2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 6
colaborăm cu el: Deși textul grecesc spune doar „colaborăm”, contextul arată că Pavel se referea la colaborarea cu Dumnezeu. În 2Co 5:20, Pavel prezintă activitatea sa și a tovarășilor săi astfel: „Ca și cum Dumnezeu ar implora [în greacă, parakaléō] prin noi”. Același verb, parakaléō, apare și aici, în 2Co 6:1, în expresia „[noi] vă îndemnăm [sau «vă implorăm», «vă rugăm»]”. Comparând aceste două versete, înțelegem că adevărații creștini colaborează cu Dumnezeu, așa cum au făcut Pavel și tovarășii săi. (Vezi nota de studiu de la 1Co 3:9.)
bunătatea nemeritată: Vezi Glosarul.
pentru ca apoi să-i ratați scopul: Expresia grecească redată prin „pentru ca apoi să-i ratați scopul” conține un cuvânt care înseamnă literalmente „gol” și care a fost tradus și prin „în zadar”, „inutil”. Contextul arată că creștinii unși au primit bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu și privilegiul de a îndeplini „misiunea împăcării”, slujind ca „ambasadori în locul lui Cristos”. (2Co 5:18-20) Dacă creștinii unși n-ar îndeplini acel serviciu și n-ar căuta favoarea lui Dumnezeu în ʻtimpul de bunăvoință’ și în ʻziua de salvare’, ei ar rata scopul bunătății nemeritate a lui Dumnezeu. (2Co 6:2)
Căci el zice: „Într-un timp de bunăvoință te-am auzit”: Pavel citează aici profeția consemnată în Is 49:8. Aceste cuvinte i-au fost adresate, din câte se pare, lui Isaia, care reprezenta națiunea Israel prin imaginea simbolică a unui ‘slujitor’. (Is 49:3) Ea a fost o profeție de restabilire, a cărei primă împlinire a avut loc când Israelul a fost eliberat din Babilon. Totuși, Isaia spune că „slujitorul” lui Iehova avea să fie dat ca „legământ pentru popor” (Is 49:8) și ca „lumină a națiunilor, pentru ca salvarea [lui Dumnezeu] să ajungă până la marginile pământului” (Is 49:6). Aceste detalii conferă profeției un caracter mesianic: ea se aplică și la Cristos Isus, în calitatea lui de ‘slujitor’ al lui Dumnezeu. (Compară Is 42:1-4, 6, 7 cu Mt 12:18-21.) ʻTimpul de favoare’ reprezenta perioada când Iehova avea să răspundă la strigătele de ajutor ale slujitorului său. În timpul vieții sale pământești, Isus „i-a făcut implorări și cereri . . . Celui care putea să-l salveze de la moarte; și a fost ascultat pentru teama lui sfântă”. (Ev 5:7-9; compară cu Lu 22:41-44; 23:46; Ioa 12:27, 28; 17:1-5) Această perioadă a fost deci pentru Fiul lui Dumnezeu – „slujitorul” anunțat de profeție – „o zi de salvare” și „un timp de bunăvoință [sau «un timp de favoare»]”. (Compară cu nota de studiu de la Lu 4:19.)
Iată, acum este în mod deosebit timpul de bunăvoință! Iată, acum este ziua salvării!: Profeția din Is 49:8, pe care Pavel o citează aici, este atât o profeție de restabilire a Israelului, cât și o profeție mesianică, împlinită în persoana lui Isus Cristos. Însă Pavel citează această profeție pentru a arăta că ea li se aplică și creștinilor. El i-a îndemnat ‘să nu accepte bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu pentru ca apoi să-i rateze scopul’. (2Co 6:1) Începând de la Penticosta din 33 e.n., creștinii unși au devenit o națiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu”. (Ga 6:16) Totuși, ei trebuiau să se dovedească demni de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, pentru ca „timpul de bunăvoință”, sau timpul de favoare, să fie pentru ei „o zi de salvare”.
ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu: În scrisorile sale către creștinii din Corint, Pavel spusese deja că el și colaboratorii săi erau „slujitori”. (Vezi notele de studiu de la 1Co 3:5; 2Co 3:6.) În acest context, verbul grecesc tradus prin „a ne recomanda” transmite ideea de „a dovedi (a arăta) că suntem”. Unii membri ai congregației din Corint nu se dovedeau demni de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. (2Co 6:1, 3) Însă Pavel și colaboratorii săi se recomandau ca slujitori ai lui Dumnezeu „în orice privință”.
din mâna dreaptă și din mâna stângă: Se pare că Pavel face referire aici la modul în care un soldat își folosea armele. De regulă, soldatul ținea în mâna dreaptă sabia, o armă de atac, iar în mâna stângă scutul, o armă de apărare. Pavel a folosit armele dreptății, inclusiv cuvântul lui Dumnezeu, pentru a promova cauza adevărului și a apăra închinarea curată de atacuri. (2Co 10:4, 5; Ef 6:16, 17; Ev 4:12) Spre deosebire de dușmanii săi, Pavel nu a făcut abuz de putere și nici nu a recurs la înșelătorie, calomnie sau viclenie pentru a-și atinge obiectivele. (2Co 1:24; 10:9; 11:3, 13-15; 12:16, 17) Dimpotrivă, el s-a străduit să folosească doar mijloace care erau drepte, sau corecte, în ochii lui Dumnezeu. (Vezi Glosarul, „Dreptate”.) Pavel dorea ca toți slujitorii creștini să fie complet echipați pentru lucrarea vitală pe care o efectuau.
