Copii în situaţii critice

Un copil în vîrstă de 12 ani munceşte din greu 11 ore pe zi spărgînd piatră într-o carieră din India. El cîştigă 85 de cenţi pe zi.

O fată de zece ani îşi vinde corpul într-un bordel din Bangkok. Ea nu este acolo pentru că doreşte aceasta. Tatăl ei a vîndut-o pentru 400 de dolari.

Un soldăţel de zece ani lucrează la un post de control într-o ţară africană. O mitralieră îi atîrnă de umăr; el îşi petrece timpul fumînd marijuana.

ASTFEL de situaţii sînt foarte obişnuite în ţările în curs de dezvoltare. Numărul copiilor aflaţi în situaţii critice este de ordinul milioanelor. Şapte milioane suferă în lagăre de refugiaţi; 30 de milioane sînt copii ai străzilor; 80 de milioane între 10 şi 14 ani prestează munci care le frînează creşterea; mai bine de 100 de milioane riscă să moară în acest deceniu din cauza lipsei de hrană, de apă potabilă şi de îngrijiri medicale.

Să analizăm doar cîteva dintre problemele cu care se confruntă copiii de pe tot globul.

Boală

În fiecare zi mor circa 8 000 de copii deoarece nu au fost vaccinaţi împotriva unor boli cum sînt pojarul şi tusea convulsivă, alţi 7 000 deoarece părinţii lor nu ştiu să trateze deshidratarea rezultată din diaree, şi alţi 7 000 deoarece nu dispun de dolarul cu care să-şi cumpere antibioticele pentru combaterea afecţiunilor respiratorii.

De mulţi ani există medicamente şi terapii pentru prevenirea sau tratarea multora dintre bolile care au pricinuit nenorocire familiei umane. Dar acestea nu au ajuns la milioanele care aveau nevoie de ele. Ca atare, pe parcursul ultimelor două decenii circa o sută de milioane de copii au decedat numai din cauza diareei şi afecţiunilor respiratorii. „Este ca şi cum s-ar fi găsit, în sfîrşit, un tratament pentru cancer, dar apoi el ar fi fost utilizat doar în mică măsură timp de 20 de ani“, afirma cu tristeţe un raport al UNICEF — The State of the World’s Children 1990.

În pofida acestei situaţii sumbre s-au înregistrat progrese. De exemplu, UNICEF şi OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) au efectuat o viguroasă campanie de imunizare. În 1991 s-a anunţat că 80% din copiii lumii fuseseră imunizaţi împotriva a şase boli ce pot fi prevenite prin vaccin: pojar, tetanos, difterie, poliomielită, tuberculoză şi tuse convulsivă. Aceste eforturi conjugate cu cele vizînd combaterea diareei au avut drept rezultat salvarea multor milioane de vieţi tinere în fiecare an.

Dar în anii recenţi a apărut o nouă boală — SIDA — care riscă să anuleze toate progresele făcute în deceniul trecut în ce priveşte supravieţuirea copiilor africani. Pe parcursul acestui deceniu, cel puţin 2,7 milioane de copii vor muri de SIDA numai în Africa. Pînă în anul 2000, alte trei pînă la cinci milioane de copii din Africa de Est şi Centrală riscă să rămînă orfani deoarece părinţii lor vor muri de SIDA.

Malnutriţie

Cu toţii sîntem dureros de familiarizaţi cu scenele tragice reprezentînd copii înfometaţi, cu corpuri scheletice, cu burţi umflate şi ochi trişti privind în gol. Acei copii vrednici de milă nu reprezintă decît partea vizibilă a aisbergului. În ţările în curs de dezvoltare, circa 177 de milioane de copii — 1 din 3 — merg la culcare flămînzi. Şi numărul lor este în creştere.

Malnutriţia cronică îi împiedică pe copii să ajungă la o deplină dezvoltare fizică şi mintală. Majoritatea copiilor malnutriţi sînt bolnăvicioşi, lipsiţi de vlagă, cu priviri stinse şi apatici. Ei se joacă mai puţin şi învaţă mai lent decît copii hrăniţi corespunzător. Ei sînt totodată mai expuşi infecţiilor, un factor major răspunzător de circa o treime din cele 14 milioane de decese de copii care au loc în fiecare an în ţările în curs de dezvoltare.

