Misionarii — Purtători de lumină sau de întuneric? Partea a VI-a

Făcând adevăraţi discipoli astăzi

ISUS CRISTOS a poruncit: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i“ (Matei 28:19, NW). Everyman’s Encyclopedia spune că această poruncă a fost „executată de creştini în orice epocă“, deşi adaugă că „uneori cu foarte puţină vigoare“. Cartea The Missionary Myth (Mitul misionar) pune întrebarea: „S-a sfârşit oare era misionară?“

În ianuarie 1994, revista Newsweek prezenta următorul raport: „Papa Ioan Paul al II-lea pune romano-catolicismul pe străzi“. Revista explica: „El trimite 350 de evanghelizatori laici ca să caute prozeliţi în discotecile, supermagazinele şi staţiile de metrou din Roma. Programul-pilot începe în Miercurea Cenuşii (16 febr.). Dacă va da rezultate, pontiful va acţiona la nivel mondial — o mişcare ce ar putea avea drept urmare misionari catolici bătând la fiecare uşă, din Buenos Aires până în Tokyo“.

Pe de altă parte însă, Martorii lui Iehova au înţeles de mult timp că au obligaţia de a efectua lucrarea de evanghelizare (2 Timotei 4:5). Bineînţeles, nu toţi predică în ţări străine ca misionari. Însă ei pot predica — şi chiar predică — oriunde se află. În acest sens, ei sunt cu toţii misionari.

O şcoală specială

La începutul anilor ’40, Societatea Watch Tower a înfiinţat o şcoală în cadrul căreia miniştrii cu experienţă să fie instruiţi pentru a sluji ca misionari în ţări străine, unde era o acută nevoie de ajutor. De-a lungul anilor, programa şcolară s-a modificat, însă ea nu şi-a schimbat niciodată obiectivul principal de a pune accentul pe studierea Bibliei şi de a efectua vitala lucrare de evanghelizare.

Numele ales pentru noua şcoală era Galaad, care, în ebraică, înseamnă „Movila Mărturiei“. Contribuind la înălţarea unei movile de mărturie spre gloria lui Iehova, Galaadul a jucat un rol vital în efectuarea lucrării mondiale de predicare prezise de Isus pentru zilele noastre. — Matei 24:14.

Adresându-se primei clase a Şcolii Galaad în 1943, Nathan H. Knorr, preşedintele de atunci al Societăţii Watch Tower, spunea: „Vouă vi se acordă o pregătire suplimentară pentru o lucrare similară celei efectuate de apostolul Pavel, de Marcu, de Timotei şi de alţii care au călătorit în toate părţile Imperiului Roman proclamând mesajul despre Regat. . . . Principala voastră lucrare este aceea de a predica evanghelia Regatului din casă în casă, aşa cum au făcut Isus şi apostolii“.

La încheierea cursului de instruire a primei clase, absolvenţii au fost trimişi în nouă ţări latino-americane. Până la ora actuală, la Şcoala Galaad au fost instruiţi peste 6 500 de cursanţi provenind din peste 110 ţări şi au fost trimişi ca misionari într-un număr cu mult peste 200 de ţări şi teritorii insulare.

Diverse feluri de misionari

Articolele precedente din această serie au vorbit despre activitatea misionarilor creştinătăţii în trecut. Mulţi, asemenea celor trimişi în Groenlanda, au tradus Biblia sau porţiuni ale ei în limbile locale. Însă deseori, misionarii din trecut, în loc să le predea oamenilor Biblia s-au interesat de altceva.

De exemplu, misionarii pe care creştinătatea i-a trimis în Japonia s-au preocupat de „instituţii educative şi de şcoli“, notează Kodansha Encyclopedia of Japan. Ea spune: „Mai mulţi misionari s-au distins prin erudiţia lor“. Ei au devenit lingvişti sau profesori, predând discipline ca literatura, limba, istoria, filozofia, religiile orientale şi folclorul japonez. „Instituţiile de caritate şi pentru bunăstare socială au constituit totodată o parte importantă a lucrării misionare“, adaugă enciclopedia.

În general, misionarii nu au acordat o prioritate absolută predicării evangheliei. Ei au pus prea mult accent pe satisfacerea necesităţilor fizice în locul celor spirituale. S-au concentrat asupra intereselor personale. Astfel, un misionar al Bisericii Anglicane, trimis în Japonia în 1889, este în prezent cunoscut cel mai bine ca „promotorul căţăratului pe munţi în Japonia“.

