Cuvîntul lui Dumnezeu este viu

Îţi pot oare ajuta imaginile idoleşti să-l serveşti pe Dumnezeu?

Numeroşi oameni au folosit şi folosesc încă imagini în cadrul formei lor de închinare la Dumnezeu. Ei ar putea să declare că nu se închină imaginii, dar că vederea acesteia şi atingerea ei le poate fi de ajutor în închinarea la Dumnezeu. Dar doreşte oare Dumnezeu să ne închinăm lui cu ajutorul imaginilor? Să vedem.

Dumnezeu i-a dat poporului său Israel, din vechime, următoarea poruncă: „Să nu urmezi căile altor naţiuni . . . Religia acestor oameni este fără valoare. Ei doboară un copac din pădure; apoi îl cioplesc cu ajutorul uneltelor dulgherului şi îl împodobesc cu argint şi cu aur.“ Oamenii credeau că o asemenea imagine sau idol constituia un ajutor în vederea închinării la Dumnezeu. Biblia spune însă în continuare: „Asemenea idoli sînt ca sperietorile de ciori într-un cîmp cu pepeni; ei nu vorbesc; ei trebuie purtaţi fiindcă nu pot umbla (. . .) ei nu vă pot face nici un bine.“ — Ieremia 10:2–5, Today’s English Version; Isaia 46:6, 7.

Adeseori o imagine sau un idol primeşte forma unui om. Chipul poate fi făcut din lemnul unui copac cu care se poate face totodată şi foc. Despre omul care utilizează lemnul pentru amîndouă scopurile acestea, Biblia spune: „Cu o parte din lemn el face foc; prăjeşte carne, o mănîncă şi se satură. . . . Din lemnul care a mai rămas el face un idol şi apoi se apleacă înaintea lui şi i se închină. El i se roagă şi spune: Tu eşti Dumnezeul meu, salvează–mă!“ — Isaia 44:13–17, TEV.

Are într-adevăr vreun rost să cinsteşti vreo imagine? Biblia răspunde: „Asemenea oameni [care le fac] sînt prea proşti ca să ştie ce fac. Ei îşi închid ochii şi mintea în faţa adevărului. Cel care face idoli nu are atîta isteţime sau judecată ca să spună: ‘O parte din lemn am ars-o. Am făcut nişte pîine pe cărbuni, am prăjit carne şi am mîncat. Din ce a mai rămas din lemn am făcut un idol. Iată că mă aplec în faţa unei bucăţi de lemn!’ În aceasta este tot atîta judecată cît şi în faptul de a mînca cenuşă.“ — Isaia 44:18–20, TEV; Psalmul 115:4–8.

Astfel, după cum ne şi putem aştepta, Isus Cristos nu a utilizat niciodată imagini pentru închinare. „Dumnezeu este spirit“ — a explicat el — „iar cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). Acţionînd în armonie cu acest sfat, nici unul dintre continuatorii lui Isus din primul secol nu a utilizat imagini ca ajutoare pentru închinare. Apostolul Pavel a şi scris de fapt: „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere“ (II Corinteni 5:7). Iar Ioan, apostolul lui Isus, a dat avertismentul: „Păziţi-vă de idoli“ (I Ioan 5:21). De ce n-aţi arunca o privire roată, prin casa voastră, întrebîndu-vă dacă urmaţi sau nu acest sfat? — Deuteronomul 7:25.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

„. . .ei nu vorbesc; ei trebuie purtaţi fiindcă nu pot umbla. . .“

„îl cioplesc cu ajutorul uneltelor dulgherului“

„Asemenea idoli sînt ca sperietorile de ciori într-un cîmp cu pepeni;. . .“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

„Cu o parte din lemn el face foc. . . Din lemnul care a mai rămas el face un idol şi apoi se apleacă înaintea lui şi i se închină.“