Tinerii se întreabă . . .

Ce este rău în muzica pe care o ascult?

„Tata îmi spune: «Termină cu vacarmul acela! Îmi spargi timpanele!»“ — Un adolescent.

„Unele melodii rap sînt într-adevăr, într-adevăr, dezgustătoare.“ — O adolescentă.

„ATÎTA zarvă pentru nimic“, se plîngea Jodie. „De ce fac ei atîta caz din muzică?“ Lisette, în vîrstă de treisprezece ani, este de aceeaşi părere. „Este doar un cîntec“, susţine ea.

Eşti şi tu angajat într-o bătălie nesfîrşită cu părinţii din cauza muzicii? Dacă da, te confrunţi probabil cu plîngeri, ameninţări şi interdicţii de fiecare dată cînd îţi pui caseta sau discul preferat. („Tata îmi spune: «Termină cu vacarmul acela! Îmi spargi timpanele!»“, afirmă un adolescent.) Obosit de hărţuială, ai poate sentimentul că părinţii tăi fac din ţînţar armăsar. „Cum stăteau lucrurile cînd ei erau tineri?“, protestează o adolescentă. „Părinţii lor nu credeau că muzica lor era rea?“

Ea spune ceva. De-a lungul istoriei, generaţiile vîrstnice şi cele tinere au avut tendinţa de a se contrazice între ele cu privire la gusturi. Aşadar, de ce ai înceta să-ţi asculţi muzica preferată pentru simplul motiv că părinţilor tăi nu le place? De fapt, ce este rău în muzica pe care o asculţi?

Muzica — locul ei în viaţă

Nimeni nu spune, de fapt, că este ceva greşit să te bucuri de muzică. Chiar unele părţi ale Bibliei — în special Psalmii — erau iniţial puse pe note. În timpurile biblice, muzica juca un rol proeminent în închinarea adusă lui Dumnezeu (Psalmul 149:3; 150:4). Muzica servea totodată ca mijloc de exprimare a bucuriei, a entuziasmului sau a durerii (Geneza 31:27; Judecătorii 11:34; 1 Samuel 18:6, 7; Matei 9:23, 24). În timpul lui Isus Cristos, muzica era o caracteristică obişnuită a reuniunilor sociale; ea adăuga bucurie ocaziei. — Luca 15:25.

Muzica are şi astăzi un rol important — îndeosebi pentru tineri. The Journal of the American Medical Association face observaţia: „Între clasele a şaptea şi a douăsprezecea, un adolescent de rînd ascultă pînă la 10 500 de ore de muzică rock, doar cu ceva mai puţin decît numărul total de ore petrecute în clasă începînd de la grădiniţă şi pînă la terminarea liceului“.

Unele sondaje arată că majoritatea tinerilor americani ascultă aproape în exclusivitate muzică rock sau pop. (Pentru simplificare vom folosi termenii „rock“ şi „pop“ pentru a desemna efectiv toate stilurile de muzică în vogă printre tineri — de la soul şi new wave la rap şi heavy-metal.) Potrivit cu The World Book Encyclopedia, „muzica rock nu mai este doar muzica tinerilor americani. Ea este muzica lumii“.

Atracţia muzicii rock

De ce este atît de răspîndită muzica rock? Potrivit cărţii Youth Trends, rock-ul serveşte drept „limbă comună a tuturor tinerilor“. Unii tineri cred, aşadar, că faptul de a ţine pasul cu lumea muzicii — a cunoaşte cele mai recente grupuri şi melodii — îi ajută să fie acceptaţi de ceilalţi tineri. Muzica furnizează o legătură comună printre tineri şi inepuizabile subiecte de conversaţie.

Totuşi, mulţi tineri savurează cel mai bine muzica singuri. Ai avut o zi grea la şcoală? Atunci probabil procedezi asemenea adolescentei Bree, care spune: „Mă retrag în camera mea, dau muzica la maxim şi pur şi simplu mă aşez şi ascult. Lucrul acesta mă relaxează“. Deşi muzica rock este adesea criticată pentru faptul că este zgomotoasă şi stridentă, multe cîntece în vogă au melodii armonioase şi un sound plăcut.

Pentru alţii însă, farmecul îl constituie ritmul. „Este muzica pe care se poate dansa cel mai uşor“, a explicat o fată cînd a fost întrebată de ce este un fan al muzicii rap. Dar mulţi sînt, de asemenea, atraşi de cuvinte. Scrisă îndeosebi pentru tineri, lirica pop cuprinde o gamă largă de sentimente şi frămîntări proprii adolescenţilor. Muzica rap este remarcabilă îndeosebi pentru faptul că se concentrează asupra unor probleme curente, cum ar fi rasismul şi nedreptatea socială. „Deschid radioul şi cea mai mare parte a muzicii este neinteligibilă, lucrul acesta mă enervează la culme“, se plînge un adolescent pe nume Dan, citat în revista Newsweek. „Muzica rap conţine întîmplări adevărate şi lucruri concrete. Este interesant să o asculţi.“

Însă mesajul muzicii este probabil lucrul care îi îngrijorează cel mai mult pe părinţii tăi.

Mesajul muzicii rap

Să luăm, de exemplu, muzica rap. În rap, versurile — accentul general cade pe rimă — sînt rostite, nu cîntate, pe fondul unui ritm puternic. Desigur, nu este ceva neapărat rău în aceasta. Multe cîntece în vogă de-a lungul deceniilor conţineau versuri recitate. Dar muzica rap duce adesea aceasta la extreme.

