2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 8
arătând . . . o mare generozitate: Sau „făcând . . . să crească bogăția generozității lor”. Pavel dorește să-i motiveze pe creștinii din Corint să ducă la bun sfârșit lucrarea de ajutorare a creștinilor din Iudeea, aflați în nevoie. Astfel, el le vorbește corintenilor despre ‘congregațiile din Macedonia’, precum cele din Filipi și Tesalonic, care dăduseră dovadă de o generozitate extraordinară. (2Co 8:1-4; 9:1-7; Ro 15:26; Flp 4:14-16) Generozitatea lor fusese cu atât mai remarcabilă cu cât trăiau într-o ‘sărăcie lucie’ și se aflau în timpul unei grele încercări și în mijlocul necazurilor. Nu se știe exact despre ce încercare era vorba. Este posibil ca acei creștini din Macedonia să fi fost acuzați de practicarea unor obiceiuri pe care romanii le interziceau, cum, de altfel, i se întâmplase și lui Pavel în Filipi. (Fa 16:20, 21) Sau, este posibil ca, așa cum consideră unii bibliști, ‘încercarea grea’ să fi avut legătură cu sărăcia lor: fie o provocase, fie fusese o consecință a ei. Dificultățile prin care treceau macedonenii ar putea explica empatia lor față de frații din Iudeea, care se confruntau cu greutăți asemănătoare. (Fa 17:5-9; 1Te 2:14) Prin urmare, creștinii din Macedonia au vrut să-i ajute și au dăruit cu bucurie „chiar peste posibilitățile lor”. (2Co 8:3)
serviciul: Sau „lucrarea de ajutorare”. Substantivul grecesc diakonía, care apare aici, este utilizat deseori în Biblie cu referire la serviciile umile făcute pentru alții din iubire. Este demn de reținut că diakonía desemnează cele două aspecte ale serviciului creștin: activitatea de predicare și lucrarea de ajutorare. (Vezi nota de studiu de la Fa 11:29.) În acest verset, Pavel îl folosește cu privire la ajutorarea colaboratorilor creștini care trec prin dificultăți. (2Co 9:13; vezi nota de studiu de la Ro 15:31) Congregațiile din Macedonia au considerat că este un privilegiu să ia parte la lucrarea de ajutorare, care, asemenea lucrării de predicare, constituie „un serviciu sacru”. (Ro 12:1, 6-8)
deși era bogat, a devenit sărac de dragul vostru: Pentru a-i stimula pe corinteni să-i ajute pe cei aflați în nevoie, Pavel îi încurajează să mediteze la exemplul de sacrificiu de sine și de generozitate al lui Isus. Înainte să vină ca om pe pământ, Isus era bogat într-un mod unic: el avea parte în mod special de favoarea și binecuvântarea Tatălui său. (Ioa 1:14; Ef 3:8) Cu toate acestea, Isus a fost dispus să renunțe la poziția sa privilegiată. (Ioa 1:18; Flp 2:5-8) El și-a părăsit locuința cerească pentru a trăi printre oameni imperfecți, care se confruntau zilnic cu sărăcia, cu boala și cu moartea. Mai mult, Isus s-a născut în familia unui tâmplar sărac. (Vezi nota de studiu de la Lu 2:24.) Ca adult, el a dus o viață simplă. (Mt 8:20) Totuși, Isus a răscumpărat omenirea. Datorită generozității sale, creștinii din Corint au devenit bogați în sensul că au primit multe binecuvântări spirituale, inclusiv perspectiva unei moșteniri cerești. Pavel îi îndeamnă să imite spiritul de dăruire al lui Isus.
