Giganţi impresionanţi din nordul Canadei

De la corespondentul nostru din Canada

„REGELE Nordului“ şi „Stăpânii Arcticii“ sunt titluri impresionante atribuite celor aproximativ 30 000 de urşi polari care hoinăresc prin tot Bazinul Polar Nordic.

Există câteva populaţii distincte de urşi polari. Un grup a ales ca domeniu al său coasta sud-vestică a Golfului Hudson din Canada, de la Insula Akimiski din Golful James până la golfuleţul Chesterfield, aflat la nord. Astfel, localitatea Churchill (Manitoba), situată între ele, a fost supranumită „capitala mondială a ursului polar“.

Ursul polar cutreieră neobosit şi plin de curiozitate prin domeniul său. Acest lucru i-a atras numele poetic inuit Pihoqahiak, care înseamnă „cel veşnic hoinar“.

Ursul polar i-a fascinat pe primii exploratori ai ţinuturilor nordice. John Muir, un naturalist american, l-a descris drept ‘un animal cu înfăţişare distinsă şi cu o putere enormă, trăind curajos şi prietenos printre gheţurile eterne’.

Deşi cântăresc între 450 şi 640 de kilograme, ei au aproape agilitatea felidelor. Un biolog a spus: „Ei sunt asemenea felidelor mari. Efectiv este de necrezut cât de rapizi sunt — o, au o viteză . . .!“

Împerechere şi hibernare

Masculul nu este ‘om de casă’. După împerechere, el îşi lasă femela să se descurce singură cu toată responsabilitatea creşterii puilor. Ovulul fecundat în uterul mamei se divide de mai multe ori, după care rămâne patru sau cinci luni în stare latentă.

Când are loc implantarea oului şi începe dezvoltarea, femela sapă un bârlog de zăpadă în cel mai înalt nămete pe care îl găseşte sau un bârlog de pământ de-a lungul malului unui lac. Acolo ea rămâne până la sfârşitul lunii martie, fără să mănânce, fără să urineze sau să defecheze.

Bârlogul este bine conceput. De la intrare, un tunel urcă în pantă circa 2 metri până la spaţioasa-i locuinţă. Aici căldura emanată de corpul ei este blocată, astfel încât în bârlog este adesea o temperatură cu 20° C mai ridicată decât cea de afară. O mică deschizătură în acoperiş permite eliminarea aerului viciat. În caz de nevoie se pune o pardoseală nouă, bătătorind zăpada răzuită din acoperiş.

V-aţi aştepta ca un astfel de urs uriaş să dea naştere unor progenituri pe măsură. Dar nou-născuţii cântăresc doar circa 0,5 kilograme! În mod normal, ei vin pe lume prin decembrie sau pe la începutul lui ianuarie.

La naştere, puii sunt orbi şi surzi şi, cu excepţia perniţelor labelor şi a botului, sunt complet acoperiţi cu puf. Folosindu-se de ghearele lor în formă de seceră, ei se târăsc ţinându-se de blana mamei, pentru a suge laptele ei gros, gras şi cu aromă de ulei de ficat de cod.

În majoritatea regiunilor nordice, femelele nasc, de obicei, gemeni la fiecare trei ani. Însă cele din zona Golfului Hudson nasc uneori tripleţi şi, mai rar, cvadrupleţi la interval de doi ani. Puii cresc repede. La circa 26 de zile, ei aud primele sunete. Şapte zile mai târziu li se deschid ochii. Puful cu care s-au născut se transformă în blană veritabilă, mult mai deasă.

Spre sfârşitul lui martie, familia iese din bârlog la lumina unui soare de primăvară arctică. Având din abundenţă zăpadă în jur, puii se zbenguie şi fac tumbe. Găsind o pantă abruptă, ei îşi dau drumul în jos pe burtica lor grăsuţă, cu labele din faţă şi din spate întinse, în braţele mamei care-i aşteaptă la poale.

Uneori, puilor le vine greu să-şi urmeze mama prin zăpada adâncă. Soluţia? Da, se cocoaţă în spatele ei! Un fotograf a văzut odată nişte ursoaice speriate de un elicopter care alergau cu puii călărind pe spatele lor „asemenea unor mici jochei înspăimântaţi“.

Mama îi instruieşte cu multă atenţie timp de aproximativ doi ani şi jumătate, după care îi abandonează. Tinerii urşi sunt acum independenţi.

Alte caracteristici

Potrivit unui articol din revista Life, „urşii polari sunt cei mai versaţi înotători patrupezi din lume“. Ei pot înota printre banchizele de gheaţă, traversând marile golfuri. Întrucât nici apa, nici cristalele de gheaţă nu aderă la blana lor uleioasă, o scuturare puternică îndepărtează apa într-o aureolă de picături. O rostogolire prin zăpada uscată înlătură orice umezeală rămasă şi în câteva minute blana este uscată.

Savanţii au aflat abia recent unele secrete uluitoare ale blănii ursului. Modul în care aceasta absoarbe şi reflectă lumina contribuie nu numai la menţinerea temperaturii corpului, ci şi la crearea aparenţei de alb orbitor.a

Dar cum se orientează ei prin peisajul arctic, veşnic schimbător, care are puţine — dacă nu chiar deloc — repere permanente care i-ar putea ajuta la navigat? Potrivit cărţii Arctic Dreams, ursul „trebuie să aibă o hartă în cap . . . Memoria nu este de ajutor. Cum concep şi cum utilizează urşii aceste hărţi este una dintre cele mai enigmatice întrebări“. Ei pot hoinări săptămâni în şir, fără să se rătăcească.

Deşi urşii polari rareori atacă oameni, vizitatorii trebuie să manifeste respect faţă de marea lor putere şi agilitate. Aceeaşi carte spune: „Urşii polari sunt mai degrabă timizi şi inofensivi, în special raportat la urşii grizzly“. Însă ei v-ar putea lua prin surprindere, deoarece, având picioarele înfăşurate într-un strat gros de blană, paşii lor sunt foarte silenţioşi.

Vizitarea ursului polar

Cum putem vizita aceste creaturi interesante? Savanţii au înălţat de-a lungul coastei Golfului Hudson nişte turnuri de oţel înalte de 14 metri de unde sunt urmăriţi urşii.

Vehiculele Tundra Buggy se află la dispoziţia turiştilor în localitatea Churchill. Ele sunt nişte vehicule mari cu carcasă metalică în care încape un anumit număr de pasageri ce participă la expediţiile de vizitare a obiectivelor turistice. Uneori îi puteţi vedea de aproape, atunci când un urs se reazemă de carcasa metalică sau o loveşte cu laba pentru a atrage atenţia sau pentru a primi ceva de mâncare.

Sperăm că v-a plăcut această vizită făcută urşilor giganţi din Nord, despre care se spune că se află printre „cele mai cunoscute“ zece animale din lume. Într-adevăr, ei sunt creaturi minunate, o operă a unui Creator atotînţelept care i-a înzestrat cu capacitatea de a se adapta la imensele întinderi de gheaţă ale Bazinului Polar Nordic.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Mama îşi instruieşte puii timp de aproximativ doi ani şi jumătate.

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Ursuleţii se joacă de-a lupta, după care se răcoresc în zăpadă.

[Provenienţa fotografiilor]

Toate fotografiile: Mike Beedell/Adventure Canada