Se spune că rap-ul (sau hip-hop-ul) devenise popular prin anii ’70 în micile discoteci din New York City frecventate de tinerii din cartierele sărăcăcioase ale oraşului. În timp ce disc-jokey-ii începeau să vorbească rimat (rap înseamnă şi „vorbire“) pe un fond ritmic înregistrat în prealabil, dansatorii reacţionau aproape isteric. Rap-ul a părăsit în curînd străzile şi cluburile subterane pentru a deveni unul dintre principalele stiluri muzicale. Cîntăreţii de rap, afişîndu-şi nume la fel de neruşinate ca şi muzica lor — Public Enemy, M. C. Hammer şi Vanilla Ice —, au umplut în curînd atmosfera cu muzica lor asurzitoare.

În mod interesant, cînd un reporter al revistei Treziţi-vă! a întrebat un grup rasial mixt de tineri creştini dintr-o suburbie: „Mulţi dintre voi ascultaţi rap?“, un număr surprinzător de mare au răspuns afirmativ! „Ce vă place la rap?“, a întrebat el în continuare. „Ritmul“, a răspuns o adolescentă. „Este curgător şi uşor de ascultat.“ „Se poate dansa pe această muzică“, a răspuns o alta. Întrebarea următoare a determinat însă un răspuns mai puţin entuziast, „Constituie unele melodii rap o problemă pentru creştini?“

După o pauză jenantă, o fată a recunoscut: „Unele melodii rap, sînt într-adevăr, într-adevăr, dezgustătoare“. Alţii au răspuns ezitînd puţin că erau de aceeaşi părere. Într-adevăr, a ieşit la iveală că mulţi tineri erau alarmant de familiarizaţi cu o listă interminabilă de melodii discutabile — melodii care promovau promiscuitatea şi perversiunea prin cuvinte pline de neruşinare. Unii au mărturisit că multe dintre aceste melodii aveau un caracter predominant vulgar.

Da, o mare parte a muzicii rap pare să transmită un mesaj de răzvrătire, violenţă, mînie, rasism şi bravuri sexuale. Promotorul muzicii rap, Daniel Caudeiron, preşedinte al Black Music Association of Canada, care proslăveşte rap-ul ca fiind „foarte pozitiv“, recunoaşte că multe melodii rap sînt „misoginiste [împotriva femeilor], sexiste şi uneori obscene“. — Maclean’s, 12 noiembrie 1990.

Rap-ul — un stil de viaţă

Trebuie să recunoaştem că nu toate melodiile rap sînt imorale sau violente. Potrivit unui articol din The New York Times, unele îşi propun obiective nobile, cum ar fi educaţia, descurajarea consumului de droguri şi rezolvarea problemelor sociale. Dar versurile inofensive ar putea foarte bine constitui excepţia, nu regula. Cînd Newsweek a clasificat albumele top ten-ului rap după criterii similare celor utilizate în Statele Unite pentru clasificarea filmelor, numai două au fost considerate G, adică potrivite pentru public. Newsweek a clasificat patru dintre albume R (numai pentru adulţi), iar două au fost clasificate chiar X din cauza „limbajului obscen“ şi a descrierii fără echivoc a raportului sexual.

În plus, mesajul pe care îl transmite rap-ul nu se limitează la cuvinte. Rap-ul a dat naştere unei revoluţii culturale. Milioane de adolescenţi poartă o îmbrăcăminte foarte largă, pantofi de base-ball cu şireturi nelegate şi lăsate să atîrne, blugi lăbărţaţi, lănţişoare de aur, şepci de base-ball şi ochelari cu lentile negre, aceasta constituind ţinuta obligatorie a raper-ului. De asemenea, mulţi imită gesturile sugestive şi atitudinea cîntăreţilor de muzică rap. Şi, spre consternarea părinţilor şi a profesorilor, unele cuvinte inventate şi unele expresii argotice dure glorificate în rap au pătruns în vorbirea cotidiană.

S-ar putea foarte bine ca rap-ul să reprezinte o răzvrătire împotriva nedreptăţii. Dar, luată în ansamblu, muzica rap reprezintă, în acelaşi timp, o răzvrătire împotriva principiilor divine referitoare la comportament, îmbrăcăminte şi limbaj. Ar dori un creştin să rişte să fie atras într-un astfel de stil de viaţă discutabil din cauza preferinţelor sale muzicale?

Cu siguranţă, rap-ul nu este singurul stil muzical ce merge pînă la extreme. Revista Time relatează: „Fiecare domeniu al actualei culturi pop americane îţi lasă un gust amar. Giganţii muzicii heavy-metal, Motley Crüe, dau viaţă unor scene de satanism, iar Beastie Boys mimează masturbarea pe scenă“. Biblia a profeţit că „în zilele din urmă . . . oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducînd în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire“ (2 Timotei 3:1, 13). Ar trebui atunci să te surprindă faptul că o mare parte a muzicii de astăzi transmite un mesaj greşit tinerilor creştini?

Aşadar, părinţii tăi au toate motivele să fie foarte îngrijoraţi dacă manifeşti interes faţă de rap sau faţă de alte forme extreme ale muzicii rock. Ei se tem, probabil, că faptul de a asculta încontinuu acest gen de muzică îţi va dăuna. Sînt temerile lor justificate? Numărul nostru viitor va trata această chestiune.

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Mulţi tineri de astăzi imită vestimentaţia şi atitudinea cîntăreţilor de muzică rap