Potrivit Bibliei

Contribuţiile caritabile — O obligaţie creştină?

CU MAI puţin de zece ani în urmă, clubul PTL (Praise the Lord, „Lăudaţi pe Domnul“), cu sediul în sud-estul Statelor Unite, a solicitat donaţii cu titlul de acte caritabile religioase. Folosindu-se de o reţea de televiziune prin satelit şi de poştă, ei au colectat sute de milioane de dolari, care le-au umplut seifurile — chipurile, pentru răspândirea evangheliei.

Imaginaţi-vă cum s-au simţit miile de persoane care trimiseseră bani clubului PTL când au citit în ziare rapoarte de genul celui transmis de Associated Press care spunea că Jim Bakker, fost preşedinte al PTL, împreună cu soţia sa, Tammy, „ar fi fost remuneraţi în 1986 cu 1,6 milioane de dolari sub formă de salariu şi premii“. Ba încă şi mai rău, raportul adăuga: „Aceste plăţi s-au făcut chiar dacă asociaţia religioasă are o datorie de cel puţin 50 de milioane de dolari . . . Circa 265 000 de dolari din banii PTL au fost puşi la o parte pentru [Jessica] Hahn pentru a o determina să păstreze secretă aventura [sexuală] cu Bakker“.

Înainte de a rosti sentinţa de condamnare la închisoare a lui Bakker pentru faptul că îşi escrocase adepţii, judecătorul a spus: „Aceia dintre noi care avem o religie suntem dezgustaţi să fim traşi pe sfoară de predicatori şi de preoţi lacomi de bani“.

Religia nu este singura care apasă cu zel pe butonul emoţional al donatorilor vârându-şi apoi în buzunar cea mai mare parte din bani. Nu este ceva neobişnuit ca unii colectori de fonduri să-şi reţină peste 90% din donaţiile pe care le solicită.

Este, aşadar, de mirare că oamenii sunt sătui de astfel de acte caritabile? Dar, cum trebuie să procedeze creştinii? Sunt ei obligaţi să facă donaţii organizaţiilor filantropice? Ce îndrumări dă Biblia pentru a garanta că fondurile sunt folosite în mod înţelept atunci când îi ajutăm pe alţii? Care este cea mai bună şi mai practică modalitate de a-i ajuta pe alţii?

Să donăm? — Da şi nu

Evident, sfatul Bibliei este să fim amabili şi generoşi faţă de cei aflaţi în nevoie. Încă din timpurile antice, membrii poporului lui Dumnezeu au fost încurajaţi să „fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii“ (1 Timotei 6:18; Deuteronomul 15:7, 10, 11). De fapt, la 1 Ioan 3:17 li se spune creştinilor : „Cine are bunurile lumii şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea lui Dumnezeu?“

Să donăm? Da. Dar atenţie! Suntem încontinuu bombardaţi de organizaţii filantropice, religioase şi de campanii anuale de servicii obşteşti; majoritatea fac apeluri stăruitoare. Însă, atunci când le evaluăm este bine să ne amintim de proverbul biblic: „Oricine este lipsit de experienţă dă crezare oricărui cuvînt, dar cel ager la minte îşi supraveghează paşii“ (Proverbele 14:15, NW). Cu alte cuvinte, feriţi-vă să daţi crezare tuturor pretenţiilor sau promisiunilor făcute de organizaţiile filantropice. Cum sunt, în realitate, utilizaţi banii colectaţi? Organizaţiile finanţate sunt oare de genul celor pe care un creştin ar trebui să le susţină? Sunt activităţile lor de natură politică, naţionalistă sau în legătură cu religia falsă? Cauza pe care o apără este ea utilă şi nu contravine principiilor scripturale?

