Credinţa l-a îndemnat la acţiune!

LA JUMĂTATEA drumului dintre Golful Persic şi oraşul Bagdad se află o grămadă de cărămizi cu aspect trist, ca o santinelă solitară care stă de veghe într-un vast deşert arid. Liniştea austeră a acestor ruine sinistre, bătute de furtuni de nisip şi arse de un soare de plumb, este sfîşiată doar de urletul vreunui animal al nopţii. Iată tot ceea ce a rămas din puternicul oraş de altădată, Ur.

Dar să ne întoarcem înapoi cu patru milenii. În acest loc, care era pe atunci malul drept al Eufratului, se ridica înfloritorul oraş Ur. Străzile sale întortocheate erau mărginite de case şi prăvălii de un alb scînteietor. Clienţii şi comercianţii încheiau tranzacţii în bazare. Muncitorii lucrau zi şi noapte torcînd cantităţi mari de lînă albă ca laptele. Sclavii descărcau din greu corăbiile care scîrţîiau aplecate sub greutatea comorilor aduse din import.

Toată această agitaţie se desfăşura la umbra unui turn zigurat care domina oraşul! Închinătorii zeului-Lună, Nannar /sau Sin/ căruia i se atribuia prosperitatea oraşului Ur, îi aduceau omagiu în acest templu.

Aici se afla însă un bărbat pentru care mirosul jertfelor aduse pe vîrful acestei masive piramide era un sacrilegiu respingător. Numele lui este Avram (schimbat mai tîrziu în „Avraam“). Este posibil ca tatăl său Terah să fi participat un timp la acest cult idolatru. (Vezi Iosua 24:2, 14, 15) Dar după aceea, Avram l-a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. În ce mod? După toate probabilităţile, prin asocierea cu Sem, un bărbat în vîrstă, supravieţuitor al potopului din timpul lui Noe.

Avram a demonstrat în scurt timp că credinţa sa în Iehova nu era pasivă. Într-un anumit mod, Dumnezeu ‘i-a apărut’ lui Avram. (Fapte 7:2–4) Atunci el i-a ordonat: „Pleacă din ţara ta şi dintre rudele tale şi din casa tatălui tău în ţara pe care ţi-o voi arăta; şi voi face din tine o naţiune mare, te voi binecuvînta şi voi face mare numele tău; şi te vei dovedi o binecuvîntare. Voi binecuvînta pe aceia care te vor binecuvînta iar pe acela care va chema răul asupra ta îl voi blestema, şi toate familiile pămîntului se vor binecuvînta cu certitudine prin intermediul tău.“ — Geneza 12:1–3.

Avram răspunde chemării

Să plece din Ur, acest oraş prosper din Caldeea? Unele locuinţe de aici erau clădiri frumoase cu un etaj, construite din cărămidă, avînd pînă la 14 încăperi dispuse în jurul unei curţi interioare pavate. Nu este deci de mirare că istoricul francez Henri Gaubert îl consideră pe Avram doar un nomad, fiindu-i greu să creadă că acesta ar fi putut părăsi „o casă în Ur, cu camere mobilate cu paturi şi perini, o locuinţă confortabilă, răcoroasă în timpul verii şi caldă în timpul iernii, cu o pivniţă bine aprovizionată, cu fîntînă cu apă întotdeauna proaspătă“. Într-adevăr, a renunţa la toate acestea pentru a duce o viaţă de nomad poate părea un lucru incredibil.

În plus, Avram trebuia să-şi părăsească rudele. În Orientul Mijlociu, legăturile familiale erau atît de puternice încît faptul de a fi exilat din propria familie echivala cu o condamnare la moarte. Cum putea Avram să părăsească totul pentru nişte simple promisiuni? Şi cum avea să facă Dumnezeu din acest om — încă fără copii — „o mare naţiune“? Unde era această ţară promisă?

Avram era însă un om cu credinţă, iar credinţa este „aşteptarea garantată a lucrurilor sperate“. (Evrei 11:1) Evenimentele din trecut — cum ar fi potopul mondial — l-au convins de faptul că orice cuvînt al lui Dumnezeu se împlineşte fără greş. Avram nu s-a simţit tulburat pentru faptul că nu ştia cum, cînd şi unde aveau să se împlinească promisiunile divine. Pentru el, o casă frumoasă, mijloacele sigure de subzistenţă şi chiar legăturile de familie nu au avut atîta valoare cît a avut prietenia cu Iehova. Astfel, pentru Avram, singura decizie pe care o putea lua, era să asculte de Dumnezeu şi să părăsească oraşul Ur!

Oare credinţa ta te îndeamnă la fel la acţiune? Adeseori sîntem încurajaţi să ne sporim participarea la lucrarea de predicare. Unii creştini răspund la acest îndemn devenind predicatori ai Regatului cu timp integral. Dar alţii se reţin oarecum să-i imite deoarece se îndoiesc în secret de faptul că Dumnezeu, conform promisiunii sale, se va îngriji de cei care caută mai întîi Regatul? (Matei 6:33) Credinţa lui Avram l-a îndemnat pe acesta la acţiune. El şi-a pus viitorul în joc pe baza promisiunilor lui Dumnezeu.