o egalizare: În acest context, Pavel oferă îndrumări privitoare la o colectă pentru ‘sfinții’ din Ierusalim și din Iudeea, aflați în nevoie. (2Co 8:4; 9:1) El subliniază că creștinii din Corint, care aveau o situație financiară mai bună, puteau oferi din surplusul lor pentru a acoperi necesitățile materiale ale fraților din Iudeea. O astfel de generozitate ducea la „o egalizare”, adică la o echilibrare a resurselor. Nimeni nu era constrâns să ofere mai mult decât își permitea. (2Co 8:12, 13; 9:7; vezi nota de studiu de la 2Co 8:15)
Așa cum este scris: Ca bază biblică pentru principiul ‘egalizării’, Pavel citează din Ex 16:18, unde se vorbește despre mană, măsura plină de iubire pe care Iehova a luat-o pentru a le asigura israeliților subzistența în timpul peregrinării prin pustiu. (2Co 8:14; vezi Glosarul, „Mană 1”) Capul de familie israelit aduna mana pentru întreaga lui familie sau supraveghea strângerea ei. Întrucât mana se topea când soarele începea să ardă, fără îndoială că el strângea repede cantitatea aproximativă de mană necesară familiei lui, după care o măsura. Capul de familie aduna mult sau puțin în funcție de cât de mare era familia lui, însă cantitatea de mană era întotdeauna un omer (2,2 l) de persoană. (Ex 16:16-18) La acest lucru a făcut aluzie Pavel când i-a încurajat pe creștinii din Corint să dea din surplusul lor pentru a compensa lipsurile materiale ale fraților din Iudeea. (Vezi nota de studiu de la 2Co 8:14.)
fratele: Pavel nu precizează numele acestui frate, însă, în următorul verset, face referire la el folosind un termen grecesc redat prin „tovarăș de călătorie”. (2Co 8:19) Acest termen mai este folosit o singură dată în Scripturile grecești creștine, în Fa 19:29, unde apare la plural. Unul dintre tovarășii de călătorie ai lui Pavel menționați în acel verset este Aristarh, care a devenit un colaborator apropiat al lui Pavel. De aceea, unii erudiți consideră că „fratele” menționat aici, în 2Co 8:18, ar putea fi Aristarh. Dar este posibil și ca Pavel să se fi gândit la un alt colaborator al său, de pildă Tihic. (Fa 20:2-4; 27:2; Col 4:7, 10)
‘ne străduim să facem totul în mod cinstit’: Pavel și-a glorificat serviciul fiind atent să se dovedească ireproșabil în toate aspectele vieții. (2Co 6:3) El știa că unii membri ai congregației din Corint îl criticau și îl calomniau pentru a-i submina autoritatea de apostol. Pavel a înțeles că acuzațiile lor ar fi putut deveni și mai grave acum, când era vorba despre bani. De aceea, el a asigurat congregația că îi trimitea pe Tit și pe alți doi frați demni de încredere ca să se ocupe de donații. (2Co 8:20, 22) Pavel voia să acționeze în mod cinstit nu numai în ochii lui Iehova, ci și în ochii oamenilor. El dorea ca banii colectați să fie gestionați într-un mod care să nu ridice suspiciuni. Pentru a arăta că măsura luată se baza pe Scripturi, el a făcut referire la principiul din Pr 3:4, potrivit redării din Septuaginta. (Pentru informații despre folosirea numelui divin în acest verset, vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 8:21.)
fratele nostru: Pentru a fi eliminată orice suspiciune referitoare la gestionarea contribuțiilor, au fost numiți doi frați cu o bună reputație ca să-l ajute pe Tit să termine de strâns donațiile. (2Co 8:20, 21; 9:5) Pavel nu le-a menționat numele. (Vezi nota de studiu de la 2Co 8:18.) Prin urmare, nu se știe cine era fratele la care se face referire aici. Unii erudiți consideră că ar putea fi vorba despre Trofim sau Tihic. (Fa 20:4)
apostoli ai congregațiilor: Sau „trimiși ai congregațiilor”. Pavel folosește aici termenul grecesc apóstolos, al cărui sens de bază este „cel trimis” sau „mesager”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 13:16.) Frații fideli la care s-a referit Pavel nu erau apostoli în sensul că ar fi fost numiți să facă parte dintre Cei doisprezece, precum Matia, și nici în sensul că ar fi fost aleși de Cristos să slujească în calitate de apostoli ai națiunilor, precum Pavel. (Vezi nota de studiu de la Fa 1:26; vezi și Fa 9:15; Ro 11:13.) Acești frați au fost trimiși ca reprezentanți ai congregațiilor lor. Pavel a folosit termenul grecesc apóstolos cu acest sens și în Flp 2:25, când a spus despre Epafrodit că era „cel trimis”.