Unele organizaţii filantropice sunt în măsură să facă mult bine oamenilor aflaţi în nevoie. Când au fost afectaţi de dezastre naturale sau de boli grave, de multe ori creştinii înşişi au primit ajutor din partea unor astfel de organizaţii filantropice. Alte organizaţii filantropice au însă costuri administrative sau costuri de colectare atât de ridicate încât doar o mică parte din banii colectaţi sunt efectiv folosiţi pentru scopul declarat. De exemplu, un studiu recent efectuat asupra a 117 dintre cele mai mari organizaţii nelucrative din Statele Unite, inclusiv cele filantropice, a descoperit că peste un sfert dintre ele plătesc directorilor lor un salariu anual de 200 000 de dolari sau mai mult. Reviziile contabile scot adesea la iveală faptul că se cheltuiesc bani pentru articole de lux şi pentru finanţarea unui stil de viaţă opulent. Indiferent de numele organizaţiei filantropice, este nevoie de un efort de imaginaţie pentru a crede că faptul de a contribui la astfel de acţiuni ar împlini porunca biblică referitoare la faptul de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie.

Un punct de vedere echilibrat

Deşi nimeni nu doreşte să-şi irosească banii — sau, mai rău, să-i vadă umplând buzunarele unor egoişti — există, de asemenea, necesitatea de a ne feri să devenim cinici în materie de a da. Nu utilizaţi ineficienţa sau chiar necinstea unor astfel de organizaţii „caritabile“ drept scuză pentru a închide ochii la necesităţile altora sau pentru a vă reprima sentimentele de compasiune. Proverbele 3:27, 28 ne sfătuiesc: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd este în puterea mîinii tale s-o faci. Nu zice aproapelui tău: «Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mîine!», cînd ai de unde să dai“ (compară cu 1 Ioan 3:18). Nu trageţi concluzia că toate organizaţiile filantropice irosesc sumele adunate, sau delapidează. Examinaţi faptele, apoi decideţi personal dacă veţi dona sau nu.

Mulţi preferă să-i ajute pe alţii în mod personal, oferindu-le daruri persoanelor sau familiilor aflate în nevoie. În felul acesta, donatorii sunt siguri de utilizarea eficientă şi imediată a contribuţiilor lor. Aceasta oferă totodată ocazia de a zidi şi de a manifesta amabilitate atât prin cuvinte, cât şi prin fapte. Chiar dacă nu aveţi mult de oferit din punct de vedere material, puteţi avea totuşi bucuria de a da. Data viitoare când veţi auzi de o necesitate reală pentru un astfel de ajutor, daţi ce puteţi în spiritul celor consemnate la 2 Corinteni 8:12: „Dacă este bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ce are cineva, nu cu ceea ce nu are“.

Nu uitaţi, de asemenea, că uneori darul cel mai bun pe care l-ar putea oferi cineva nu sunt banii. Isus le-a spus continuatorilor săi să ‘predice şi să zică: «Împărăţia cerurilor s-a apropiat!» . . . Fără plată aţi primit, fără plată să daţi’ (Matei 10:7, 8). Tot la fel astăzi, creştinii înţeleg că timpul, energia şi banii cheltuiţi în sprijinirea mărturiei despre Regat — care ameliorează calitatea vieţii şi dă speranţă — este un dar caritabil de cel mai bun fel.

Aşadar, punctul de vedere al Bibliei este să fim amabili, generoşi şi practici. Ea ne aminteşte că ajutorul material este adesea necesar, şi această necesitate nu trebuie ignorată. Nu vă simţiţi însă obligaţi să daţi oricui şi tuturor care, poate, vă solicită bani. Analizaţi care este modalitatea cea mai bună de a vă utiliza banii astfel încât să-i plăceţi lui Dumnezeu şi să oferiţi cel mai mare ajutor practic propriei familii şi semenilor (1 Timotei 5:8; Iacov 2:15, 16). Imitaţi-l pe Isus observând şi reacţionând la necesităţile spirituale şi materiale ale altora. Sau, potrivit cuvintelor de la Evrei 13:16: „Nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac“.