Lemne de foc — Se va sfîrşi oare viitorul în fum?

De la corespondentul nostru din Nigeria

SOARELE coboară la orizont înroşind cerul african. Sampa găteşte orez pentru soţul ei şi pentru copii. Ia apă dintr-o găleată şi o toarnă într-o oală de aluminiu înnegrită de fum. Sub oală trosneşte un foc mic, întreţinut de trei lemne groase.

În apropiere se află stivuite mai multe lemne. Sampa le cumpără de la oamenii care le transportă cu camionul din munţi. Lemnul este indispensabil. Fără lemn nu este foc. Fără foc nu poţi găti orez.

Fiul mai mare al Sampei spune: „Cînd nu avem lemne, nu mîncăm. Casele acelea“, adaugă el, arătînd cu mîna spre casele celor bogaţi de pe deal, „au electricitate. În ele există sobe electrice şi sobe cu gaz“. Apoi, îndreptîndu-se spre foc, ridică din umeri zicînd: „Noi folosim lemne“.

Cazul Sampei şi al familiei sale este departe de a fi unic. În ţările în curs de dezvoltare, 3 din 4 oameni depind de lemn ca singură sursă de combustibil pentru gătit şi încălzit. Dar aici există o gravă penurie de lemn.

Potrivit FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură), amploarea crizei de combustibil lemnos este de-a dreptul cutremurătoare. Circa un miliard de oameni din ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu penuria de combustibil lemnos. Dacă tendinţa actuală continuă, acest număr s-ar putea dubla cu uşurinţă pînă la sfîrşitul secolului. Un reprezentant al FAO a declarat: “La ce bun să li se dea alimente flămînzilor lumii dacă nu le pot găti“.

Motivele penuriei

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a utilizat lemnul drept combustibil. Motivul? Lemnul este foarte convenabil. Pentru a-l aduna nu ai nevoie de un echipament costisitor sau de o tehnologie sofisticată. Dacă nu este supraexploatată, rezerva poate fi susţinută de creşterea noilor copaci. Gătitul şi încălzitul cu lemne nu pretinde sobe şi calorifere. Şi, teoretic, lemnul este gratuit, iar pentru a-l procura este suficient să ajungi la cel mai apropiat copac. Abia în ultimele două secole naţiunile mai bogate ale lumii au trecut la alţi combustibili, de pildă gazul, cărbunele şi petrolul. Restul continuă să folosească lemnul.

Unii specialişti spun că miezul problemei actuale îl constituie explozia demografică. Pe măsură ce populaţia creşte la număr, pădurile sînt tăiate pentru extinderea spaţiilor de locuit, a agriculturii şi pentru furnizarea lemnului pentru industrie, precum şi drept combustibil. Aproape în toate ţările, dezvoltarea antrenează cu sine o tot mai rapidă despădurire. America de Nord şi Europa au experimentat această situaţie.

Dar populaţia de astăzi creşte într-un ritm alarmant. Există deja circa cinci miliarde şi jumătate de oameni pe această planetă. În ţările în curs de dezvoltare, populaţia se dublează tot la 20 sau 30 de ani. Pe măsură ce populaţia creşte la număr, creşte şi cererea pentru lemn. Este ca şi cum populaţia ar fi devenit o fiară uriaşă care devorează pădurile cu o poftă nesăţioasă, fiară care devine tot mai mare şi mai flămîndă pe zi ce trece. Rezerva de combustibil lemnos este, aşadar, consumată înainte de a putea fi înlocuită. Potrivit FAO, peste o sută de milioane de oameni din 26 de ţări sînt deja în imposibilitatea de a obţine suficient combustibil lemnos pentru a se îngriji chiar şi numai de necesităţile lor strict elementare.

Însă nu toţi oamenii care trăiesc în ţări cu lipsă acută de combustibil lemnos sînt afectaţi în egală măsură. Cei care au posibilităţi, pur şi simplu trec la alţi combustibili cum ar fi petrolul lampant sau gazul îmbuteliat. Criza de combustibil lemnos este o criză a săracilor, al căror număr este în creştere.

Efectul asupra oamenilor

În ultimii ani, preţul lemnului s-a dublat, s-a triplat, iar în unele locuri s-a cvadruplat. În prezent, preţurile continuă să crească pe măsură ce zonele din jurul oraşelor sînt efectiv despuiate. Multe oraşe din Asia şi Africa sînt înconjurate în prezent de zone aproape complet despădurite. Unele oraşe trebuie să aducă lemne de la distanţe de peste 160 de kilometri.

Preţurile crescînde măresc povara celor deja desperat de săraci. Unele sondaje au arătat că în anumite zone din America Centrală şi Africa de Vest, familiile din clasa muncitoare plătesc pentru combustibil lemnos 30% din venitul lor total. Toate celelalte — hrană, haine, locuinţă, transport, educaţie — trebuie achitate din ce rămîne. Lor li se potriveşte zicala că „ceea ce se află sub oală costă mai mult decît ceea ce se află în oală“.

Cum se descurcă ei? Acolo unde lemnul este rar sau scump, oamenii reduc numărul meselor calde. Ei cumpără alimente ieftine sau mai puţine, rezultatul fiind o alimentaţie mai puţin echilibrată. De asemenea, ei fierb alimentele mai puţin. Germenii şi paraziţii nu sînt distruşi şi mai puţine elemente nutritive sînt absorbite de corp. Ei nu-şi fierb apa de băut. Ei caută orice pentru a arde.

