URS

[ebr. dov sau dôv; gr. árkos]

Ursul brun sirian (Ursus arctos syriacus) era întâlnit în trecut în Palestina, iar în prezent se găsește încă în nordul Siriei, în nord-vestul Iranului și în sudul Turciei. Are, de regulă, blana maro-deschis și cântărește în medie 140 kg. În pofida aspectului lor stângaci, urșii se pot deplasa cu o viteză mare chiar și pe terenuri accidentate, unele specii ajungând la aproape 48 km pe oră pe distanțe scurte. În plus, urșii sunt buni înotători și cei mai mulți dintre ei știu să se cațăre.

Ideea că urșii își prind victimele cu brațele și le strâng până ce acestea mor nu corespunde realității. Când e implicat într-o confruntare, ursul lovește cu labele lui uriașe și puternice și își înfige ghearele neretractile adânc în adversarul său. Cu o singură astfel de lovitură poate omorî un animal de talia unei căprioare. De aceea, Scripturile sugerează pe bună dreptate că ursul este la fel de periculos ca leul. (Am 5:19; Pln 3:10) De fapt, naturaliștii consideră că urșii sunt chiar mai periculoși decât felinele mari. Totuși, la fel ca alte animale, urșii îi evită de obicei pe oameni, însă îi pot ataca dacă sunt provocați sau luați prin surprindere.

Agresivitatea unei ursoaice care își pierde puii este menționată de mai multe ori în Biblie. (2Sa 17:8; Pr 17:12; Os 13:8) Într-o ocazie, Iehova a folosit două ursoaice pentru a-i pedepsi pe tinerii care l-au batjocorit pe profetul Elisei. (2Re 2:24)

Urșii au o dietă variată, care cuprinde frunze și rădăcini, fructe, nuci, ouă, insecte, pește, rozătoare și altele, mierea fiind alimentul lor preferat. Deși există excepții, urșii par să încline spre o dietă vegetariană. Cu toate acestea, în Israelul antic, în perioadele în care fructele și alte vegetale consumate de urși erau greu de găsit, păstorii turmelor de oi și de capre trebuiau să fie în alertă din cauza atacurilor urșilor. De exemplu, tânărul David a trebuit să înfrunte un urs care atacase turma tatălui său. (1Sa 17:34-37)

Când un urs flămând simte mirosul prăzii, el scoate un mormăit de nerăbdare. De aceea, profetul Isaia spune despre israeliți că ʻmormăiau ca urșiiʼ în așteptarea dreptății și a salvării, așteptare ce s-a dovedit zadarnică în repetate rânduri. (Is 59:11) În plus, un conducător rău care își oprimă supușii neajutorați este asemănat în mod potrivit cu un urs care atacă. (Pr 28:15)

În viziunea lui Daniel despre fiarele înfricoșătoare ce simbolizau puteri mondiale, ursul reprezenta Medo-Persia și dorința ei nestăpânită de acaparare și de expansiune teritorială. (Da 7:5, 17) O fiară la fel de lacomă este și fiara cu șapte capete și zece coarne pe care Ioan a văzut-o ieșind din mare și despre care a spus că avea picioare „ca de urs”. (Re 13:2) Profeția conform căreia ursoaica și vaca vor paște împreună face referire la pacea de care se va bucura poporul unit al lui Iehova sub domnia lui Mesia. (Is 11:7)