Viaţa conjugală — Cum să o facem mai fericită

Ce anume contribuie la reuşita unei căsătorii?

A cui îndrumare poate duce la fericire conjugală?

Cum se pot rezolva problemele legate de comunicare?

INFLUENŢAŢI de cărţile despre emanciparea femeii pe care le-au citit, Yasuhiro şi prietena lui, Kayoko, au început să trăiască împreună, gândindu-se că vor putea să rupă oricând relaţiile. Ei şi-au legalizat căsătoria numai după ce Kayoko a rămas însărcinată. Yasuhiro însă a continuat să aibă îndoieli cu privire la instituţia familiei. Odată apărute problemele de natură financiară şi sentimentul că nu se potriveau, nu a mai existat nici un lucru care să-i împiedice să divorţeze.

La câtva timp după divorţul lor, atât Yasuhiro, cât şi Kayoko au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, fără ca unul să ştie acest lucru despre celălalt. După o vreme, fiecare dintre ei a aflat despre aceasta şi a putut să observe schimbările care au avut loc în viaţa celuilalt datorită aplicării principiilor biblice, şi au decis să se recăsătorească. În prezent, deoarece privesc cu respect căsătoria din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ei sunt dispuşi să facă sacrificii pentru a-şi rezolva problemele.

Ce anume a contribuit la reuşita celei de-a doua căsătorii a lor? Respectul pe care l-au manifestat faţă de Autorul căsătoriei (Geneza 2:18–24). Îndrumarea dată de cel mai experimentat consilier în probleme de căsătorie, Iehova Dumnezeu, reprezintă cheia care deschide uşa spre fericirea conjugală.

Cheia fericirii conjugale

Rezolvarea problemelor conjugale şi salvarea căsniciilor sunt posibile atunci când ambii soţi aplică ceea ce a spus Isus Cristos: „«Să iubeşti pe DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gîndirea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintîi poruncă. Iar a doua, asemenea ei: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!»“ (Matei 22:37–39). Iată cheia fericirii conjugale! Atât soţul, cât şi soţia trebuie să nutrească iubire pentru Iehova înainte de a nutri iubire pentru sine sau unul pentru celălalt. Această relaţie poate fi comparată cu o funie împletită în trei. „Dacă se scoală cineva asupra unuia, cei doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.“ — Eclesiastul 4:12.

Deoarece a-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a-i respecta poruncile, soţul şi soţia trebuie să pună pe primul plan în viaţa lor legile şi principiile sale referitoare la modul lor de comportare. Procedând astfel, ei realizează o funie împletită în trei în care firul cel mai puternic este iubirea lor pentru Iehova. „Şi poruncile Lui nu sînt grele“, se spune în 1 Ioan 5:3.

Aceasta duce la a considera căsătoria drept un aranjament permanent (Maleahi 2:16). Având un astfel de fundament pentru căsnicia sa, cuplul se va strădui să-şi rezolve problemele conjugale în loc să le abandoneze şi să divorţeze.

Arătaţi iubire faţă de semenul dumneavoastră cel mai apropiat

Pentru a asigura permanenţa legăturii conjugale, trebuie să vă nutriţi iubirea pe care i-o purtaţi partenerului dvs., semenul dvs. cel mai apropiat, iar această iubire trebuie să fie altruistă. Observaţi în ce mod încurajează Biblia aplicarea acestui principiu când îndeamnă să avem ‘aceeaşi iubire, fiind uniţi laolaltă în suflet, având acelaşi gând în minte, nefăcând nimic din spirit de contradicţie sau din egotism, ci, cu umilinţă de spirit, considerându-i pe ceilalţi superiori nouă, veghind cu interes personal, nu numai asupra propriilor noastre probleme, ci, tot cu interes personal, şi asupra problemelor altora’. — Filipeni 2:2–4, NW.

Într-adevăr, este greu să nu faci nimic din spirit de contradicţie sau din egotism în această lume egoistă. Iar când partenerul dvs. nu ia iniţiativa în a vă arăta iubire, este şi mai greu; dar îmbrăcându-vă cu umilinţa de spirit şi considerându-vă partenerul superior dvs. vă va fi mai uşor să vă gândiţi la interesele sale. Biblia ne îndeamnă să avem aceeaşi mentalitate pe care o avea şi Cristos Isus. Deşi era un spirit puternic, el „a luat chip de rob“, devenind om. În plus, atunci când a fost pe pământ, el „S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte“, moarte de pe urma căreia au tras foloase chiar şi cei care nu l-au primit (Filipeni 2:5–8). Prin această atitudine, Isus a câştigat inimile multora dintre oponenţii săi, lucru pe care l-au făcut şi continuatorii săi, imitându-l (Faptele 6:7; 9:1, 2, 17, 18). Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în cazul dvs. Considerând că partenerul vă este superior şi veghind cu interes personal asupra problemelor sale, i-aţi putea câştiga inima puţin câte puţin.

