Aligatori — Rari, albi şi cu ochii albaştri!
RAPORTUL care urmează, realizat de Curt Burnette pentru Institutul Audubon, prezintă istoria extraordinarilor aligatori albi.
„Aligatorii cu pielea albă şi ochii albaştri sunt rezultatul unei mutaţii genetice suferite de aligatorul american, şi nu o altă specie. Această mutaţie se numeşte leucism, prin urmare aceşti aligatori sunt afectaţi de leucism. Exemplarele albinoase au pielea albă şi ochii roz-gălbui. Cele afectate de leucism au ochii pigmentaţi. Albinismul este rar, însă leucismul este şi mai rar. Deşi se mai cunosc cazuri de leucism în cadrul altor câtorva specii de animale, aligatorii albi sunt primele cazuri de leucism cunoscute în rândul aligatorilor.
Există 18 aligatori albi, toţi descoperiţi în acelaşi cuib, spre sfârşitul lui august 1987. Trei pescari cajun i-au descoperit în apropiere de Houma (Louisiana, S.U.A.), la sud-vest de New Orleans. La 5 septembrie 1987, când primele exemplare au fost aduse la Grădina Zoologică Audubon, acestea erau în vârstă de peste o săptămână. În afara celor 18 exemplare albe, au mai fost capturaţi 7 dintre fraţii lor de culoare obişnuită, însă un număr neprecizat de exemplare obişnuite au scăpat. Cuibul se afla pe terenul aparţinând Louisiana Land and Exploration Company (LL&E). Cu toate că zona cuibului a fost supravegheată şi au fost adunate ouăle din care mai târziu au ieşit pui, de atunci nu s-au mai descoperit alţi aligatori albi.
Toţi cei 18 aligatori albi şi cei 7 fraţi ai lor sunt masculi. Acest lucru este posibil, deoarece sexul puilor de aligator este determinat de temperatura cuibului, astfel încât pot fi toţi masculi, toţi femele sau de ambele sexe. În momentul redactării acestui articol, aligatorii au ajuns la maturitate sexuală (5–6 ani). Dimensiunile celor 18 variază între 1,5 şi peste 2,4 metri, iar greutatea între 25–30 şi 120 de kilograme, acesta fiind rezultatul diverselor tehnici de creştere. Aligatorii de la crescătoria LL&E se dezvoltă mai repede.
LL&E este proprietara a 14 aligatori albi şi a donat cu amabilitate 4 exemplare Institutului Audubon. Actualmente, institutul îi expune pe 2 dintre aceştia la Grădina Zoologică din Audubon şi pe ceilalţi 2 la Acvariul Americilor. Doi aligatori sunt daţi cu împrumut, prin rotaţie, altor grădini zoologice şi acvarii şi au fost deja în peste douăsprezece locuri din Statele Unite şi într-o grădină zoologică din Japonia.
Aligatorii albi sunt acum cunoscuţi în lumea întreagă. Vestea despre descoperirea lor a fost difuzată în lumea întreagă de CNN. Au apărut de multe ori la TV, de exemplu în cadrul emisiunii Today Show, în programele prezentate de Nashville Network, în Tonight Show, în jurnalul de ştiri matinale al CBS, în programul «Late Night with David Letterman», în programele difuzate de Christian Broadcast Network şi la MTV, precum şi în străinătate, în diverse rubrici de ştiri şi matinee. În lumea întreagă apare din când în când câte un ziar sau o revistă care le dedică un articol. Cu câţiva ani în urmă, o revistă franceză a publicat un articol şi o serie de fotografii, iar publicul a fost atât de entuziasmat, încât s-a publicat o continuare.
Cum se face că există atât de puţini aligatori albi şi că nimeni nu a văzut vreunul înainte? În afara faptului că sunt rezultatul unor mutaţii rare, aligatorii afectaţi de albinism sau de leucism se află într-un dezavantaj net faţă de aligatorii obişnuiţi, iar aceasta îi poate costa viaţa. Când puiul de aligator iese din ou, el are o lungime de numai 20 până la 25 de centimetri. Mama supraveghează cuibul un timp, însă curând după aceea, micuţii aligatori sunt abandonaţi. La ieşirea din ou, puii de aligator obişnuiţi sunt galbeni cu dungi negre, confundându-se cu mediul înconjurător. Un pui cu pielea albă va putea fi reperat cu uşurinţă şi va cădea victimă diferiţilor prădători.
În încheiere, două lucruri interesante şi insolite în legătură cu aligatorii albi: petele lor negre şi temperamentul lor. Doar foarte puţini aligatori albi au pete negre la ieşirea din ou. Cei mai mulţi nu au nici una. Pe măsură ce cresc însă, multora încep să le apară nişte pete negre, aproape toate situându-se doar în jurul capului şi al gâtului. Acest fapt a făcut mai uşoară identificarea lor, deşi unora nu le-a apărut niciodată vreo pată.
În fine, toţi cei care au lucrat cu aligatorii albi afirmă în unanimitate că aceştia sunt mult mai agresivi şi mai imprevizibili decât aligatorii obişnuiţi. Nimeni nu ştie cu exactitate de ce este aşa, însă sunt trataţi ca şi cum ar fi mai degrabă crocodili rapizi şi impulsivi decât aligatori, animale care sunt relativ mai greoaie şi mai indolente. Încă unul dintre multele mistere care învăluie aceste albe minunăţii ale mlaştinilor!“ — De Curt Burnette, Institutul Audubon.
[Provenienţa fotografiilor de la paginile 16, 17]
Foto: Grădina Zoologică Audubon, New Orleans.