şi nu genul de familie din care provin ei“, declară The Toronto Star. Un studiu al Fundaţiei de Cercetări a Dependenţei realizat asupra a 2 057 de tineri din Ontario a dezvăluit faptul că „natura relaţiilor familiale are o influenţă mai puternică decât structura în sine a familiei“, susţinea cercetătorul Ed Adlaf. Adolescenţii care se bucură de relaţii bune în cadrul familiei, chiar dacă au părinţi adoptivi sau vitregi sau un singur părinte, o duc mai bine decât cei care au familii intacte, dar în care nu există relaţii corespunzătoare. „Printre cei care discută cu regularitate despre problemele lor cu părinţii se înregistrează cea mai scăzută rată a delincvenţei“, menţiona Star. „În rândul celor care nu discută niciodată cu nici unul dintre părinţi despre problemele lor există cea mai înaltă rată în ce priveşte folosirea abuzivă a băuturilor alcoolice, a drogurilor şi a delincvenţei.“ Timpul pe care îl petrec adolescenţii cu familiile lor, calitatea relaţiilor dintre ei şi faptul că părinţii se interesează unde se duc şi ce fac copiii lor constituie factorii principali în reducerea problemelor. Adlaf declara: „Este important să petreci timp cu copiii şi să-ţi faci timp pentru a fi împreună cu ei“.