Cu toate acestea, faptul de a-şi considera partenerul superior sieşi nu înseamnă ca o soţie să accepte în mod pasiv tirania soţului ei, aşa cum se întâmplă în Orient. Fiecare, atât soţul, cât şi soţia, trebuie să-l considere pe celălalt ca fiindu-i superior prin faptul că fiecare este dispus să facă sacrificii pentru celălalt. Când soţul şi soţia discută împreună despre problemele lor având această umilinţă de spirit, se interesează în mod altruist unul de celălalt şi urmează sfaturile lui Dumnezeu, ei au toate şansele să-şi rezolve problemele. Să analizăm acum câteva dintre aceste sfaturi.

„Patul conjugal să fie nepătat“

Iehova, Autorul căsătoriei, a definit în amănunt relaţiile care trebuie să existe între un bărbat şi soţia sa. Când a fost întrebat dacă era îngăduit ca un bărbat să divorţeze de soţia sa pentru orice motiv, Isus Cristos a răspuns: „Ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă“. Apoi, arătând că nu există decât un singur motiv legitim pentru divorţ şi recăsătorire, a spus: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrînare, şi se va căsători cu alta, comite adulter“. — Matei 19:3–9.

Faptul de a avea relaţii sexuale extraconjugale, chiar dacă aceasta se face în numele iubirii, nu este nicidecum iubire faţă de nici una dintre părţi. Un bărbat din Japonia centrală şi-a înşelat soţia cu mai multe femei. Soţia sa, simţindu-se frustrată, a devenit suspicioasă. Căsnicia lor trecea printr-o perioadă de criză. Apoi, într-una din zile, una dintre amantele soţului i-a comunicat acestuia intenţia de a-i dezvălui soţiei sale legătura lor şi i-a cerut să o ia în căsătorie. „Astfel de relaţii nu aduc fericire nimănui“, îşi aminteşte el cu părere de rău. Pentru a ieşi din această încurcătură a trebuit să rănească sentimentele tuturor persoanelor implicate. Principiul biblic referitor la această situaţie este enunţat cum nu se poate mai clar: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (Evrei 13:4, NW). Prin respectarea acestei porunci, o persoană evită bolile transmisibile sexual, tensiunile între soţ şi soţie şi stresul cauzat de o legătură ascunsă.

Soţilor, iubiţi-vă şi îngrijiţi-vă cu drag soţiile

Dumnezeu a stabilit, de asemenea, principiul autorităţii în cercul familial. „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, ca Domnului, căci soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii“, declară Efeseni 5:22, 23. Nu este uşor să pui în aplicare acest sfat. „Mi-a fost extraordinar de greu“, recunoaşte Shoko, care îi uzurpase soţului ei dreptul de a lua deciziile finale. Gândindu-se că atunci când un bărbat ajunge în pragul vârstei de treizeci de ani trebuie să-şi cumpere o casă, ea şi-a obligat soţul să cumpere o casă pe care o găsise chiar ea. Însă atunci când a aflat principiile biblice care se aplicau în cazul ei, a început să-şi privească soţul în altă lumină. Ceea ce părea să fie un caracter pasiv, lipsit de bărbăţie era, la o privire mai atentă, discernământ, umilinţă şi blândeţe.

Principiul autorităţii în cadrul familiei pretinde ca soţii să-şi dea seama că, la rândul lor, şi ei se află sub autoritatea lui Cristos Isus (1 Corinteni 11:3). Aflându-se sub autoritatea lui Cristos, soţul trebuie să-şi iubească şi să-şi îngrijească cu drag soţia în acelaşi fel în care îşi iubeşte Isus continuatorii (Efeseni 5:28–30). Astfel, un soţ creştin va ţine cont de sentimentele, de dorinţele şi de limitele soţiei sale atunci când ia decizii.

„Dres cu sare“

Hisako a întâmpinat probleme în comunicarea cu soţul ei. Ori de câte ori încerca să discute cu el despre ceva, el evita conversaţia, spunându-i: „Fă cum crezi că e mai bine“. Hisako îşi aminteşte: „Cred că problema noastră se năştea din cauza lipsei mele de gingăşie. Lucrurile ar fi mers poate mai bine dacă aş fi vorbit mai blând“. Astăzi, atât ea, cât şi soţul ei sunt în măsură să discute unul cu celălalt cu zâmbetul pe buze. Lucrurile s-au schimbat din momentul în care Hisako a început să aplice sfatul următor: „Cuvîntul vostru să fie totdeauna cu har [bunăvoinţă, NW], dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“ (Coloseni 4:6). Aşa cum mâncarea este mai gustoasă când este dreasă cu sare, cuvintele bine gândite şi exprimate în mod binevoitor sunt mai uşor de acceptat (Proverbele 15:1). De fapt, pentru a preveni neînţelegerile adesea este suficient ca soţul şi soţia să fie atenţi la modul lor de exprimare.