Misionarii instruiţi la Galaad se deosebesc substanţial de misionarii creştinătăţii. În capitolul 23, cartea Martorii lui Iehova — proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu (engl.) face următoarea remarcă: „Misionarii care au absolvit Şcoala Galaad îi învaţă pe oameni Biblia. În loc să ridice biserici şi să aştepte ca oamenii să vină la ei, ei merg din casă în casă . . . nu pentru a fi serviţi, ci pentru a servi“.

Care au fost roadele?

După secole întregi în care puteau face discipoli creştini, ce succese au înregistrat misionarii creştinătăţii în Europa? Cartea A Global View of Christian Missions răspunde: „Se estimează că 160 de milioane de persoane din Europa nu au nici o apartenenţă religioasă. Printre cei care se mai declară creştini există puţini care îşi iau religia în serios. . . . Oricât de mult am da frâu liber imaginaţiei, nu putem numi Europa un continent creştin“.

Ce se poate spune despre Asia? Kodansha Encyclopedia of Japan răspunde: „În opinia maselor, creştinismul mai este considerat o credinţă «străină», . . . nepotrivită pentru japonezul de rând. . . . Mişcarea creştină rămâne la periferia societăţii japoneze“. De fapt, în Japonia, mai puţin de 4% din populaţie sunt creştini declaraţi, în India, mai puţin de 3%, în Pakistan, mai puţin de 2% şi în China, mai puţin de 0,5%.

Care este situaţia în Africa, după secole de activitate misionară a creştinătăţii? Într-un raport care vorbea despre întrunirea episcopilor africani ţinută în primăvara anului trecut la Roma, revista germană Focus declara: „Religiile africane nu mai trebuie condamnate ca fiind o idolatrie păgână. Documentul oficial, deşi nepublicat încă, plasează «religiile africane tradiţionale» la rangul de parteneri de onoare esenţiali. Membrii lor sunt demni de consideraţie. Sinodul a recunoscut că religiile condamnate în trecut ca fiind de natură fetişistă au «determinat adesea până şi stilul de viaţă al celor mai convinşi catolici»“.a

După ce au dispus de secole pentru a face discipoli creştini în Americi, ce succese au înregistrat misionarii creştinătăţii? Cartea Mission to the World răspunde: „«America Latină» merită încă titlul de «continentul neglijat» în pofida marelui progres înregistrat în activitatea misionară din ultimele decenii“. Cu privire la Statele Unite, Newsweek notează că studiile recente „demonstrează că, deşi peisajul american este impregnat de religie, doar o minoritate o iau în serios. . . . Jumătate din cei intervievaţi în cadrul sondajelor de opinie care răspund că îşi petrec duminica la biserică nu spun adevărul. . . . Aproape o treime dintre americanii de la 18 ani în sus au o concepţie totalmente laică . . . Doar 19% . . . îşi practică cu regularitate religia“.

În concluzie, în eforturile lor de a reduce problemele legate de sărăcie, sănătate precară şi lipsă de educaţie, misionarii creştinătăţii au susţinut, ca grup, metodele umane care au adus, în cel mai bun caz, doar o uşurare parţială şi temporară. Pe de altă parte însă, adevăraţii misionari creştini îndreaptă atenţia oamenilor spre Regatul întemeiat al lui Dumnezeu, care va aduce în curând o uşurare definitivă şi de durată. Acesta nu va reduce doar problemele; le va rezolva. Da, Regatul lui Dumnezeu îi va aduce omenirii sănătate perfectă, securitate economică autentică, nesfârşite posibilităţi de a avea o muncă productivă pentru toţi şi viaţă fără sfârşit! — Psalmul 37:9–11, 29; Isaia 33:24; 35:5, 6; 65:21–23; Apocalipsa 21:3, 4.

Misionarii creştinătăţii pot spune că persoanele care se declară creştini şi care asistă ocazional la serviciile religioase constituie o dovadă că ei au făcut „discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i“. Însă faptele arată că aceşti misionari nu au reuşit să înveţe persoanele botezate ‘să respecte toate lucrurile pe care li le-a poruncit Isus’. — Matei 28:19, 20, NW.

