Trecutul Mexicului îşi lasă amprentele asupra religiei sale de astăzi

De la corespondentul nostru din Mexic

O VIZITĂ la imensul Muzeu Naţional de Antropologie din Mexico descoperă că religia catolică practicată astăzi de mulţi mexicani a suferit influenţa religiilor tribale din secolele trecute.

Cercetătorii istoriei cunosc bine modul în care Hernán Cortés şi alţi conchistadori au introdus catolicismul în Mexic în secolul al XVI-lea. Aşa cum dezvăluie în mod foarte interesant obiectele expuse la Muzeul Naţional, ţara era atunci locuită de populaţii cu o cultură bine stabilită, avînd propriile lor convingeri religioase.

Mexi era principala divinitate a tribului Mexica, aşadar este uşor de înţeles de unde şi-au tras numele ţara şi capitala sa, Mexico. Aceşti indieni antici au fundat oraşul Mexico în jurul anului 1325 pe o insulă neospitalieră situată în mijlocul lacului Texcoco. Populaţia era compusă iniţial din diverse triburi indiene. Existau olmeci, chichimeci, azteci, mayaşi şi alţii. Fiecare trib îşi avea propria sa cultură artistică, iar ruinele unora din clădirile, templele şi oraşele lor mai există încă.

Sincretism religios

Vizitatorii muzeului, situat în minunatul parc Chapultepec sînt, în general, surprinşi aflînd măsura în care credinţele mexicanilor sînt un amestec de concepţii antice şi moderne. Mai mult, similitudinea dintre credinţele tribale şi cele introduse de conchistadorii catolici îi intrigă pe mulţi.

În sala Aztec, o mulţime de hărţi evocă fundarea Mexicului. Din piesele expuse reiese clar că aztecii erau foarte religioşi. Aici se pot vedea multe sculpturi cu zei şi zeiţe pe care le adorau aztecii. O sculptură imensă, reprodusă pe această pagină, o reprezintă pe zeiţa Coatlicue, care era considerată mama zeilor şi a oamenilor. Observaţi că în loc de cap uman, ea are două capete de şarpe cu faţa unul către celălalt, iar fusta ei este formată din şerpi împletiţi. Se pare că unele din aceste simboluri reprezintă viaţa şi moartea.

Odată cu sosirea conchistadorilor, mulţi indieni s-au refugiat în regiuni muntoase sau păduri. Datorită acestei izolări, unele grupuri de indieni şi-au păstrat pînă astăzi multe din conceptele lor religioase primitive. „De exemplu, explica o ghidă de la muzeu, huicholii cred că soarele, cerbul şi porumbul formează o triadă, ceva similar cu doctrina catolică a Trinităţii.“ Ea adaugă: „Indienii din statul Chiapas adoră şi acum vechii zei precolumbieni, cum ar fi zeul ploii, zeul pămîntului şi zeul vînturilor, şi au ceremonii distincte pentru fiecare dintre ei“.

Poate vă întrebaţi de ce atît de mulţi mexicani pretind astăzi că sînt creştini cu toate că practică şi alte forme de închinare. Privitor la aceasta, o inscripţie din sala „Iniţiere în etnografie“ spune: „Religia influenţează toate aspectele vieţii indienilor. . . . Caracteristica principală a religiei indiene o constituie amestecul obiceiurilor catolice cu cele păgîne, vestigii ale credinţelor şi cultelor precolumbiene. Huicholii, lacandonii şi otomii sînt cei care conservă cele mai multe caracteristici precolumbiene în religia lor; [huicholii] adoră zei care reprezintă soarele, apa şi focul, şi îi păstrează în caverne. Lacandonii se închină încă unor zei antici aflaţi în templele maya“. Da, sincretismul catolicismului cu religiile antice păgîne este un lucru obişnuit în Mexic.

Acest lucru este ilustrat în continuare de alte obiecte expuse în sala nord-estică, obiecte care vorbesc despre credinţele triburilor yaqui, seri şi tarahumara. O inscripţie din această sală spune: „În prezent, yaquii sînt o grupare extrem de religioasă iar conceptele lor, deşi transformate şi adaptate, sînt creştine. Ei cred că Cristos era un yaqui care a venit pe pămînt pentru a-i salva din potop, pentru a le da teritoriul lor, pentru a le funda cele opt oraşe ale lor şi pentru a le da Comunila (grupul autorităţilor). . . . Ei interzic prozelitismul protestant şi prezenţa unui preot catolic“.

Această inscripţie continuă însă: „Pe lîngă credinţele lor complicate, pe lîngă ceremoniile magice şi vestigiile religiilor precolumbiene, ei acceptă şi religia catolică. Ei cred într-un dumnezeu creştin pe care îl identifică adesea cu soarele“.

Ceea ce vizitatorii văd în sala Tarahumara constituie o dovadă suplimentară a amalgamului dintre credinţele religioase antice şi cele moderne. Aici poate fi văzută o mică vitrină cu cruci de lemn; o inscripţie din partea de jos spune: „Religia tarahumarilor este rezultatul unui amestec de credinţe creştine şi păgîne. Primele au fost introduse în secolul al XVII-lea de către nişte misionari franciscani. Ei cred în Tata Rioshi (Dumnezeu Tatăl), în Isus Cristos, în Everuame (Mama cea Mare, sau Fecioara Maria) şi în alţi sfinţi care sînt patronii unor localităţi. Toţi sînt consideraţi dumnezei. Crucea are o importanţă cu totul specială deoarece ei o pun în legătură cu soarele, luna şi cultul fertilităţii solului“.

In sala Seri, o altă inscripţie explică: „Religia practicată de seri este un amestec de credinţe antice cu influenţe creştine“.

Pot fi văzute încă multe alte lucruri care pun în lumină credinţele religioase ale primilor locuitori indieni ai ţării. De exemplu, în sala America Centrală există minunate picturi murale reprezentînd cele cinci civilizaţii ale regiunilor de pe coasta Pacificului, de pe coasta golfului Mexic, Maya, Altiplano şi Mixtec. Se văd aici autohtoni venerînd porumbul, jaguarul, şarpele cu clopoţei şi acvila — toţi fiind consideraţi drept dumnezei.

După o vizită la minunatul Muzeu Naţional de Antropologie, rămîi impresionat de măsura în care riturile şi credinţele antice ale primilor locuitori indieni din ţară au fost amestecate cu cele ale cuceritorilor catolici. Aşa cum o dovedesc obiectele expuse, chiar şi în prezent mulţi mexicani sînt influenţaţi de religiile tribale din secolele trecute.