Iubirea pentru Iehova Dumnezeu şi respectarea principiilor sale dau, într-adevăr, rezultate excelente. Cel care îl iubeşte pe Iehova se simte îndemnat să considere căsătoria drept o legătură permanentă şi este hotărât să o păstreze şi să o apere. Dumnezeu a furnizat o îndrumare sănătoasă care să ne ajute să depăşim orice neînţelegere conjugală şi să ne rezolvăm problemele, oricât de grele ar părea să fie. Nu, în majoritatea cazurilor divorţul nu deschide o uşă spre o viaţă mai fericită, în schimb aplicarea principiilor biblice face acest lucru. Şi dvs. puteţi deschide această uşă cultivând iubire pentru Iehova. Aşadar, de ce să nu încercaţi să-i cunoaşteţi mai bine sfaturile folosindu-vă de cel mai competent ghid pentru viaţa conjugală existent, Biblia?

[Chenarul de la pagina 9]

Când divorţul este o opţiune

DEŞI Biblia permite divorţul şi recăsătorirea în caz de fornicaţie, adulterul nu pune automat capăt relaţiei existente între soţ şi soţie. Soţul nevinovat poate să aleagă dacă să divorţeze sau nu. — Matei 19:9.

Yasuko s-a aflat în situaţia de a trebui să ia această decizie. Soţul ei a părăsit-o pentru o amantă. Soacra ei o învinuia pe ea pentru cele întâmplate, spunându-i: „Numai tu eşti vinovată că fiul meu se comportă astfel“. Yasuko plângea încontinuu. Au fost mulţi cei care i-au dat sfaturi, însă nimeni nu a condamnat legătura soţului ei. Până într-o zi când mama ei, care începuse să studieze Biblia, i-a spus: „Biblia arată clar că a comite adulter este un lucru rău“ (1 Corinteni 6:9). Yasuko s-a simţit mult mai uşurată când a aflat că în această lume încă mai există o normă care arată ce este bine şi ce este rău.

Yasuko trebuia acum să facă o alegere. Deşi se gândise să divorţeze de soţul ei, după ce a studiat Biblia cu Martorii lui Iehova şi-a dat seama că nici ea nu-şi făcuse partea, aşa că a decis să pună la încercare principiile Bibliei pentru a vedea dacă aplicându-le avea să-şi rezolve problemele. Aşadar, a început să le pună în practică (Efeseni 5:21–23). „Nu a fost deloc uşor“, îşi aminteşte ea. „Am trecut prin multe recidive. De multe ori m-am rugat plângând lui Iehova.“ Pe măsură ce ea se schimba, se schimba şi soţul ei puţin câte puţin. După aproape cinci ani el a rupt complet legăturile cu amanta. Yasuko încheie astfel: „Sunt convinsă că ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce numai foloase“.

[Chenarul de la pagina 11]

Divorţul şi incompatibilitatea sexuală

MULTE cupluri prezintă drept motiv de divorţ incompatibilitatea sexuală. O carte care tratează schimbările survenite în prezent în instituţia familială, intitulată Sekkushuaritii to Kazoku (Sexualitatea şi familia), arată cauza problemei afirmând: „În prezent, căsătoria monogamă nu face casă bună cu propaganda erotomană. Potopul de informaţii de natură sexuală denaturează erosul conjugal şi distrug afecţiunea naturală. Nu numai comercializarea sexului, dar şi videocasetele şi benzile desenate pornografice care prezintă corpul feminin ca articol de consumaţie pervertesc inima şi simţurile umane. Din acest motiv, femeile sunt, ca să spunem aşa, violate [de soţii lor], iar soţii respinşi devin impotenţi“.

Publicaţiile, videocasetele şi programele TV imorale prezintă sexualitatea într-o lumină falsă. Ele nu vorbesc despre ce anume procură adevărata bucurie în căsnicie. În plus, ele distrug încrederea pe care soţul şi soţia trebuie să o cultive pentru a avea o căsnicie reuşită. Revista Psychology Today afirmă: „Încrederea îţi dă posibilitatea să-i încredinţezi partenerului tău cele mai profunde simţăminte şi temeri, ştiind că el le va trata cu grijă. Pe câtă vreme sentimentele de iubire sau excitaţia sexuală pot fi când mai puternice, când mai slabe, încrederea ar trebui să rămână constantă“.

Relaţiile sexuale nu constituie elementul determinant în reuşita unei căsnicii. O soţie care s-a confruntat cu probleme conjugale grave a spus: „Ceea ce m-a încurajat cel mai mult au fost cuvintele cărţii Fă-ţi fericită viaţa de familie: «În general, dacă toate celelalte relaţii din cadrul familiei sînt bune, dacă există iubire, respect, o bună comunicare şi înţelegere, sexualitatea va constitui rareori o problem㻓.a

Adevăratul liant care îi uneşte pe soţi este iubirea, nu relaţiile sexuale. Relaţiile sexuale lipsite de iubire sunt inutile, pe când iubirea poate exista şi fără aceste relaţii. Un cuplu care lasă relaţiile sexuale la locul lor, care nu face din acestea elementul principal al existenţei sale, poate să găsească bucurie în viaţa în doi şi să-şi rezolve problema incompatibilităţii sexuale.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Respectarea principiilor biblice îi va ajuta pe soţ şi pe soţie să comunice în mod deschis