Un loc de închinare incendiat

ÎNTR-O duminică după-amiază, în data de 4 octombrie 1992, un bărbat furios a dat buzna într-o mică Sală a Regatului din Wŏnju, Republica Coreea. Sala, situată la etajul întîi, era arhiplină, asistenţa fiind de peste 90 de închinători. El a ţipat de cîteva ori: „Daţi-mi soţia!“ Cînd l-a auzit, soţia sa a ieşit repede prin spate folosindu-se de ieşirea în caz de pericol.

Bărbatul a turnat o canistră de benzină pe covorul din faţa ieşirii principale. Apoi, în pofida rugăminţilor celor prezenţi, a dat foc covorului. S-a produs o adevărată explozie. Flăcări şi fum negru se îndreptau spre tavan, spre podium şi apoi prin toată sala. În cîteva secunde, majoritatea celor prezenţi erau în mijlocul focului. Prin toate ferestrele ieşeau flăcări şi fum.

Mulţi au scăpat ieşind pe uşa din spate sau pe ferestrele care aveau un pervaz îngust. De acolo, şi-au croit drum pe acoperişul unei clădiri învecinate şi apoi au coborît jos. Alţii, pur şi simplu, au sărit de la etaj. După ce a reuşit să scape, incendiatorul i-a lovit plin de dispreţ cu piciorul pe cei răniţi care săriseră jos.

Supraveghetorul itinerant, care susţinea cuvîntarea publică specială, a strigat: „Repede, salvaţi copiii!“ Supravieţuitorii cred că el şi soţia sa ar fi putut scăpa dacă nu ar fi încercat să-i ajute pe alţii. Ei au fost printre cei 15 morţi; alţi 26 au fost răniţi. Un alt bărbat, care a murit ulterior în spital, şi-a riscat viaţa ajutîndu-i pe cei în vîrstă.

Cei care au murit se aflau în partea din faţă a sălii. Supraveghetorul itinerant şi soţia sa au fost asfixiaţi de fumul gros. Nouă familii au fost îndoliate. Şi-au pierdut viaţa trei copii, de 3, 4 şi 14 ani. A fost aproape un miracol că nu s-au înregistrat mai mulţi morţi sau răniţi, avînd în vedere că sala era arhiplină şi că flăcările blocaseră intrarea principală.

Şapte maşini de pompieri şi 30 de pompieri au sosit repede la locul incendiului, dar iuţeala cu care a izbucnit focul făcuse deja victime. Într-o oră, flăcările au fost stinse. Însă din cauza intensităţii focului, identificarea morţilor a pretins peste două ore, ea fiind extrem de dificilă.

Mai tîrziu, poliţia din Wŏnju l-a arestat pe bărbatul care provocase incendiul, acuzîndu-l de crimă şi de incendiere premeditată. În timp ce era încă reţinut la poliţie, el a încercat să se sinucidă.

Un tratament brutal

Cînd soţia incendiatorului a devenit interesată de învăţăturile Bibliei, el a început să o ameninţe. Pe la jumătatea lui septembrie, cu circa două săptămîni înainte de vizita supraveghetorului itinerant în congregaţia din Wŏnju a Martorilor lui Iehova, incendiatorul îşi bătuse soţia pînă cînd aceasta şi-a pierdut cunoştinţa. Apoi, după ce s-a restabilit, a aruncat pe ea acetonă şi i-a dat foc. Dar, îndată ce focul a izbucnit, şi-a venit în fire şi l-a stins repede.

În acea duminică tragică, bărbatul i-a pretins soţiei sale să nu meargă la Sala Regatului. Deşi acesta s-a înfuriat, ea a refuzat să se lase intimidată. Simţea că în această chestiune legată de închinare trebuia să asculte mai degrabă de Dumnezeu decît de oricare om, inclusiv soţul ei (Faptele 5:29; Evrei 10:24, 25). Aşadar, a asistat la întrunire.

