Muzicieni săltăreţi ai lumii insectelor

RECUNOAŞTEM, sîntem creaturi cu un apetit nesăţios. Mai este adevărat şi faptul că apetitul nostru poate stîrni furia agricultorilor care ne consideră o pacoste pentru că le distrugem culturile. Cu toate acestea, noi, lăcustele, avem unele caracteristici interesante — modul în care sărim, zburăm, ne căţărăm şi facem „muzică“.

Ştiaţi, de exemplu, că noi avem cinci ochi? În loc să trebuiască să purtăm ochelari bifocali, cum se întîmplă în cazul multor oameni, noi avem trei ochi mici în partea din faţă a capului pentru a vedea de aproape. Ceilalţi doi ochi mai mari şi situaţi mai în spate, ne permit să vedem tot ce se întîmplă în jurul nostru. Aşa se explică faptul că reuşim să fim întotdeauna cu un salt înaintea dumneavoastră. Nu v-ar plăcea să aveţi ochi cu astfel de performanţe?

Dar ce se poate spune despre bravurile noastre în ce priveşte atletismul? Putem face un salt ce depăşeşte de zece ori înălţimea noastră, aterizînd la circa 90 de centimetri depărtare. Prin comparaţie, omul ar trebui să sară peste un bloc cu cinci etaje. Secretul vitejiei noastre? Muşchii foarte puternici ai picioarelor posterioare.

Dintr-un salt vă dispărem dinainte, iar dacă vreţi să ne prindeţi vă va fi şi mai greu datorită celor două perechi de aripi pe care le avem. Aripile noastre anterioare rigide îndeplinesc aceeaşi funcţie cu a aripilor avioanelor, în timp ce aripile posterioare, mai fragile, constituie un mijloc suplimentar de propulsie. Astfel, combinînd capacitatea de a sări cu zborul, ne putem îndepărta de obicei suficient de mult pentru a vă determina să vă lăsaţi păgubaş.

V-ar fi greu să vă căţăraţi pe un stîlp uns cu grăsime? Nouă nu. De fapt, noi putem alerga în sus pe un fir de iarbă fără să alunecăm, datorită modului în care Creatorul ne-a conceput cele şase picioare. Fiecare este dotat cu perniţe minuscule acoperite cu firişoare de păr care secretă un lichid vîscos, ajutîndu-ne să ne prindem cu putere. În plus, fiecare picior este prevăzut cu două cîrlige puternice care ne împiedică să alunecăm pe suprafeţele înclinate. Da, cu mult înainte ca oamenii să se fi gîndit la escaladarea munţilor, noi eram bine echipate pentru a ne căţăra.

În clanul nostru, masculii sînt muzicieni. Femelele sînt de-a dreptul impresionate de un astfel de talent. Da, noi putem auzi şi reacţiona la diferite sunete. Urechile noastre sînt localizate de o parte şi de alta a toracelui. Astfel, cînd este într-o dispoziţie bună, masculul trage cu tandreţe un zăngănit cu piciorul din spate peste nervurile proeminente ale unei aripi în acelaşi mod în care un violonist îşi plimbă arcuşul pe corzile unei viori. Cît de reconfortant este să te întinzi într-o zi călduroasă de vară pe o pajişte şi să te laşi absorbit de simfonia a mii de lăcuste şi greieri! Ah, sunetul verii!