Din Ur la Haran

Avram nu a plecat singur. Asemenea multor Martori ai lui Iehova de astăzi, el le-a vorbit fără îndoială membrilor familiei sale despre adevărurile lui Dumnezeu. Nu este deci surprinzător faptul că soţia sa, Sarai şi Lot, nepotul său rămas orfan, au fost dispuşi şi ei să asculte de chemarea lui Dumnezeu.a Chiar tatăl lui Avram, Terah — despre care unii afirmă că ar fi fost un făuritor de idoli — a plecat împreună cu el! — Geneza 11:31.

În cele din urmă, Avram împreună cu familia sa şi cu turmele sale s-au aflat în afara zidurilor oraşului Ur. A fost dat semnalul de plecare şi caravana s-a pus în mişcare, în mod ordonat. Urmînd drumul care se întindea de-a lungul malului de răsărit al Eufratului, ei au călătorit sub soarele arzător, probabil pe jos şi pe cămile, însoţiţi de sunetul clopoţeilor legaţi de gîtul acestor animale.

Ei s-au îndreptat spre nord-vest, urmînd curbura Eufratului. După multe, multe zile, ei au parcurs 960 kilometri. Imaginaţi-vă emoţia acestor călători obosiţi cînd au zărit, în sfîrşit, colibele în formă de stupi care înconjurau oraşul Haran. Acesta era unul din principalele puncte de popas al caravanelor. — Geneza 11:31.

Traversarea Eufratului

Avram s-a stabilit în Haran, în mod evident din consideraţie pentru Terah, tatăl său înaintat în vîrstă. Sub binecuvîntarea lui Iehova, Avram s-a îmbogăţit. (Vezi Ecleziast 5:19) Şi astăzi, se întîmplă de multe ori ca Dumnezeu să se îngrijească în mod similar de necesităţile materiale ale celor care ‘lasă case, fraţi sau surori’ pentru Regat! — Marcu 10:29, 30.

În Haran, Avram a ‘cîştigat suflete’, adică un grup de slujitori. (Geneza 12:5) Targum-ul din Ierusalim şi Parafraza caldeeană susţin că el i-a convertit sau ‘i-a supus legii’. (Vezi Geneza 18:19) Într-adevăr, credinţa sa l-a îndemnat să predice, aşa cum fac în prezent Martorii lui Iehova.

„Zilele lui Terah au ajuns la două sute cinci ani. Apoi Terah a murit în Haran“. (Geneza 11:32) Avram a fost foarte întristat de pierderea tatălui său. Dar, de îndată ce s-a încheiat perioada de doliu el s-a pregătit din nou de plecare. „Avram era în vîrstă de şaptezeci şi cinci de ani cînd a ieşit din Haran.“ — Geneza 12:4.

„Avram a luat deci pe Sarai, soţia sa şi pe Lot, fiul fratelui său şi toate bunurile pe care le acumulaseră şi sufletele pe care le cîştigaseră în Haran, şi au ieşit pentru a merge în ţara Canaan“. (Geneza 12:5) După o călătorie de circa 90 kilometri la vest de Haran, Avram s-a oprit probabil într-un punct de-a lungul Eufratului, în faţa anticului centru comercial Carchemiş. Pe aici traversau caravanele de obicei fluviul.

Avram a traversat deci fluviul la 14 nisan 1943 î.e.n. Exact în aceeaşi zi, cu 430 de ani mai tîrziu, descendenţii săi au fost eliberaţi din sclavia egipteană. (Exod 12:40, 41) Iar cu aproape două mii de ani mai tîrziu, tot în aceeaşi zi, Sămînţa sa, Isus Cristos, a încheiat „un legămînt (...) pentru regat“, în virtutea căruia „toate familiile pămîntului“ vor fi binecuvîntate! — Luca 22:1, 28, 29.

O dată cu acest act de credinţă — traversarea Eufratului de către Avram — au început să se realizeze promisiunile divine. Avram a putut să-şi imagineze cu ochii minţii „oraşul care are temelii reale“, adică un guvern drept care va conduce omenirea. Da, chiar şi numai cu ajutorul cîtorva indicii Avram a început să vadă contururile scopului lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii din moarte. Flacăra profeţiei a aprins în mintea sa o rază de speranţă! — Evrei 11:10.

Astăzi, fundamentul credinţei Martorilor lui Iehova este cu mult mai vast decît pe vremea lui Avram. Nenumărate dovezi demonstrează faptul că „oraşul“ sau Regatul ceresc pe care îl aştepta Avram este acum o realitate! Vă îndeamnă deci credinţa în acest Regat să predicaţi cu zel, să urmaţi directivele divine, să urmăriţi obiective spirituale în locul confortului material? Să sperăm că da, deoarece de această natură era credinţa lui Avram. Credinţa l-a îndemnat la acţiune!

[Notă de subsol]

[Harta/Fotografiile de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Călătoria lui Avraam

Ur

Haran

Carchemiş

CANAAN

Marea Mediterană

[Legenda fotografiei]

Eufratul în apropiere de Ur

[Legenda fotografiei]

Haran astăzi

[Legenda fotografiei]

Eufratul aproape de Carchemiş