După incendierea Sălii Regatului, avocatul soţului a încercat să o forţeze să semneze o declaraţie potrivit căreia soţul ei ar fi fost determinat să comită acest act abominabil pe motivul că ea refuzase să renunţe la o religie fanatică şi că nu îi fusese o soţie bună. Însă, ea nu a vrut să semneze declaraţia. A refuzat să denatureze adevărul, arătînd că oribila tragedie se datora numai faptului că studia Biblia.

La sfîrşitul săptămînii care a urmat tragediei, cu ocazia unei adunări a Martorilor lui Iehova, femeia a acţionat conform deciziei sale, botezîndu-se ca simbol al dedicării ei pentru a-i sluji lui Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. — Psalmul 83:18.

Ajutor de departe şi de aproape

Îndată ce vestea cu privire la tragedie a ajuns la filiala Martorilor lui Iehova din Ansung, aflată la circa 100 de kilometri de Wŏnju, s-au trimis ajutoare pentru răniţi şi pentru familiile lor, precum şi pentru membrii familiilor celor decedaţi. Nu s-au oferit numai bani, ci au fost trimişi, de asemenea, bătrîni creştini din partea filialei pentru a determina ce alt ajutor ar fi necesar.

S-au făcut aranjamente în vederea mutării congregaţiei într-o altă Sală a Regatului din Wŏnju, iar celor aflaţi în nevoie li s-au acordat şi alte îngrijiri. În curînd, au sosit ajutoare din partea colaboratorilor creştini de pe tot cuprinsul Republicii Coreea. De fapt, imediat după dezastru, au venit şi au acordat ajutor mulţi oameni din alte oraşe. Demnă de remarcat a fost o donaţie în valoare de 1 200 de dolari din partea unei congregaţii formate din 75 de Martori, iar o altă congregaţie formată din 87 de persoane a donat echivalentul a 2 200 de dolari.

Bătrînii creştini din congregaţia în care a avut loc tragedia au făcut tot ce au putut pentru a-i ajuta pe alţii, însă ei au fost printre cei care au suferit cele mai mari pierderi. Supraveghetorul care prezidează şi-a pierdut doi copii, un alt bătrîn creştin şi-a pierdut fiul, iar un altul a avut arsuri grave pe faţă. În pofida a ceea ce au pierdut aceşti creştini, ei şi congregaţia ca întreg şi-au păstrat calmul şi au rămas fermi în credinţă.

După cîteva zile de la tragedie, un reprezentant al filialei a ţinut o ceremonie funerară colectivă. Au asistat mulţi Martori din toată ţara, arătîndu-şi prin aceasta iubirea şi preocuparea faţă de fraţii lor. S-au primit, de asemenea, condoleanţe din partea multor filiale ale Martorilor lui Iehova din diverse părţi ale lumii.

Şeful serviciului de informaţii de la poliţia locală a asistat la funeralii şi a fost impresionat de conduita Martorilor. El a observat cît de liniştiţi şi de calmi erau ei şi cu cîtă amabilitate îi tratau pe ceilalţi care suferiseră pierderi în incendiu. La funeralii a asistat şi directorul Biroului pentru Administraţie şi Industrie. Ulterior, cînd a fost informat cu privire la donaţiile pline de iubire care se primiseră din toată ţara, el a spus că aşa ceva nu s-ar fi putut face fără credinţă. Viceprimarul din Wŏnju a manifestat şi el un interes sincer. A spus că personal era impresionat de calmul, de iubirea reciprocă şi de buna organizare a Martorilor.

Această tragedie constituie doar o dovadă suplimentară a faptului că trăim „în ultimele zile [în care] vor fi timpuri critice cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1, NW). Este de aşteptat să se întîmple lucruri oribile, cum a fost acesta. Dar Martorii lui Iehova din Wŏnju nu sînt descurajaţi. Ei sînt decişi să continue să se închine singurului Dumnezeu adevărat, Iehova, şi perseverează în înfăptuirea voinţei sale. — De la corespondentul nostru din Republica Coreea.

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

La dreapta: Sala Regatului, iar (mai jos) etajul distrus de flăcări unde au murit mulţi

Jos: Suh, Sun-ok, care şi-a pierdut în incendiu doi copii, este consolată de un frate Martor şi Shim, Hyo-shin, un bătrîn creştin care a avut doi copii răniţi