Potrivit Bibliei

Îi este plăcută lui Dumnezeu religia ta?

VORBIND despre toleranţa religioasă care exista în ţara sa, Frederick cel Mare, regele Prusiei, a afirmat că fiecare poate să obţină salvarea în felul său. Astăzi, după două secole, germanii citează cuvintele sale ca şi cum ar fi literă de evanghelie, pentru a dovedi că toate religiile sînt doar căi diferite care duc la acelaşi Dumnezeu.

‘În definitiv, spun ei, nu există oare un singur Dumnezeu?’ Într-adevăr. Dar atunci, de ce diferite religii despre care se presupune că duc la acelaşi Dumnezeu învaţă despre el doctrine contradictorii? Cum se armonizează această idee cu faptul că „Dumnezeu este un Dumnezeu nu al dezordinii, ci al păcii“? — 1 Corinteni 14:33.

Mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“?

Desigur, apostolul Pavel declară: „Noi ştim (...) că nu există alt Dumnezeu, decît unul singur.“ Dar el explică: „Căci, chiar dacă există unii care sînt numiţi „dumnezei“ fie în cer, fie pe pămînt, după cum există mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“, dar pentru noi există în realitate un singur Dumnezeu, Tatăl.“ (1 Corinteni 8:4–6) Cu siguranţă, Pavel susţine că unii se închină unor dumnezei inexistenţi. În schimb, creştinii cred că un singur Dumnezeu, „al cărui nume este Iehova“, este demn de a primi închinare. — Psalm 83:18.

„Un singur Dumnezeu, Tatăl“

Un tată se interesează îndeaproape de fericirea copiilor săi şi doreşte să-i apere de primejdie. De aceea el stabileşte o linie de conduită şi principii pe care ei trebuie să le urmeze. Deşi el ţine cont în mod iubitor de necesităţile şi de limitele fiecăruia, el le pretinde totuşi tuturor să respecte aceleaşi reguli.

În timp ce Tatăl ceresc al omenirii recunoaşte faptul că fiecare persoană este un individ aparte, totuşi el le pretinde tuturor să respecte aceleaşi legi şi să trăiască în armonie cu principiile sale. Acestea nu diferă de la o persoană la alta sau de la o ţară la alta. În definitiv, dacă avortul este un păcat pentru catolici, n-ar trebui oare să fie tot la fel şi pentru membrii unei biserici protestante liberale? Sau dacă fundamentaliştii americani cred că este păcat să consumi băuturi alcoolice, nu aceasta ar trebui oare să fie şi părerea catolicilor din Europa, care beau bere şi vin în timpul meselor?

Religia adevărată se recunoaşte după roadele ei

După ce Asiria a învins regatul nordic al celor zece triburi ale lui Israel în secolul al VII-lea î.e.n., unii locuitori din diferite regiuni ale imperiului asirian au fost transportaţi în Samaria. Aceşti noi veniţi au continuat să acţioneze „conform vechilor lor religii“. Dar acele religii constituiau oare căi diferite care duceau la Dumnezeul adevărat, Iehova? Nu, deoarece Biblia explică fără înconjur: „Nimeni nu se temea de Iehova şi nimeni nu acţiona potrivit statutelor şi deciziilor sale judecătoreşti.“ — 2 Regi 17:34.

În mod logic, religiile care nu ţin cont de legile divine nu pot să-i fie plăcute lui Dumnezeu. Printre aceste principii figurează principiul definit de Isus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi.“ Cum poate oare o religie să-l reprezinte pe „Dumnezeu /care/ este iubire“ dacă membrii săi nu produc acest rod caracteristic al adevăratei religii? — Ioan 13:35; 1 Ioan 4:8.

O religie care-l reprezintă realmente pe singurul Dumnezeu adevărat trebuie să-i îndemne pe adepţii săi să-l imite dovedindu-se plini de iubire, bucuroşi, paşnici, îndelung răbdători, amabili, buni, blînzi şi stăpîni pe ei înşişi. (Galateni 5:22, 23) Membrii săi trebuie să aibă o credinţă puternică şi să respecte cu stricteţe principiile morale stabilite de Dumnezeu. „După roadele lor îi veţi recunoaşte“, a spus Isus luînd ca exemplu un copac. ‘Numai cei care înfăptuiesc voinţa lui Dumnezeu vor intra în regatul cerurilor.’ Dacă o religie formează persoane care produc roade rele, atunci prin ce se va recomanda ea? — Matei 7:16–23.

Puneţi aceste întrebări: Majoritatea religiilor învaţă că este un lucru rău să ucizi, dar ce fac membrii lor în timp de război? Majoritatea dintre ele susţin referitor la căsătorie că este o instituţie sacră, dar care este atitudinea enoriaşilor lor faţă de divorţ sau faţă de relaţiile sexuale preconjugale sau extraconjugale?

Ei nu fac ceea ce spun

În 1982, un profesor de fizică de la o universitate din Europa Răsăriteană a explicat de ce a devenit Martor al lui Iehova. „Am descoperit, a declarat el, că nu există decît o singură organizaţie religioasă pe pămînt care defineşte în mod clar limitele unei libertăţi relative. Ceea ce m-a convins în mod deosebit în cursul discuţiilor mele cu Martorii lui Iehova este faptul că organizaţia lor are forţa de a le pretinde membrilor săi să rămînă între aceste limite.“

Alte religii pot oare să spună la fel? De exemplu, în mesajul său de Crăciun din 1986, papa Ioan Paul al II-lea a făcut apel să se pună capăt urii, spunînd că „numai iubirea poate să schimbe faţa planetei noastre“. Dar în ce măsură a reuşit Biserica catolică să le insufle iubirea adepţilor săi? În plus, dacă toate religiile sînt căi diferite care duc la „Dumnezeul păcii“, atunci de ce nu domneşte pacea printre membrii lor? — Filipeni 4:9.

Ei au găsit răspunsul

Kurt era decepţionat de religia sa pentru că ea „închidea ochii asupra multor lucruri şi neglija studierea serioasă a Cuvîntului lui Dumnezeu“. Dieter a fost dezgustat cînd a descoperit că pastorul său nici măcar nu credea în Biblie. Cît despre Günter, el considera că „a-i servi lui Dumnezeu presupune în mod sigur mai mult decît simplul fapt de a asculta predicile şi de a cînta cîntări“. Toţi trei au găsit acum ceea ce căutau urmărind programul de instruire biblică aprofundată propus de Martorii lui Iehova.

Nu permiteţi ca anumite raţionamente frecvent întîlnite în lume să vă înşele şi să vă facă să credeţi că ‘fiecare poate să obţină salvarea în felul său’. Studierea Bibliei vă va permite să învăţaţi mai multe lucruri despre Iehova, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre fiul său Isus Cristos. Ea vă va conduce de asemenea spre singura religie adevărată care-l reprezintă pe Dumnezeu în mod demn.