Tinerii se întreabă . . .

O curtare reuşită — Cît de important este acest lucru?

PRIMII ani ai unei căsnicii determină dacă aceasta va fi reuşită sau nu. În 1979, 52 000 perechi americane au divorţat înainte de terminarea primului an de căsnicie. La sfîrşitul cîtorva ani de căsnicie, numărul de perechi căsătorite care au divorţat a fost şi mai mare.

Cum se face că două persoane care au consimţit să închege o legătură pe viaţă, constată în decursul a doi sau trei ani, sau chiar în cîteva luni că mariajul lor este un eşec?

„Majoritatea eşecurilor conjugale sînt datorate unei curtări nereuşite“, explică Paul H. Landis, cercetător renumit al vieţii de familie. „Nu se va insista niciodată destul asupra acestui punct“. În ţările unde se obişnuieşte ca fiecare să-şi aleagă personal partenerul de căsătorie, curtarea este o perioadă în decursul căreia două persoane învaţă să se cunoască în vederea unei eventuale căsnicii. De ce această perioadă este decisivă?

Un timp pentru examinare

O căsnicie fericită pretinde eforturi deosebite. După ce a sfătuit numeroase cupluri nefericite, Nancy Van Pelt pune această întrebare în cartea sa Curtarea reuşită (engl.): „De ce eşuează atîtea căsătorii? Există multe motive, dar principala cauză este lipsa de pregătire. (...) Sînt necăjit cînd văd ignoranţa lor în ceea ce priveşte complexitatea obligaţiei pe care şi-o asumă“.

Un soţ şi o soţie fac un legămînt sacru în faţa lui Dumnezeu că vor rămîne fideli unul faţă de altul pentru tot restul vieţii lor. Biblia avertizează că a face un legămînt este ceva serios. Ea declară: „Este o capcană cînd omul pămîntesc a strigat cu uşurinţă: ‘Sfînt!’ şi după jurăminte este dispus să facă o examinare“. (Proverbe 20:25) Sub un impuls de moment, este posibil ca cineva să facă un legămînt, iar mai tîrziu să-şi dea seama că acesta implică mai mult decît se aştepta. Dar momentul pentru a face o examinare este înainte de a încheia legămîntul, nu după aceea.

Curtarea le oferă celor doi posibilitatea de a face o astfel de examinare. Cînd se desfăşoară în mod corect, curtarea nu numai că le poate ajuta celor doi tineri să stabilească dacă sînt potriviţi unul cu altul, dar îi şi pregăteşte pentru a înfrunta problemele vieţii conjugale.

Curtarea îi oferă fiecăruia ocazia de a se analiza, pentru a vedea care sînt necesităţile sale afective cele mai importante. Cînd Steve a început să o curteze pe Barbara, aceasta a meditat asupra experienţelor ei anterioare şi a ajuns la această concluzie: „Am nevoie de un bărbat care să fie foarte răbdător cu mine.“ Ea a adăugat: „Steve era foarte răbdător, suportînd multe lucruri din partea mea, şi era plin de consideraţie faţă de mine. El mă asculta întotdeauna, indiferent ce i-aş fi spus. Datorită acestui fapt dragostea mea pentru el a crescut“. Dat fiind că fiecare a satisfăcut necesităţile afective ale celuilalt perioada lor de curtare a condus la o căsătorie fericită.

În consecinţă, de-a lungul curtării întrebaţi-vă: Ce fel de personalitate am? Care sînt necesităţile mele afective cele mai importante? De asemenea, care sînt calităţile şi slăbiciunile personalităţii mele precum şi cele ale viitorului meu partener? De exemplu, un tînăr a mărturisit despre prietena sa: „Ea este echilibrată, adică exact ceea ce-mi trebuie mie. Eu sînt agitat şi nestatornic. Cred că ea exercită asupra mea o influenţă stabilizatoare şi calmantă“.

Un remarcabil studiu realizat asupra a o mie de cupluri logodite, dintre care multe au fost din nou interogate după mulţi ani de căsătorie, a dezvăluit că satisfacerea necesităţilor afective „se dovedeşte a fi de primă importanţă în căsătoriile de astăzi“. (Curtarea, logodna şi căsătoria /engl./, de Burgess, Wallin şi Shultz.) Dragostea îşi are importanţa sa, pentru ca o relaţie de căsătorie să fie durabilă, dar este esenţial ca cei doi parteneri să posede obiective comune şi să fie în măsură de a-şi satisface în mod reciproc necesităţile afective.

Nu vă pripiţi!

Cuvintele conţinute în Proverbe 21:5 se aplică foarte bine perioadei de curtare: „Oricine este pripit în mod sigur se îndreaptă spre lipsă“. Din prea multă grabă, riscaţi să vă alegeţi cu grave urmări pe plan emoţional, spiritual şi fizic.

Aşa a fost cazul lui Evelyn, care mărturiseşte: „Trebuie să recunosc cu regret că m-am căsătorit foarte repede cu un om pe care nu-l cunoşteam prea bine. Eram atît de grăbită să mă căsătoresc încît am gîndit că totul avea să fie bine. Dar, l-am părăsit după trei luni“.