Întocmai cum ştiinţa modernă a produs medicamente pentru combaterea bolilor, tot aşa ea a făcut posibilă şi producerea şi livrarea, peste cota necesară, a alimentelor în vederea hrănirii tuturor locuitorilor pămîntului. Pentru malnutriţie nu există însă remedii imediate. Ea nu poate fi eliminată prin expedierea de alimente şi vitamine. Ea îşi are rădăcina într-o sărăcie necruţătoare, o ignoranţă generalizată, apă contaminată, condiţii neigienice şi lipsă de terenuri agricole în zonele afectate de sărăcie.

Probleme legate de mediu

Pe măsură ce problemele ambientale se agravează în toată lumea, cei mai vulnerabili sînt copiii. Să examinăm problema poluării atmosferice. Pînă la vîrsta de trei ani un copil care se odihneşte inhalează în mod proporţional de două ori mai mult aer şi, odată cu el, de două ori mai mulţi poluanţi decît un adult care se odihneşte. Şi deoarece copiilor încă nu le sînt complet dezvoltaţi rinichii, ficatul şi sistemul enzimatic, ei nu reuşesc să elimine poluanţii la fel de eficient cum o face un adult.

Copiii sînt deci mai expuşi decît adulţii efectelor aditivelor cu conţinut de plumb din benzină şi efectelor unor gaze cum ar fi monoxidul de carbon, oxizii de azot şi bioxidul de sulf. Această vulnerabilitate este direct responsabilă de decesul a peste 4,2 milioane de copii sub cinci ani care mor în fiecare an în ţările în curs de dezvoltare din cauza infecţiilor respiratorii. Mulţi dintre cei care supravieţuiesc rămîn cu afecţiuni respiratorii de care suferă toată viaţa.

Fiind încă în creştere, copiii sînt totodată mai vulnerabili decît adulţii la efectele unei alimentaţii neadecvate. Într-o ţară după alta, copiii sînt principalele victime ale despăduririlor, extinderii deşerturilor, eroziunii terenurilor agricole secătuite care devin sărăcăcioase producînd tot mai puţină hrană. Numai în Africa circa 39 de milioane de copii sînt piperniciţi din cauza malnutriţiei.

La toate acestea se adaugă o serioasă penurie de apă potabilă. În ţările în curs de dezvoltare, numai jumătate din numărul copiilor dispun de apă potabilă, şi chiar şi mai puţini beneficiază de instalaţii sanitare pentru eliminarea reziduurilor.

Război

În trecut, majoritatea victimelor războiului erau soldaţi. În prezent, lucrurile s-au schimbat. De la al doilea război mondial încoace, 80% din cei 20 de milioane de morţi şi din cei 60 de milioane de răniţi în diverse conflicte au fost civili — în principal femei şi copii. Într-o anumită perioadă a anilor ’80, în Africa au murit în fiecare oră 25 de copii ca urmare a unor astfel de conflicte! Un număr incalculabil de copii au fost ucişi, răniţi, abandonaţi, lăsaţi orfani sau luaţi ostateci.

Milioanele de copii care cresc în prezent în lagărele de refugiaţi sînt adesea privaţi de identitate şi naţionalitate, precum şi de hrană adecvată, de îngrijire medicală şi de educaţie. Mulţi se află în imposibilitatea de a învăţa o meserie care să le asigure un loc de muncă în societate.

Dar copiii nu sînt doar victime ale războiului; ei sînt şi luptători. În ultimii ani, 200 000 de adolescenţi sub 15 ani au fost recrutaţi, înarmaţi şi instruiţi să ucidă. Unii dintre ei şi-au pierdut viaţa sau au fost mutilaţi pentru că s-au supus ordinului de a deschide drumuri prin terenuri minate.

Exploatarea copiilor

În ţările în curs de dezvoltare, sărăcia îi determină pe părinţi să-şi vîndă copiii în schimbul unor sume derizorii pentru a nu muri de foame sau pentru a-şi plăti datoriile. Ce se întîmplă cu aceşti copii? Unii sînt forţaţi să se prostitueze sau să lucreze ca sclavi în dughene sordide. Alţii sînt vînduţi din nou pentru sume de pînă la 10 000 de dolari prin intermediul intermediarilor sau al agenţiilor de adopţie din Occident.

Rapoartele arată că prostituţia infantilă este în creştere, implicînd copii din ce în ce mai mici, atît băieţi, cît şi fete. Numai în Brazilia, se estimează că 500 000 de adolescenţi practică prostituţia. Pornografia infantilă este şi ea în floare şi a luat amploare datorită echipamentului video uşor de procurat.