Totuşi, activitatea de predare efectuată de adevăraţii creştini va continua chiar şi în lumea nouă a lui Dumnezeu. Ea va ajunge să cuprindă milioane de înviaţi care vor avea nevoie de instruire în căile lui Dumnezeu. Apoi, fără intervenţia satanică, creştinii vor avea încântătorul privilegiu de a continua să facă discipoli — aşa cum, de altfel, o fac de zeci de ani.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 17]

Cum i-au ajutat pe oameni

Următoarele comentarii provin de la persoane care au beneficiat de ajutorul misionarilor instruiţi la Galaad.

„Ceea ce m-a uluit a fost tenacitatea lor, faptul că au acceptat atât de multe diferenţe faţă de ţara lor natală: clima, limbile, obiceiurile, hrana şi religiile. Însă ei au perseverat în însărcinările lor, unii chiar până la moarte. Bunele lor obiceiuri de studiu şi zelul lor în minister m-au ajutat să cultiv aceleaşi obiceiuri.“ — J. A., India.

„Am fost impresionat de punctualitatea misionarului în timp ce studia cu mine. El a manifestat o remarcabilă stăpânire de sine, suportându-mi prejudecăţile şi ignoranţa.“ — P. T., Thailanda.

„Soţia mea şi cu mine am apreciat puritatea manifestată de misionarii Martori. Activitatea lor ne-a influenţat să facem din serviciul cu timp integral obiectivul nostru, iar astăzi avem privilegiul de a fi noi înşine misionari.“ — A. C., Mozambic.

„Viaţa mea devenise egocentrică. Întâlnirea cu misionarii mi-a furnizat imboldul necesar pentru a o schimba. La ei am văzut nu o fericire de suprafaţă, ci una autentică.“ — J. K., Japonia.

„Misionarii creştinătăţii duceau o viaţă confortabilă. Aveau slujitori care le făceau curăţenie, le pregăteau mâncarea, le spălau rufele, le îngrijeau grădina şi le conduceau maşina. Am fost surprins să văd că misionarii de la Galaad se autogospodăresc cu eficienţă şi, în acelaşi timp, ajută populaţia locală să înveţe despre Regatul lui Dumnezeu.“ — S. D., Thailanda.

„Surorile misionare mergeau pe biciclete pentru a-i vizita pe oameni chiar şi atunci când temperatura se ridica la 46° C. Ospitalitatea şi imparţialitatea lor, precum şi perseverenţa lor m-au ajutat să identific adevărul.“ — V. H., India.

„Misionarii nu se simţeau superiori. Ei s-au adaptat cu umilinţă nivelului localnicilor şi condiţiilor de trai sărăcăcioase. Ei au venit ca să slujească, aşa că nu se plângeau niciodată, ci întotdeauna păreau bucuroşi şi mulţumiţi.“ — C. P., Thailanda.

„Ei nu au diluat adevărul Bibliei. Cu toate acestea, nu i-au făcut pe localnici să simtă că orice aspect al culturii lor tradiţionale era greşit sau că trebuiau să adopte metodele occidentale. Nici nu i-au făcut vreodată pe alţii să se simtă inferiori sau incompetenţi.“ — A. D., Papua-​Noua Guinee.

„Spre deosebire de misionarii creştinătăţii, ea era dispusă să stea pe pardoseală cu picioarele încrucişate, în stil coreean, în timp ce ne ţineam studiul biblic. Era dispusă să mănânce mâncarea noastră coreeană. Afecţiunea pe care am simţit-o pentru ea m-a ajutat să progresez.“ — S. K., Coreea.

„Aveam zece ani şi ieşeam de la şcoală la amiază. Un misionar m-a invitat să-l însoţesc după-amiezele în ministerul de teren. M-a învăţat multe principii biblice şi mi-a insuflat o apreciere reală pentru organizaţia lui Iehova.“ — R. G., Columbia.

„Ei m-au învăţat să perseverez în însărcinările primite făcând ce trebuie făcut fără să mă plâng. Le mulţumesc din adâncul inimii lui Iehova şi lui Isus Cristos pentru că ne-au trimis misionarii.“ — K. S., Japonia.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Misionari instruiţi la Galaad provenind din 16 ţări relatează experienţe la un congres recent.