Un studiu efectuat asupra a 51 de femei căsătorite de mulţi ani, compara durata perioadei de curtare cu fericirea lor actuală. Ce au dezvăluit aceste cercetări? Cele care beneficiaseră de o perioadă de curtare îndelungată, trăiau în prezent o mai mare „satisfacţie conjugală“. Conform revistei Family Relations 1985, cercetătorii care au realizat acest studiu, le-au întrebat dacă regretă uneori că sînt căsătorite şi dacă sînt adesea o sursă de iritare pentru soţii lor, sau invers. Cele care au avut parte de o perioadă de curtare scurtă erau „mai puţin fericite în căsnicie“. Din ce cauză?

„O curtare de scurtă durată îi oferă fiecăruia mai puţine ocazii de a observa diferenţele jenante. Dar aceste diferenţe se manifestă în mod inevitabil după căsătorie, cauzînd atunci dificultăţi conjugale mai grave“, au explicat cercetătorii de la Universitatea din Kansas (S.U.A.). „În schimb, cuplurile care au observat aceste diferenţe înainte de căsătorie, consideră că ele fac parte din viaţă şi că nu merită să facă din acestea un caz“. La începutul curtării, dorind să facă totul pentru a-şi cîştiga iubirea unul altuia, fiecare este înclinat să se prezinte numai sub o lumină favorabilă. Dar cu timpul, înclinaţiile şi deprinderile puţin plăcute ajung să se manifeste. Doi tineri care nu se pripesc să se căsătorească se adaptează probabil cu mai multă uşurinţă unul cu altul după căsătorie şi au mai puţine surprize neplăcute.

O curtare reuşită trebuie deci să fie de lungă durată pentru a le permite celor logodiţi să se cunoască bine. Nu este întotdeauna important numărul lunilor sau anilor care compun perioada de curtare ci rezultatele care se obţin în decursul acestei perioade.

Totuşi, ce se poate spune atunci cînd curtarea pare să dureze prea mult timp?

Este timpul de a reflecta în mod serios

Sînt unii care, dorind să păstreze relaţii agreabile, evită să discute despre căsătorie. Ei îşi spun: „N-ar putea rămîne lucrurile aşa?“ Sub anumite aspecte, ei se aseamănă cuiva care merge la restaurant şi se aşează la o masă. După ce a fost adusă apa, pîinea şi lista de meniuri, ospătarul aşteaptă să ia comanda. Dar clientul îi zice: „Nu. Este mai bine aşa, nu vreau să comand nimic pentru moment“. De ce să intri într-un restaurant dacă nu doreşti să mănînci nimic? Tot la fel, de ce să te angajezi într-o curtare dacă nu eşti dispus să te căsătoreşti?

După o reflectare matură, cei doi tineri care se curtează se simt îndemnaţi să discute despre viitorul relaţiilor lor. Este necinstit şi lipsit de dragoste să-l laşi pe celălalt în aşteptare, dacă nu ai intenţia de a duce curtarea pînă la căsătorie. „Aşteptarea amînată face inima bolnavă“, afirmă Proverbe 13:12. Desigur, încrederea creşte în mod progresiv şi fiecare se simte din ce în ce mai angajat. Totuşi, îndeosebi în perioada de curtare este necesar ca fiecare să manifeste o „iubire fără ipocrizie“, pentru a nu-l răni pe celălalt, care aşteaptă ca această relaţie să conducă la căsătorie. — Romani 12:9.

Atunci cînd cei doi viitori parteneri conjugali se gîndesc în mod serios la căsătorie, curtarea le oferă posibilitatea de a vorbi despre valorile şi despre obiectivele lor. Ea le permite de asemenea, să facă mai bine cunoştinţă cu viitorii socri, şi să discute despre relaţiile pe care le vor întreţine cu ei.

Curtarea conduce adesea la logodnă, moment în care cei doi îşi promit în mod solemn unul altuia că se vor căsători. Studiul citat mai sus, efectuat asupra a o mie de cupluri logodite, a arătat că logodnele reuşite erau cel mai bun indiciu pentru o căsătorie durabilă. Dar logodnele reuşite nu decurg întotdeauna fără probleme. Întrucît cei doi logodiţi petrec mai mult timp împreună, ei devin mai spontani. De asemenea, căsătoria care se apropie le poate pune nervii la o aspră încercare. În consecinţă, riscă să apară dezacorduri, dacă nu chiar certurile. Aplanînd aceste neînţelegeri, viitorii parteneri se dovedesc capabili de a-şi rezolva problemele.

Oricare ar fi durata logodnei lor, cei doi viitori parteneri creştini se vor reţine să-şi mărturisească afecţiunea într-o manieră prea intimă. (1 Tesaloniceni 4:3–8) În felul acesta ei vor păstra o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi nu vor cădea în capcana, care constă în a permite atracţiei sexuale să mascheze problemele importante.

Doi logodnici vor constata că este util uneori să ceară sfatul unui slujitor creştin sau unui cuplu căsătorit de mult timp şi fericit. Astfel de sfaturi preconjugale pot să-i ajute la evitarea anumitor decepţii după ziua nunţii. — Proverbe 15:22.

O curtare reuşită lasă numeroase amintiri plăcute şi pune un bun fundament pentru o căsnicie fericită. Un articol viitor va examina care trebuie să fie comportarea pentru ca perioada de curtare să aibă succes.

[Text generic pe pagina 25]

Studiile demonstrează că o perioadă de curtare de durată permite adesea o mai bună adaptare pentru căsătorie.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cei care intenţionează să se căsătorească fac un lucru bun dacă cer sfatul unui cuplu căsătorit de mult timp, şi fericit.