Milioane de oameni utilizează combustibili de calitate inferioară, de pildă paie, tulpini de plante sau balegă uscată. Acolo unde lemnul este scump, iar balega este ieftină, pare raţional din punct de vedere economic să se pună balega pe foc decît s-o pună pe ogor. Adesea nu prea este de ales. Dar ceea ce se pierde din vedere este faptul că solul este privat de unele substanţe organice preţioase. Cu timpul, solul se defertilizează, devenind secătuit.

Deşi cei care trăiesc în zone rurale în general nu trebuie să plătească lemnele, din cauza rarităţii acestora ei trebuie să petreacă mult timp pentru a le aduna. În unele zone ale Americii de Sud, femeile petrec circa 10% din zi pentru a aduna lemne. În unele ţări africane, proviziile adunate într-o zi întreagă ajung doar trei zile. Uneori familiile îl desemnează pe un copil să lucreze de dimineaţa pînă seara pentru a căuta combustibil.

Foarte des, mediul rural este sacrificat pentru satisfacerea necesităţilor oraşului. Lemnul este tăiat şi vîndut mult mai repede decît creşte. Astfel, rezervele se micşorează, iar familiile fie se mută la oraş, fie petrec mai mult timp pentru a-şi strînge lemne.

Astfel, milioane de oameni petrec tot mai mult timp şi bani pentru a face faţă necesităţilor lor elementare de combustibil. Alternativele? Pentru cei săraci, lucrul acesta înseamnă a mînca mai puţin, a răbda frig şi a sta pe întuneric seara.

Ce măsuri s-au luat

Cu cîţiva ani în urmă, gravitatea crizei de combustibil lemnos a atras atenţia lumii întregi. Banca Mondială şi alte agenţii au investit bani în proiecte silvicole. Deşi nu toate aceste proiecte au reuşit, ele au servit drept lecţii. Experienţa a arătat că soluţia la criza de combustibil lemnos nu constă pur şi simplu în plantarea mai multor copaci. O problemă a fost aceea că nu întotdeauna s-a ţinut seama de părerea localnicilor. Astfel, într-o ţară vest-africană, sătenii au distrus puieţii deoarece fuseseră plantaţi pe imaşurile tradiţionale.

O altă dificultate a fost aceea că reîmpădurirea este o chestiune de durată. Sînt necesari poate aproape 25 de ani pînă cînd copacii sînt în măsură să producă combustibil lemnos fără ca resursele să se epuizeze. Aceasta înseamnă un decalaj între investiţie şi profit. Totodată înseamnă că plantarea nu serveşte la satisfacerea cererii prezente.

În multe ţări se află în curs proiecte de reîmpădurire. Dar vor satisface ele exigenţele viitoare? Silvicultorii spun nu. Copacii sînt tăiaţi mult mai repede decît sînt înlocuiţi. O cercetătoare de la Worldwatch Institute scrie: „Din nefericire, în multe din ţările tropicale ale lumii a treia lipseşte voinţa din partea politicienilor şi folosirea resurselor necesare pentru a ieşi din cercul vicios alimentat de despădurire. În prezent, se plantează doar un hectar de copaci la fiecare 10 hectare tăiate. Decalajul este şi mai mare în Africa, unde raportul tăiere—plantare este de douăzeci şi nouă la unu. Pentru satisfacerea nevoii de combustibil lemnos în lumea a treia pînă în anul 2000 ar fi necesară o creştere de 13 ori a ratei actuale de plantare pentru uz neindustrial“.

Perspective de viitor

În prezent, mulţi oameni sinceri depun eforturi serioase în vederea rezolvării problemei penuriei de combustibil lemnos. Cu toate acestea, estimările cu privire la viitor sînt adesea pesimiste. În cartea lor Fuelwood​—The Energy Crisis That Won’t Go Away, cercetătorii de la Earthscan scriu: „Toate aceste măsuri [de combatere a crizei de combustibil lemnos], luate la un loc, nu pot înlătura complet poverile pe care penuria şi preţurile crescînde ale lemnului le pun asupra săracilor“. Un manual editat de FAO, The Fuelwood Crisis and Population​—Africa, declară: „Orice iniţiativă va avea puţine şanse de reuşită atît timp cît creşterea demografică nu va fi ţinută sub control“. Aceeaşi publicaţie arată însă că populaţia va continua să crească „deoarece părinţii de mîine sînt mai numeroşi decît părinţii de azi. Părinţii de mîine sînt deja născuţi“.

În contrast cu aceste previziuni sumbre, profeţia biblică arată clar că Atotputernicul Dumnezeu îşi propune să facă o completă restaurare a paradisului pe acest pămînt (Luca 23:43). Problemele complexe privind combustibilul lemnos, populaţia şi sărăcia nu depăşesc capacitatea sa de rezolvare. — Isaia 65:17–25.

Se va sfîrşi oare viitorul în fum? Nicidecum! În curînd se va împlini profeţia privitoare la iubitorul nostru Creator: „Îţi deschizi mîna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“. — Psalmul 145:16.

[Text generic pe pagina 14]

‘La ce bun să li se dea alimente dacă nu le pot găti’