ca unii care sunt pe moarte: Sau „ca unii care merită moartea”. Pe parcursul serviciului lor, Pavel și colaboratorii lui s-au confruntat cu multe încercări din cauza cărora au fost deseori la un pas de moarte. (Fa 14:19; 1Co 15:30, 31; 2Co 1:8; 4:11; 11:23-27) Cu toate acestea, ei au putut exclama: și totuși iată că trăim. În pofida persecuției și a dificultăților, ei au rămas în viață.
Ne-am deschis gura ca să vă vorbim: Sau „V-am vorbit deschis”. Expresia grecească folosită aici de Pavel, și anume „gura noastră s-a deschis pentru voi”, este o expresie idiomatică însemnând „a vorbi cu franchețe”.
Noi nu am pus limite afecțiunii noastre față de voi: Verbul grecesc stenokhōréomai, care apare de două ori în acest verset, înseamnă literalmente „a pune într-un loc strâmt”. Potrivit unui lexicon, expresia folosită în acest verset transmite ideea că creștinii din Corint „nu erau înghesuiți într-un ungher al inimii lui Pavel”. Cu alte cuvinte, Pavel spunea că afecțiunea pe care o simțea față de corinteni era fără margini.
afecțiunii . . . tandre: Termenul grecesc folosit aici (splágkhnon) se referă literalmente la intestine. În Fa 1:18 este tradus cu acest sens literal, „măruntaie”. În acest context (2Co 6:12), termenul indică o emoție intensă, simțită în străfundurile ființei. În limba greacă este unul dintre cele mai puternice cuvinte care transmit ideea de compasiune.
deschideți-vă și voi larg inima: Sau „lărgiți-vă și voi”. Verbul grecesc care apare aici înseamnă literalmente „a lărgi”, „a mări”. (Mt 23:5) Pavel îl folosește în sens figurat, cu referire la manifestarea sentimentelor calde de afecțiune. Potrivit unei lucrări de referință, expresia înseamnă a arăta „afecțiune într-o măsură generoasă și cuprinzătoare”.
Nu vă înjugați la un jug inegal: Verbul grecesc heterozygéō, tradus prin „a se înjuga la un jug inegal”, apare doar aici în Scripturile grecești creștine și înseamnă literalmente „a fi înjugat în mod diferit”, „a fi înjugat la un jug nepotrivit”. Pavel folosește aici o ilustrare inspirată din domeniul agricol. Pentru a-și lucra ogorul, agricultorul nu pune niciodată în același jug două animale diferite ca mărime sau forță. Altfel, animalul mai slab ar ține greu pasul cu cel puternic, iar animalul mai puternic ar avea de tras o povară mai grea. Când a rostit aceste cuvinte, Pavel s-a gândit, probabil, la o prevedere din Legea mozaică ce le interzicea israeliților să are cu un taur și cu un măgar puși în același jug. (De 22:10) El a folosit acest principiu pentru a sublinia cât de dăunător ar fi din punct de vedere spiritual pentru creștini să lege relații apropiate cu persoane care nu fac parte din congregația creștină. De exemplu, dacă un creștin s-ar căsători cu un necredincios, cei doi ar fi înjugați la un jug inegal: ei nu ar fi uniți în gând și în acțiune în ce privește aspectele spirituale. Verbul folosit de Pavel aici (heterozygéō) este înrudit cu verbul synzeúgnymi, care apare în Mt 19:6 și în Mr 10:9, în expresia „ce a pus Dumnezeu în același jug”. Ambele verbe sunt înrudite cu substantivul grecesc zygós („jug”).
armonie: Sau „acord”. Termenul grecesc folosit aici, symphṓnēsis, înseamnă literalmente „consonanță”. În sens literal, el poate face referire la armonia produsă de instrumentele muzicale care cântă împreună. Un lexicon îl definește drept „împărtășirea acelorași interese”. Răspunsul implicit la prima întrebare retorică pusă în acest verset este: „Bineînțeles, nu există nicio armonie, niciun acord, între Cristos și Satan”.
