Zanzibar — „Insula mirodeniilor“
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA
INSULA Zanzibar este situată la treizeci şi cinci de kilometri de coasta central-estică a Africii. Scăldată de apele albastre şi calde ale Oceanului Indian, mărginită de plaje albe şi împodobită cu dealuri vălurite şi cu palmieri care se leagănă în bătaia alizeelor, Zanzibar este o insulă cu adevărat pitorească. Deşi este relativ mică — are lungimea maximă de 85 de kilometri şi lăţimea de 39 de kilometri —, ea a jucat un rol important în istoria Africii.
Timp de secole, Zanzibar a fost vizitată de perşi, arabi, indieni, portughezi, britanici, asiatici, nord-americani şi, bineînţeles, de africani continentali. Principala atracţie de atunci o constituia profitabilul comerţ cu sclavi. Totodată comercianţii şi exploratorii îşi procurau proviziile de aici. De fapt, din secolul al XIX-lea, majoritatea exploratorilor europeni ai Africii au străbătut această insulă! Nu este de mirare că ea a ajuns să fie numită Poarta Africii.
Cuişoarele şi întrebuinţările lor
Sultanul de Oman, Sayid Said, şi-a părăsit teritoriul natal, Golful Persic, şi s-a stabilit în Zanzibar în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ca guvernator al insulei, el i-a determinat pe proprietarii arabi de plantaţii de nuci de cocos să nu mai cultive nuci, ci altceva mult mai profitabil: arbori de cuişoare. Către sfârşitul vieţii sale, câştigurile datorate cuişoarelor erau depăşite doar de cele rezultate din comerţul cu sclavi şi cu fildeş. Aşadar, atunci când comerţul cu sclavi a încetat, Zanzibar a devenit cunoscută ca Insula mirodeniilor. În prezent, ea este principala sursă de cuişoare din lume.
Cuişoarele sunt, de fapt, mugurii florali uscaţi ai unui arbore tropical veşnic verde, a cărui denumire ştiinţifică este Eugenia caryophyllata. În Zanzibar, un arbore obişnuit are aproape 9 metri înălţime. Mugurii florali sunt culeşi, în general, când au culoarea brun-roşcat şi aproape 1,3 centimetri. Un arbore sănătos poate produce până la 34 de kilograme de muguri. După recoltat, ele se expun la căldura dogoritoare a soarelui tropical, pentru uscare.
Datorită mirosului lor parfumat şi gustului picant, cuişoarele sunt folosite în special la gătit. Ele dau adesea un gust mai intens cărnii şi legumelor. Sau dacă zdrobiţi uşor patru sau cinci muguri şi îi puneţi în apă clocotită veţi obţine un ceai condimentat! Într-o zi geroasă de iarnă, vinul roşu se poate transforma într-o băutură reconfortantă dacă este încălzit şi i se adaugă câteva cuişoare. Unii folosesc cuişoarele pentru împrospătarea aerului din baie, înfigând circa 20 de cuişoare într-o portocală şi lăsând-o atârnată aproape o săptămână. Stomatologii au folosit uleiul de cuişoare ca anestezic local pentru alinarea durerii. Cuişoarele sunt folosite şi la prepararea apei de gură şi a parfumurilor. Nu e de mirare că această insulă micuţă este renumită pentru producţia ei de mirodenii!
Oamenii
Adevăratele „mirodenii“ ale Zanzibarului le constituie populaţia locală. În momentul în care păşeşti pe insulă, eşti întâmpinat cu căldură de localnici. Ei par foarte degajaţi şi îşi fac timp să discute unul cu altul. În timpul unei conversaţii, s-ar putea ca ei să-şi strângă mâna în mod repetat, poate chiar de trei sau patru ori în interval de zece minute. Acesta este modul spontan în care ei reacţionează la orice se spune cu umor.
Dacă vizitaţi una dintre locuinţele lor, veţi fi trataţi cu bine cunoscuta lor ospitalitate. Un vizitator trebuie să primească întotdeauna ce este mai bun. Dacă el soseşte pe neaşteptate în timpul mesei, nu încape discuţie: el trebuie să li se alăture şi să mănânce pe săturate. O astfel de ospitalitate aminteşte de timpurile biblice. — Compară cu Geneza 18:1–8.
Totodată, locuitorii din Zanzibar au un aspect variat şi exotic. Femeile poartă buibui — o rochie gen pelerină, care le acoperă din cap până la glezne — atunci când se află în public. Este interesant că această pelerină poate acoperi o rochie în stil occidental. Cât despre bărbaţi, ei sunt îmbrăcaţi într-un kanzu, o mantie albă sau în culori pastelate, şi poartă kofia, o bonetă împletită.
Dacă o persoană s-ar plimba prin zona istorică a oraşului Zanzibar, numită Oraşul de Piatră, s-ar simţi purtată înapoi în timp. Labirintul de străzi şi alei nu are trotuare. Uşile multor magazine dau direct în stradă. Există apoi mulţi vânzători ambulanţi, cum ar fi cei care vând kahawa, o cafea arabică dulce, condimentată cu ghimber.
Însă nici cuvintele, nici fotografiile nu reuşesc să descrie frumuseţea Zanzibarului. Renumele său de „insula mirodeniilor“ este bine meritat în mai multe privinţe.
[Harta de la pagina 16]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
ZANZIBAR
[Provenienţa fotografiei de la pagina 17]
Africa cu graniţele naţionale: The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck