Ce ar trebui să știu despre agresiunile sexuale? (Partea a II-a): Vindecare

Lupta cu sentimentul de vinovăție

Multe dintre victimele abuzului sexual sunt copleșite de sentimente de rușine. Ele chiar se simt vinovate pentru cele întâmplate. Karen, acum în vârstă de 19 ani, a fost abuzată sexual de la 6 până la 13 ani. Iată ce mărturisește ea: „Cel mai greu mi-e să lupt cu sentimentele de vinovăție. Îmi reproșez mereu că am permis abuzurile atât de mult timp”.

Dacă și tu te lupți cu astfel de sentimente, gândește-te la cele ce urmează:

• Copiii nu sunt pregătiți pentru relații sexuale nici din punct de vedere fizic, nici din punct de vedere afectiv. Ei nu știu ce implică aceste relații și, prin urmare, nu sunt capabili să-și dea consimțământul în cunoștință de cauză. Deci, nu copilul este de vină pentru abuz.

• În general, copiii au încredere în adulți și, în naivitatea lor, nu sesizează tacticile oamenilor depravați, ceea ce îi face vulnerabili. „Pedofilii sunt «escroci» foarte iscusiți, iar un copil nu poate face față manipulării lor abile”, se arată în cartea The Right to Innocence.

• În timpul abuzului, copilul s-ar putea simți excitat sexual. Dacă ți s-a întâmplat acest lucru, trebuie să știi că aceasta este o reacție fizică firească a corpului când ești atins într-un anumit mod. Nu înseamnă nicidecum că tu ți-ai dat consimțământul sau că porți vreo vină pentru cele întâmplate.

Sugestie: Gândește-te la un copil cunoscut, care are vârsta pe care o aveai tu când ai fost abuzat. Întreabă-te: „Ar fi corect să-l consider vinovat dacă ar fi victima unui abuz?”.

Karen a meditat la această idee când era bonă a trei copii, unul dintre ei având aproape 6 ani, exact vârsta la care ea începuse să fie abuzată. Ea mărturisește: „Mi-am dat seama cât de vulnerabil este un copil la această vârstă, și, prin urmare, cât de vulnerabilă am fost eu la acea vârstă”.

Realitate: Autorul poartă întreaga vină pentru abuzul comis. Biblia afirmă: „Răutatea celui rău va fi asupra lui” (Ezechiel 18:20).

Importanța de a te destăinui cuiva

Dacă vei sta de vorbă cu un adult în care ai încredere, te vei simți eliberat. Biblia spune: „Un tovarăș adevărat iubește tot timpul și este un frate care s-a născut pentru ziua necazului” (Proverbele 17:17).

Poate că te simți mai în siguranță dacă nu vorbești despre cele întâmplate. Probabil că tăcerea este ca un zid pe care l-ai ridicat pentru a te ocroti de alte suferințe. Gândește-te însă la un lucru: zidul tăcerii care te ocrotește de suferință s-ar putea să te împiedice să primești ajutor.

O tânără pe nume Janet a constatat că, vorbind despre abuz, a simțit o mare eliberare. Iată ce mărturisește ea: „Am fost abuzată la o vârstă fragedă de o persoană pe care o cunoșteam și în care aveam încredere. Am ținut totul în mine ani la rând. Când am reușit totuși să stau de vorbă cu mama dezvăluindu-i ce mi s-a întâmplat, a fost ca și cum mi s-ar fi luat o piatră uriașă de pe inimă”.

Privind în urmă, Janet poate înțelege motivul pentru care unora le este greu să se deschidă. „Abuzul e un subiect jenant și dureros”, recunoaște ea. „Însă în cazul meu, durerea pe care am simțit-o trăind cu acea traumă a fost cumplită. Ar fi fost mai bine să rup tăcerea mai repede.”

‘Un timp pentru vindecare’

Poate că din cauza abuzului ai rămas cu unele idei greșite despre propria persoană; de exemplu, poate crezi că ești un om distrus și fără valoare sau că exiști doar pentru plăcerea sexuală a altora. Acum ai ocazia să te eliberezi de astfel de minciuni. Poate exista și în cazul tău ‘un timp pentru vindecare’ (Eclesiastul 3:3). Ce anume te poate ajuta?

Studierea Bibliei. Biblia conține gândurile lui Dumnezeu, care sunt „pline de putere ... ca să răstoarne fortificații”, inclusiv raționamente greșite privind propria valoare (2 Corinteni 10:4, 5). De exemplu, citește și meditează la următoarele versete: Isaia 41:10; Ieremia 31:3; Maleahi 3:16, 17; Luca 12:6, 7; 1 Ioan 3:19, 20.

Rugăciunea. Când sentimentul lipsei de valoare sau cel de vinovăție te copleșește, „aruncă-ți povara asupra lui Iehova” în rugăciune (Psalmul 55:22). Nu ești niciodată singur!

Bătrânii de congregație. Acești bărbați creștini sunt pregătiți să fie „ca un adăpost împotriva vântului și ca o ascunzătoare împotriva furtunii” (Isaia 32:2). Ei te pot ajuta să dobândești un punct de vedere echilibrat despre propria persoană și să-ți continui viața.

Asocierile sănătoase. Observă-i pe bărbații și femeile care au o viață creștină exemplară. Remarcă modul în care se poartă unii cu alții. Cu timpul, vei înțelege că nu toți oamenii își folosesc autoritatea pentru a abuza de cei pe care susțin că îi iubesc.

O tânără pe nume Tanya a învățat această lecție importantă. De când era destul de mică, a fost tratată ca obiect sexual de mai mulți bărbați. „Toți bărbații care mi-au fost apropiați m-au rănit”, mărturisește ea. Cu timpul însă, Tanya a ajuns să înțeleagă că există și bărbați care arată iubire autentică. Cum s-a convins de acest lucru?

Ea s-a împrietenit cu un cuplu căsătorit care ducea o viață creștină exemplară. Timpul petrecut alături de cei doi soți a făcut-o pe Tanya să-și schimbe părerea. „Am văzut din acțiunile soțului că nu toți bărbații sunt abuzivi”, spune ea. „Soțul își ocrotea soția, exact așa cum Dumnezeu a avut în vedere la început” (Efeseni 5:28, 29).a