Vor predica ei de la uşă la uşă?

„PAPA trimite predicatori pe străzile Romei.“ Acesta era titlul unui articol redactat de Greg Burke. El scria: „Papa Ioan Paul i-a îndemnat pe catolicii din Italia să urmeze exemplul unor secte ca Martorii lui Iehova, care şi-au câştigat adepţi în ţară, şi să înceapă să predice de la uşă la uşă.

«Nu e timpul să ne fie ruşine de Evanghelie, e timpul să o predicăm de pe acoperişul caselor», le spunea luni Papa celor 350 de predicatori itineranţi şi profesori de religie. . . .

«Sper ca proiectul vostru de a proclama Evanghelia pe străzi . . . să dea roade bogate», le-a spus el. «Voi aţi redescoperit un stil de predicare ce ajunge chiar şi la cei care s-au rătăcit de la credinţ㻓.

Reporterul Burke nota: „În Italia, în ultimele două decenii, asistenţa în cadrul Bisericii Catolice a scăzut în mod drastic, iar entuziasmul Papei faţă de predicatorii de la uşă la uşă pare să fie, cel puţin în parte, o consecinţă a scăderii influenţei acesteia“.

Un astfel de îndemn de a începe „să predice de la uşă la uşă“ nu este complet nou. Un papă anterior, Paul al VI-lea, spunea că Biserica Catolică „există pentru a evangheliza“. Iar actualul papă, Ioan Paul al II-lea, a emis în 1991 enciclica sa Redemptoris Missio pentru a conştientiza Biserica de necesitatea de a îndeplini porunca lui Isus de a predica în public.

Redactorul romano-catolic Peter Hernon punea următoarea întrebare în ziarul londonez Catholic Herald: „Ce s-a întâmplat cu evanghelizarea?“ El era îngrijorat pentru mult slăvita „decadă a evanghelizării“ din care s-au scurs deja câţiva ani. Când l-a întrebat pe un episcop despre absenţa progresului, acesta i-a răspuns: „Nu trebuie să vă grăbiţi. Biserica există doar de 2 000 de ani“.

Nu este de mirare că Hernon a întrebat: „Unde este urgenţa transmisă de Isus atunci când şi-a trimis discipolii să evanghelizeze satele dimprejur? Sau cea transmisă de Sf. Pavel prin cuvintele: «Vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! (1 Co 9:16)»?“ Într-adevăr, îi vor imita catolicii pe creştinii timpurii care au predicat în public şi „din casă în casă“? — Faptele 5:42; 20:20, Regele Carol.

Hernon a recunoscut că, referitor la evanghelizarea de la uşă la uşă, el poate „auzi murmure sceptice de genul «teoretic, nepractic». Nu este aşa“, răspunde Hernon. „Pentru a explica această pretenţie trebuie să folosesc un termen cam îndrăzneţ. Ştiu că este cam îndrăzneţ deoarece, ultima dată când l-am folosit într-un articol catolic, întreaga parte a fost scoasă (deşi nimic altceva nu a fost modificat). Termenul este Martorii lui Iehova. . . . Fiecare Martor învaţă, de asemenea, că, prin însăşi vocaţia sa interioară, el este neapărat un misionar.“

Deşi Hernon nu este de acord cu convingerile Martorilor lui Iehova, el recunoaşte că, dacă cineva priveşte la metodele lor de predicare, „este greu să nu-şi amintească de Biserica timpurie, aşa cum este ea descrisă în Faptele apostolilor“.

Martorii lui Iehova îşi continuă cu zel ministerul de la uşă la uşă, îndeplinind astfel, în aceste timpuri moderne, porunca lui Isus Cristos: „Şi-Mi veţi fi martori . . . până la marginile pământului“. — Faptele 1:8.