Consiliul ecumenic al bisericilor — Cooperare sau confuzie?

De la corespondentul nostru din Australia

ADUNAREA s-a deschis la 7 februarie 1991 în campusul pitoresc al Universităţii naţionale australiene din Canberra, capitala Australiei. Se estimează că au asistat în jur de 4.000 de laici şi circa 316 conducători religioşi din peste o sută de ţări. Cele şase adunări precedente ale Consiliului ecumenic al bisericilor (WCC, World Council of Churches) au fost ţinute în diferite ţări într-un interval de aproximativ 35 de ani, prima fiind ţinută în 1948 la Amsterdam, Olanda.

Ce este WCC? Nu este o superbiserică. Este o asociaţie de biserici, un forum care permite un schimb de idei. Discursul oficial de bun venit la această a şaptea adunare a fost susţinut de prim-ministrul australian, Robert J. Hawke, el însuşi un agnostic declarat. Tema aleasă pentru această adunare de două săptămîni a fost concepută sub forma unei rugăciuni: „Vino, Spirit Sfînt, reînnoieşte toată creaţia!“

Însă turnura neaşteptată a evenimentelor mondiale a abătut atenţia delegaţilor de la tema pe care o aşteptau atît de mult, reînnoirea prin spiritul sfînt, spre politică şi spre aspectul moral al războiului din Golful Persic. Această rapidă alunecare de la discuţia spirituală l-a determinat pe Sir Paul Reeves, arhiepiscop anglican şi fost guvernator general al Noii Zeelande, să–şi exprime nedumerirea: „În adunări ca aceasta, avem tendinţa să ne certăm pentru putere, ceea ce are puţin de-a face cu Spiritul Sfînt“. Arhiepiscopul de Canberra a încercat să dea o justificare divergenţelor: „Unitatea este darul Spiritului Sfînt. O diversitate sănătoasă de opinii este darul aceluiaşi Spirit Sfînt“.

David Gill, secretar general al Consiliului bisericilor australiene, nu şi-a ascuns nici el neliniştea că însăşi integritatea WCC era în pericol; el a făcut observaţia că această organizaţie deserveşte din ce în ce mai mult unele grupuri care susţin o anumită cauză şi care caută o tribună de la care să facă publicitate propriilor lor interese.

Ordinarea femeilor — un motiv suplimentar de divergenţe

Rolul femeilor în biserica contemporană a fost o altă chestiune ce s-a dezbătut, dar fără ca femeile să fie satisfăcute. Majoritatea dintre ele au considerat că este vorba de misoginie. Lois Wilson, o delegată originară din Canada, şi-a rezumat opinia pe un ton caustic: „Politica WCC miroase teribil a corupţie şi nu cred că Isus avea în minte acest lucru“. De ce o astfel de reacţie? Ziarul Canberra Times a dat această explicaţie: „În toaletă s-au vărsat multe lacrimi întrucît femeile au fost ameninţate să nu accepte numirea în Comitetul central al consiliului. O femeie a fost ameninţată cu excomunicarea în cazul în care ar accepta numirea“.

Ce s-a întîmplat cu tema spirituală?

Unii au fost neliniştiţi de faptul că adunarea nu a pus suficient accent pe aspectul biblic sau teologic al misiunii sale. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece majoritatea subiectelor de pe ordinea de zi erau de natură politică. De fapt, în raportul publicat referitor la adunare nu se găseşte decît o singură referire scurtă la Biblie.

Revista religioasă National Outlook arată că ceea ce a exprimat David Gill „reflectă modul de gîndire al altor persoane care au asistat la reuniuni ale WCC pe parcursul ultimilor ani şi care, aşa cum a afirmat recent cineva, au venit cu mari speranţe, dar s-au întors înapoi simţindu-se seci şi goi“.

În contrast cu aceasta, atunci cînd cei flămînzi şi însetaţi spiritualiceşte au venit să-l vadă pe Isus Cristos, ei nu au plecat simţindu-se „seci şi goi“. Ei s-au întors înapoi învioraţi: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“. — Matei 11:28–30.