Întîlnire între tehnologia modernă şi un vechi manuscris al Bibliei

GRAŢIE unei tehnici electronice moderne care a permis obţinerea unor imagini de mare precizie de pe suprafaţa Lunii sau a lui Marte s-a putut reda viaţă textului unui vechi manuscris indescifrabil al Bibliei.

Manuscrisul în discuţie a fost descoperit în 1892 în mănăstirea Sf. Catherina situată la poalele muntelui Sinai. Este vorba de o copie făcută la sfîrşitul secolului al II-lea sau la începutul secolului al III-lea, de o traducere a celor patru Evanghelii în siriacă, un dialect al limbii aramaice, limbă vorbită curent în timpul lui Isus. Unii erudiţi cred că traducerea este posibil să fi fost făcută la sfîrşitul secolului I.

Timp de mulţi ani, eforturile de a descifra manuscrisul au fost fără succes. Problema era că acesta era un manuscris şters, numit şi pergament a cărui primă scriere a fost ştearsă pentru a se putea scrie un nou text. Dar, o dată cu trecerea timpului, reziduurile chimice de la cerneală au făcut să apară dedesubt forma textului original.

Ajutorul tehnologiei

Aici intervine o tehnică electronică modernă. S-a început cu fotografierea fiecărei pagini a manuscrisului. Apoi fiecărui clişeu i s-a dat un cod numeric. Un ordinator a analizat clişeul fracţionîndu-l în părţi minuscule cărora le-a atribuit un număr corespunzător densităţii fiecăreia. De exemplu, o pată albă, a cărei densitate este zero, primea cifra 0 şi o pată care era din ce în ce mai întunecată primea o cifră din ce în ce mai mare. O dată terminată această operaţie, a devenit posibil să se umbrească sau să se lumineze fiecare parte a clişeului atribuindu-i o nouă cifră. S-a putut astfel estompa scrierea de deasupra şi să se scoată în relief cea de dedesubt. Graţie acestui procedeu selectiv a putut să se scoată la lumină ceea ce a rămas ascuns timp de secole.

Ce a ieşit la iveală?

Ce i-a determinat pe cercetători să se lanseze în această acţiune complexă? Desigur, orice manuscris vechi al Evangheliilor, de felul acestuia, prezintă întotdeauna un mare interes pentru cercetătorii Bibliei. Se spera deci că aceste lucrări vor arunca o lumină nouă asupra textului Bibliei.

Un punct de interes îl constituie sfîrşitul Evangheliei lui Marcu. Se termină aceasta cu Marcu 16:8, sau există încă versete suplimentare aşa cum reiese dintr-un anumit număr de alte manuscrise vechi? Dacă Marcu 16:8 ar apărea la sfîrşitul unei pagini, încă s-ar putea presupune că mai există alte versete pe o pagină care a dispărut. Dar pe clişeul obţinut prin procedeul elaborării electronice a imaginii, Marcu 16:8 apare la mijlocul coloanei din stînga. Se găseşte apoi o linie formată din mici cerculeţe urmată de un mic spaţiu şi chiar sub el începe Evanghelia lui Luca. Sfîrşitul cărţii este, aşadar, delimitat în mod clar, nu lipseşte nici o pagină, nici un verset.

Textul prezintă cîteva diferenţe care ar putea fi utile în studierea Bibliei, dar în general, acestea nu şochează. Nu avem însă de ce să fim decepţionaţi. Acest fapt demonstrează pur şi simplu că textul Bibliilor noastre actuale este în esenţă acelaşi cu cel pe care l-au redactat scriitorii originali. Graţie acestui salt peste 19 secole pe care l-a făcut posibil tehnologia modernă, s-a dovedit că Iehova Dumnezeu este nu numai Marele Inspirator al Sfintelor Scripturi ci şi Ocrotitorul lor.