Belial: Acest termen, care apare doar aici în Scripturile grecești creștine, este unul dintre apelativele lui Satan. În manuscrisele grecești apare grafia Belíar, care este preluată și de unele traduceri. Termenul grecesc este echivalentul ebraicului beliyáʽal, care înseamnă „lipsit de valoare”, „bun de nimic”. Acesta se aplică la gânduri, cuvinte și sfaturi (De 15:9, unde a fost tradus prin „rău”; Ps 101:3; Na 1:11) sau la anumite situații (Ps 41:8, unde a fost tradus prin „îngrozitor”). Însă de cele mai multe ori este aplicat la oameni netrebnici de cea mai joasă speță – de exemplu la cei care au instigat poporul lui Iehova să se închine unor dumnezei falși (De 13:13) – sau la alți oameni nelegiuiți (Ju 19:22-27; 20:13; 1Sa 25:17, 25; 2Sa 20:1; 22:5; 1Re 21:10, 13). În secolul I e.n., Belial era folosit ca nume descriptiv pentru Satan. În Peshitta (în siriacă), aici, în 2Co 6:15, apare chiar termenul „Satan”. Pavel îl desemnează de regulă pe dușmanul lui Dumnezeu cu numele Satan (Ro 16:20; 2Co 2:11), însă folosește și apelative precum „Diavolul” (Ef 6:11; 1Ti 3:6), „cel rău” (2Te 3:3) și „dumnezeul acestui sistem” (2Co 4:4).
ce are în comun cel credincios cu cel necredincios?: Sau „ce parte are cel credincios cu cel necredincios?”. Termenul grecesc merís, tradus aici prin „a avea în comun”, înseamnă „parte”, „porție” și, prin extensie, „părtășie la un bun comun”. El este folosit cu acest sens în Fa 8:21.
cel credincios: Sau „o persoană fidelă”. Termenul grecesc pistós poate desemna o persoană care are încredere, sau care crede, în cineva sau ceva. Dar el poate desemna și o persoană pe care alții o consideră demnă de încredere, fidelă, vrednică de crezare. În unele contexte, cum este acest verset, ambele sensuri sunt posibile.
așa cum a zis Dumnezeu: În acest context, Pavel citează sau face aluzie la mai multe pasaje din Scripturile ebraice, arătând astfel că punctul de vedere al lui Dumnezeu privitor la curățenia spirituală a rămas neschimbat de-a lungul timpului. Aici, în versetul 16, Pavel face referire la Le 26:11, 12 și la Eze 37:27.
De aceea, ieșiți din mijlocul lor: În acest pasaj (2Co 6:14–7:1), Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Corint să nu se înjuge la un jug inegal cu cei necredincioși și să rămână curați. Aici, în versetul 17, el citează cuvintele profetice din Is 52:11, care reprezintă o poruncă adresată evreilor ce aveau să iasă din Babilon și să se întoarcă la Ierusalim. Aceasta s-a întâmplat în 537 î.e.n. Atunci, evreii au dus cu ei ustensilele sacre pe care regele Nebucadnețar le luase din templul din Ierusalim. De aceea, ei trebuiau să rămână curați nu doar la exterior (din punct de vedere ceremonial), ci și în interior (păstrându-și inimile curate și renunțând la orice avea legătură cu închinarea falsă). În mod asemănător, creștinii din Corint trebuiau să evite tot ce era necurat: să nu intre în templele religiei false și să nu participe la acte de idolatrie. Ei trebuiau ‘să se curețe de tot ce murdărește corpul și spiritul’. (2Co 7:1)
zice Iehova: În acest verset, Pavel citează câteva expresii din Is 52:11, unde contextul arată clar că Iehova Dumnezeu este Sursa mesajului. (Is 52:4, 5) Pavel leagă citatele între ele folosind o expresie care apare de sute de ori în Septuaginta ca echivalent al unor expresii ebraice însemnând „zice Iehova”, „spune Iehova” și „iată ce spune Iehova”. Câteva exemple în acest sens se găsesc în Is 1:11; 48:17; 49:18 (citat în Ro 14:11); 52:4, 5. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 6:17.)
și vă voi primi: Din câte se pare, Pavel citează aici din Eze 20:34, 41, conform redării din Septuaginta.
zice Iehova, Cel Atotputernic: Cuvintele pe care Pavel le citează în prima parte a acestui verset sunt luate, probabil, din 2Sa 7:14 și Is 43:6. În ce privește expresia „zice Iehova, Cel Atotputernic”, ea pare să fie citată din 2Sa 7:8, potrivit versiunii Septuaginta; în textul original ebraic se spune: „Iată ce zice Iehova al armatelor”. Prin aceste citate din Scripturile ebraice, Pavel îi îndeamnă pe creștini să respingă închinarea falsă și idolii fără viață, care nu au nicio putere. Astfel, ei puteau deveni „fii și fiice” ale lui „Iehova, Cel Atotputernic”. (Vezi Ap. C1 și C2.)
Cel Atotputernic: Termenul grecesc Pantokrátōr, redat aici prin „Cel Atotputernic”, poate fi tradus și prin „Cel care stăpânește peste tot”, „Cel care are toată puterea”. În acest context, Pavel îi îndeamnă pe creștini să respingă închinarea falsă și idolii fără viață, care nu au nicio putere (2Co 6:16), pentru a deveni copii ai ‘Celui Atotputernic’. În Scripturile grecești creștine, aceasta este prima dintre cele zece ocurențe ale termenului Pantokrátōr. Celelalte nouă ocurențe se găsesc în cartea Revelația. (Re 1:8; 4:8; 11:17; 15:3; 16:7, 14; 19:6, 15; 21:22)