Obstacole în calea păcii dintre om şi fiare
Imagini ca şi cea de pe coperta acestei reviste sînt o delectare pentru copii. Şi adulţii sînt adeseori atraşi de astfel de scene.
De ce reacţionează oamenii în felul acesta? Oare pacea autentică dintre oameni şi chiar cele mai feroce animale sălbatice este doar un vis copilăresc? Sau va deveni o realitate?
Omul — un obstacol
Un mare obstacol în calea unei astfel de păci este omul însuşi. Un proverb din vechime spune: „Un om stăpîneşte peste alt om ca să-l facă nenorocit.“ (Eclesiast 8:9) Iar istoria omului în ce priveşte cauzarea de nenorociri propriei sale specii se reflectă în tratamentul său faţă de animale.
De exemplu, multe animale sălbatice au fost capturate şi obligate să lupte pe arenele Romei antice. Darea de seamă ne spune că în anul 106 e.n., împăratul roman Traian a pus în scenă jocuri în care au fost masacraţi 10 000 de gladiatori şi 11 000 de animale sălbatice pentru a satisface setea de sînge a spectatorilor sadici.
Este adevărat că acest gen deosebit de distracţii nu mai este astăzi la modă. Dar lista crescîndă a speciilor dispărute sau ameninţate cu dispariţia demonstrează că ceva este greşit în tratamentul omului faţă de creaturile sălbatice. În timp ce populaţia umană are o creştere explozivă, aria de răspîndire a animalelor sălbatice se micşorează. Iar datorită lăcomiei umane, pielea, coarnele şi colţii animalelor exotice sînt foarte căutate. Unii experţi se tem că în cele din urmă doar exemplare din cele mai mari specii vor fi conservate în grădinile zoologice.
Mîncători de oameni
Un alt obstacol în calea păcii se pare că îl constituie chiar unele fiare sălbatice. În Africa şi Asia nu este ceva neobişnuit să citeşti rapoarte despre animale sălbatice care au atacat şi ucis oameni. Lucrarea The Guinness Book of Animal Facts and Feats declară că membrii familiei felinelor „sînt probabil răspunzători de moartea a circa 1 000 de persoane anual.“ Numai în India, tigrii ucid mai mult de 50 de oameni în fiecare an. Şi unii leoparzi din această ţară au devenit mîncători de oameni.
În cartea sa, Dangerous to Man, Roger Caras arată că uneori leoparzii devin mîncători de oameni după consumarea de cadavre umane rămase în urma unor epidemii. Astfel de epidemii, explică el, au fost adesea „urmate de luni de teroare căci leoparzii şi-au stimulat gustul lor nou pentru carne de om şi au început să ucidă oameni.“
Însă Caras afirmă că bolile epidemice nu sînt răspunzătoare de toate atacurile leoparzilor. O altă cauză este excitabilitatea animalului, în special cînd acesta se află în apropierea copiilor.
În perioada anilor 1918–1926, un leopard din India a ucis 125 de oameni, după cum raportează Colonel J. Corbett în cartea sa The Man-Eating Leopard of Rudraprayag. Zeci de ani mai tîrziu, leoparzi mîncători de oameni au ucis cel puţin 82 de persoane în regiunea Bhagalpur.
Un vînător din Tanganyika (acum o parte a Tanzaniei) a relatat cum, în 1950, a petrecut cinci luni încercînd fără succes să împuşte un leopard mîncător de oameni, care teroriza locuitorii din împrejurimile satului Ruponda. În cele din urmă, după ce ucisese 18 copii, acesta a fost prins într-o capcană de un sătean. Un alt leopard a ucis 26 de femei şi copii în satul Masaguru.
Apoi există leul african. Cînd acesta începe să mănînce oameni, victimele sînt adeseori bărbaţi adulţi. „În cei douăzeci şi trei de ani pe care i-am petrecut în Departamentul de vînătoare,“ scrie C. Ionides în cartea sa Mambas and Man-Eaters, „am împuşcat peste patruzeci de lei, din care majoritatea erau mîncători de oameni, în timp ce restul erau fie pe punctul de a deveni mîncători de oameni fie cu tendinţa de a da tîrcoale.“ Potrivit opiniei lui Ionides, leii devin o ameninţare pentru oameni atunci cînd omul le reduce în mod drastic prada lor obişnuită.
A fost profeţită o pace pentru întregul pămînt
În pofida unor astfel de obstacole în calea păcii dintre om şi fiare, Biblia declară: „Toate speciile de fiare . . . se îmblînzesc şi au fost îmblînzite de oameni.“ — Iacov 3:7.
La Ezechiel 34:25, Biblia prezice: „[Eu, Dumnezeu] voi încheia cu ele un legămînt de pace şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în siguranţă în deşert şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.“
Sînt oare astfel de profeţii biblice doar un vis nerealist? Înainte de a respinge perspectiva păcii dintre om şi fiare pe întregul pămînt, să luăm în considerare unele indicii care subliniază veridicitatea afirmaţiilor Bibliei. Unele exemple uimitoare de armonie între oameni preocupaţi de problemă şi fiare potenţial periculoase au furnizat dovezi în acest sens.