Priorităţi

Este greu de imaginat durerea şi suferinţa ce se ascund în spatele statisticilor. De altfel, este imposibil să cuprindem suferinţa experimentată de milioanele sau de miile de persoane. Mulţi dintre noi sîntem însă conştienţi cît este de îngrozitor să asişti la suferinţa sau la moartea chiar a unui singur copil — o fiinţă cu propria sa personalitate, un suflet preţios pentru Dumnezeu, o persoană care are, la fel ca oricare alta, dreptul să trăiască şi să se bucure de viaţă.

Fără să dedice mult timp analizării cauzelor actualei condiţii triste a copiilor, delegaţii Conferinţei mondiale consacrate copilului au vorbit plini de încredere despre viitor şi au făcut promisiunea solemnă că nu vor mai tolera situaţia. „Planul de acţiune“ pe care l-au întocmit prevedea, printre altele, atingerea pînă în anul 2000 a următoarelor obiective:

◻ Reducerea cu o treime, faţă de anul 1990, a ratei mortalităţii copiilor sub cinci ani.

◻ Reducerea cu 50%, faţă de anul 1990, a malnutriţiei grave şi medii a copiilor sub cinci ani.

◻ Realizarea unui acces universal la apă potabilă şi la instalaţii sanitare de eliminare a apelor reziduale.

◻ Protejarea copiilor care se află în situaţii extrem de dificile, în special a celor care sînt victime ale conflictelor armate.

Costul suplimentar al programelor de realizare a obiectivelor care ar putea preveni decesul a 50 de milioane de copii în anii ’90 a fost estimat la 2,5 miliarde de dolari pe an.

La scară mondială, aceasta este o sumă relativ mică. Într-un singur an companiile americane cheltuiesc 2,5 miliarde de dolari pentru reclame la ţigări. Într-o singură zi lumea cheltuieşte 2,5 miliarde de dolari pentru înarmare.

În prezent, cheltuielile militare — care, potrivit unei estimări modeste din partea Naţiunilor Unite, ar fi de peste 1 000 de miliarde de dolari anual — depăşesc totalul veniturilor anuale ale celei mai sărace jumătăţi a omenirii. Doar 5 procente din această sumă imensă ar fi suficiente pentru accelerarea realizării obiectivelor Conferinţei. De exemplu, preţul de vînzare al unui singur avion de vînătoare F/A-18 (peste 30 de milioane de dolari americani) echivalează cu costul unui număr suficient de vaccinuri pentru protejarea a 400 de milioane de copii împotriva unor maladii fatale.

Naţiunile sînt capabile să realizeze obiectivele ambiţioase fixate la Conferinţă. Ele dispun de cunoştinţă, tehnologie şi bani. Dar întrebarea este: O vor face?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Combaterea malnutriţiei

Şase lucruri pe care ar trebui să le ştie părinţii

1. Laptele matern este singurul şi cel mai bun aliment în primele patru pînă la şase luni de viaţă ale unui copil. El oferă o hrănire completă şi imunizează copilul împotriva unor infecţii comune.

2. La patru sau şase luni, copilul are nevoie şi de alte alimente. Introducerea alimentelor solide mai devreme sporeşte riscul infectării; introducerea lor mai tîrziu conduce la malnutriţie.

3. Un copil sub trei ani are nevoie să fie hrănit de două ori mai des decît un adult, cu cantităţi de alimente mai mici, dar mai bogate în energie.

4. Nu trebuie să se renunţe la hrană şi lichide atunci cînd un copil este bolnav sau are diaree.

5. După o boală, un copil necesită o masă suplimentară pe zi timp de o săptămînă pentru recuperarea greutăţii pierdute.

6. Este necesar să existe cel puţin doi ani între naşteri pentru o sănătate mai bună atît pentru copil, cît şi pentru mamă.

[Provenienţa fotografiei]

Sursa: Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii

UNICEF/C/91/ Roger Lemoyne

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

În ţările în curs de dezvoltare, numai jumătate dintre copii dispun de apă potabilă

[Provenienţa fotografiei]

UNICEF/3893/89/ Maggie Murray-Lee

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Fiecare copil, cu propria sa personalitate, este preţios în ochii lui Dumnezeu şi are, la fel ca oricare altul, dreptul să se bucure de viaţă

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Cristina Solé/Godo-Foto